COMENTARIU Valeriu Şuhan: Tristeţea unui vis frânt

Întâmplările de aseară din Washington, capitala Lumii democratice, mi-au adus tristeţea visului frânt, cu tot cu iluziile mele de democraţie.

Am privit întotdeauna la America cu admiraţie, în primul rând pentru că vedeam în ea locul exprimării cât mai aproape de deplin, a umanităţii şi a valorilor ei.

M-au impresionat patriotismul american exprimat deschis, liber, sincer, ca şi forţa economică, politică şi militară a acestei ţări mândre.

Land of the free...

Ştiam, că doar nu trăiam pe altă planetă, că imaginea este idilică dar, comparativ cu ceea vedeam în jurul meu, acolo era Visul.

Începând de astă vară, când ţara asta etalon pentru mine, a fost devastată de tulburări îngrozitoare, Visul a început să pălească, lăsând încet, să se vadă Urâtul. Aşa cum e el.

Sloganuri şi atitudini mai degrabă stupide, au strâns laolaltă mulţimi de oameni isterizaţi, în procesiuni debordând de ură, dominate de setea de a distruge toată măreţia Americii.

Nu cred că există o sintagmă mai rasistă decât „Black lives matter”, şi totuşi, ea a fost simbolul anti-rasismului, idee centrală a mişcărilor violente de atunci. Năucitor...

Greu de înţeles haosul, anarhia, aduse cu cinism de politicieni în căutarea Puterii.

Mi-ar fi plăcut să-l aud atunci pe Joe Biden rostind cuvintele pe care le-a adresat lumii, aseară.

Tot aseară, am văzut împlinirea Urâtului.

În America se vorbeşte de o tentativă de lovitură de stat, după pătrunderea în Capitoliu a susţinătorilor lui Trump.

În Washington s-a declarat stare de asediu iar forţele combinate ale FBI, SWAT, Gărzii Naţionale, Poliţiei Metropolitane, Secret Service şi altele, au fost mobilizate pentru a evacua protestatarii din clădirea-simbol a Americii.

La ora la care scriu, sper ca noaptea să nu aducă înrăutăţirea situaţiei.

Mi-e foarte greu să înţeleg cum s-a ajuns aici.

Sigur, înţeleg că toate convulsiile politicii americane din ultimul timp, cu un mare grad de dramatism, se situează la originea dezordinilor grave de acum, dar şi de astă-vară.

E însă o treabă care mi-a atras atenţia în mod special.

Rezultă de pe fluxurile de ştiri provenind din America, faptul că încă din dimineaţa zilei de ieri, FBI a avut informaţii referitoare la pericolul iminent al dezordinilor.

Cu toate astea, din aceleaşi surse, se poate observa cu uşurinţă că mulţi dintre poliţişti erau echipaţi pentru serviciu de rutină, cu totul neadecvat situaţiei operative.

De asemenea, e greu de înţeles în contextul informaţiilor respective, cum de s-a permis mulţimii să se apropie până pe scările Capitoliului, de unde au declanşat atacul, pătrunzând în clădire cu o uşurinţă şi rapiditate surprinzătoare.

Mi se pare evident că mobilizarea forţelor Gărzii Naţionale, FBI, SWAT şi ceilalţi, cu câteva ore mai devreme decât s-a făcut, ar fi condus la prevenirea în mare parte, a violenţelor care au urmat.

De ce s-a acţionat post-factum şi nu preventiv, e o întrebare de bun simţ comun, logică, firească.

Nu sunt adeptul conspiraţionismului şi tocmai de aceea, aş vrea să înţeleg care au fost motivele deciziei de a nu acţiona preventiv.

Ar fi salvat viaţa cel puţin a unei persoane, o femeie împuşcată în clădirea Capitoliului.

Indiferent de culoarea pielii ei, viaţa ei conta !

Ca şi a oricărui alt om.