COMENTARIU Valeriu Şuhan: Sunt maluri vari ! Pângeţi strânzele!

Simpaticul personaj, maestru al minciunilor gogonate, mitomanul universal, rostise cuvintele acelea în timpul unei furtuni, groaznice în închipuirea sa prolifică, ele fiind expresia puternicei emoţii care îl bulversase atât de tare, că l-a făcut să stâlcească cuvintele în acel mod hăzos.

Asta mi-a venit mie în cap aseară, după ce, timp de vreo două ore, am urmărit cu toată atenţia de care sunt capabil, conferinţa de presă a preşedintelui României, domnul Klaus Iohannis.

Senzaţia acută a fost aceea pe care trebuie că o fi resimţit viţelul la poarta nouă. Ăla din înţelepciunea populară românească.

Vorbe multe şi mai nimic demn de reţinut. Sau, ceea ce a avut o noimă, a fost fie sub semnul relativităţii, fie că a contrazis ceea ce ne spusese anterior prim-ministrul, domnul Ludovic Orban. Sau a fost pur şi simplu un neadevăr. Sau a fost pasat în mod neelegant, precum întrebarea domnului Tapalagă de la G4Media. Ceva de genul, altă întrebare...

Foarte multe dintre ţările europene se pregătesc serios, organizat, pentru relaxarea măsurilor impuse de carantină. Ba chiar, în Cehia justiţia a hotărât că acest tip de măsuri au fost ilegale, iar activitatea normală a reînceput.

Cert este că mai peste tot, guvernele se preocupă intens, aplicat, de ceea ce e de făcut pentru a reporni economia, pentru a ne întoarce cu înţelepciune la viaţă.

Au elaborat planuri, au identificat resurse, au organizat lucrurile, le-au pus într-o ordine, mai bună sau mai rea om vedea, dar s-au mişcat, au dovedit că sunt ”pe fază”, că rezonează cu poporul pe care îl conduc.

Au dovedit că cetăţeanul, nevoile sale, viitorul său, siguranţa sa, sunt cu adevărat valori fundamentale, scopul primordial.

La noi, nimicul este completat, garnisit, cu politica, în forma sa cea mai repingătoare, având ca temei ”principiul”- ba, pe-a mă-tii.

”Las’ că merge şi-aşa” tocmai ce a fost criticat acum câteva zile, de la cea mai înaltă tribună a României, dar senzaţia este că acest ”principiu” e mai mult ca oricând blestemul nostru.

Ne-a prins şi asta, pandemia, pe picior greşit.

N-am avut de nici unele şi am scos din joc peste o mie de medici şi personal medical, spitalele s-au transformat în principalul focar de infecţie, indisciplina este la rang de politică de stat prin organizarea pe blat a ”exportului” de truditori pe pământurile şi în folosul altora, grâu nu ştim dacă mai avem, câmpurile noastre crapă la propriu iar industria e consemată pe o perioadă nedefinită.

Pentru că ne caracterizează auto-ironia, hazul de necaz, iar uneori cred că ridicolul îşi are originea în spaţiul carpato-danubiano-pontic, ne ”confruntăm” cu informaţii care, chiar nepotrivit fiind, ne stârnesc râsul. Amar, pentru că după ce ne piere, realizăm în ce haos ne aflăm.

Mă gândesc la aiureala cu hotelurile care se redeschid, după cum ne spune prim-ministrul României, domnul Ludovic Orban.

Păi, activitatea de hotelărie n-a fost niciodată ”închisă”. Ordonanţele militare n-au vizat această activitate, ci pe cea de alimentaţie publică, inclusiv în hoteluri, e adevărat. Tot atât de adevărat, e că circulaţia, mişcarea oamenilor, fusese restricţionată drastic, aşa încât a fost firesc ca proprietarii de hoteluri să le închidă, că n-avea cine sta în ele.

Ok, bine, redeschidem cu generozitate ceea ce n-am închis, dar ce ne facem că ieri am aflat de la preşedintele României, domnul Klaus Iohannis, că circulaţia persoanelor în afara oraşelor se va face numai cu motive întemeiate. Adică, circulaţia rămâne cam la fel de restricţionată.

Ok, e bine şi asta... Ca urmare, o să mă cazez la un hotel din oraşul meu, dacă o să găsesc vreunul ”redeschis” şi o să scriu şi o recenzie pe Tripadvisor.

Cred că cei care ne conduc pe noi acum sunt într-o strânsă legătură cu oamenii de ştiinţă din întreaga lume, care, în cele mai recente cercetări, au concluzionat că dacă ai noroc, scapi.

E o glumă de pe net, dar o realitate pe care noi o trăim...