COMENTARIU Valeriu Şuhan: Puterea şi Adevărul

În afacerea dosarului „Ferma Băneasa”, Înalta curte de Casaţie şi Justiţie s-a trezit.

Printr-un ordin de serviciu, preşedintele acestei instanţe a dispus un control asupra modului de repartizare a dosarului către completul de judecată respectiv.

Formal, această repartizare se realizează aleatoriu, de către un calculator.

Numai că, treaba asta, verificarea caracterului aleatoriu al repartizării dosarelor, e a Inspecţiei Judiciare, aşa stă scris în competenţele sale.

De altfel, anterior, Inspecţia a şi făcut controale tematice şi a constatat deficienţe care n-ar mai face din repartizarea asta una chiar aleatorie.

Deficienţele n-au fost remediate, semn că repartizarea asta aleatorie e doar un moft.

Cine să-l bage-n seamă ?!?

Demersul Înaltei Curţi e un gest de putere. Abuzivă dar şi manipulatoare.

Chiar dacă ar fi expresia propriei puteri, decizia Înaltei previne oarecum abil, intervenţia instituţiei competente în materie, Inspecţia Judiciară.

Nu ştiu dacă Inspecţia se face că plouă în mod intenţionat sau că aşa i s-a ordonat.

Cert este că orice rezultat la care ar ajunge verificările Înaltei, ar fi în afara legii, singurul opozabil fiind cel al Inspecţiei.

De ce atunci, această substituire ?!

Pentru că e nevoie de timp ca scandalul să se estompeze, lucrurile să se mai calmeze, lumea să mai uite şi pentru ca nici aşa-zisa verificare să nu aibă un rezultat legal.

Că de-aia-i aşa-zisă...

Puterea judecătorilor este enormă şi mulţi dintre ei sunt conştienţi şi responsabili faţă de menirea lor.

Altă putere, nedefinită constituţional, cea politică, caută să domine sistemul judiciar, să impună „rule of law” în nume propriu, pe persoană fizică.

Această putere dă ordine, dar şi favoruri, iar judecătorii ca şi procurorii, mulţi, puţini, câţi or fi, au şi ei slăbiciunile lor.

Acolo, în această putere, se află păpuşarii, deserviţi prompt de înstelaţi.

Sau, cine ştie, o fi invers...

Dacă puterea politică este vioara întâi mai e de înţeles, nu de acceptat, dar au justificarea că vor să ajungă la cârma jocului.

Au ei damblaua asta.

Dacă însă ceilalţi, înstelaţii, sunt „piua întâi”, ei ale cui jocuri le fac ?!

Iată o temă de meditaţie, că puteri sunt şi încă tot mai multe, nu numai în interior, dar şi aiurea, din Vest în Est sau invers, cum preferaţi.

Avocatul Robert Roşu şi jurnalistul Dan Andronic au fost condamnaţi.

Condamnarea lor a stârnit un val de reacţii pe care cei care au pronunţat-o sau au comandat-o, pare că nu l-au prevăzut.

Şi dacă scopul lor final a fost tocmai ăsta, de a-i da exemplu pentru cei care ar mai dori să mişte în front ?

Ar fi o probă de putere !

Pe când, una de adevăr ?!

Cei doi sunt reprezentanţii a două profesii care au menirea de a pune întrebări de preferinţă incomode, de a exersa îndoiala, de a fi Gigi-contra.

Asta este treaba lor !

Unii să contribuie la echilibrul actului de justiţie cotrobăind critic prin acte procedurale, alţii să mârâie continuu, că d-aia sunt câinii de pază ai democraţiei.

Puterea şi Adevărul...

Două noţiuni care mai degrabă, se exclud.