Ion Cristoiu: Afacerea cu echipamente sanitare – una dintre cele mai scandaloase din Istoria României moderne

Jurnalistul şi publicistul Ion Cristoiu dezvăluie mecanismul prin care s-au făcut afaceri cu echipamente sanitare din bani publici pe timpul pandemiei, avertizând că niciuna nu va fi anchetată deoarece, parafate în timpul regimului Iohannis, alimentează conturile unor generali  şi ale PNL pentru campania electorală. Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Emisiunea Exces de putere de pe Antena 3 de vineri, 10 iulie 2010 a fost dedicată de Adrian Ursu marilor afaceri din Pandemie.

 Invitat să particip prin Skype am susţinut că Afacerile cu echipamente sanitare ale regimului Iohannis (prefer formula regimul Iohannis, deoarece mafioţii implicaţi în aceste mişmaşuri aparţin nu numai politicienilor din PNL, dar şi generalilor din Sistemul instituţiilor de forţă) sînt printre cele mai scandaloase din Istoria României moderne lesne de pus alături de afacerile răsunătoare Strousberg, Tramvaielor, Skoda, Payot, a batistelor cu monograma lui Carol al II-lea şi în postdecedecembrism afacerea Retrocedărilor prin ANRP.

Ce uneşte Afacerile cu echipamente sanitare cu afacerile scandaloase, rămase în istoria României ca semne ale corupţiei endemice?

Jefuirea pe faţă a statului.

În posdecembrism au fost multe afaceri de corupţie. O mare parte din ele au fost complicate, presupunînd treceri din mînă în mînă şi mai ales aducînd un profit mic celor implicaţi.

Afacerea cu echipamente sanitare e, ca şi afacerea Retrocedărilor prin ANRP, simplă, pe faţă, aducătoarea de profit imediat şi în proporţii imense.

Pentru că e o Afacere directă cu statul.

În schiţa Ce este comerţul? Semnată de marele satiric rus Mihail Saltîkov - Scedrin un negustor zice într-un birt din Poloreţk, capitală de judeţ, la un pahar de vin, elogiat ca fiind ca un pahar de vodcă:

<Aşadar, dacă vreţi să ştiţi, ne vine mai la socoteală să avem de-a face cu statul, pentru că cu statul, ca să zic aşa, n-avem niciodată bucluc. Predăm sau nu predăm la vreme – statul înghite. În cazul ăsta, bineînţeles, nu scapi fără să dai bani; în schimb şi preţurile sînt cu totul altele, nu le poţi asemăna cu cele obişnuite. Iată de aceea ne vine mai la socoteală să lucrăm cu statul. Statul îţi primeşte orice, aş putea spune, cu bunăvoinţă. Deunăzi, am predat statului o furnitură de cojocele; doar că miroseau a dubală, da-ncolo n-aveau nimic de cojocel – erau bune de aruncat; ia să mă fi dus cu cojocelele astea, nu zic la un negustor, dar chiar în piaţă m-ar fi luat la goană!>.

 Reţeta e simplă.

 Se invocă o Nevoie urgentă, cerută de un Pericol sau de un interes naţional pentru ca statul să-şi desfacă baierele pungii fără să se uite dacă e legal şi mai ales dacă e necesar să se cheltuiască atîta.

În emisiunea lui Adrian Ursu, doi jurnalişti de investigaţii de la Antena 3 – Sabrina Preda şi Sergiu Cora – au prezentat un caz pe care mi-a fost greu să-l cred altfel decît descins din Gogol. Pe 4 aprilie 2020, Spitalul clinic de boli infecţioase din Galaţi s-a trezit la uşă cu un aparat de tip Real Time PCR în valoare de 300.000 de lei, pe care nu-l ceruse. Aparatul nu funcţionează nici acum, deoarece punerea sa în mişcare cere o sumă importantă de bani, pe care Spitalul n-o are. Odată cu aparatul Spitalul s-a trezit şi cu factura de achitare a costului. Evident, spitalul n-are bani în buget pentru aşa ceva. De atunci Spitalul duce o corespondenţă intensă cu Ministerul Sănătăţii care a pricopsit spitalul cu aparatul, dar mai ales cu factura, pentru a pune în funcţiune aparatul şi a stabili cui aparţine el.

Partea gogoliană e cea cu aparatul inutil lăsat la uşă de şoferul venit de la Bucureşti, aparat pe care nimeni nu-l ceruse, dar tocmai de aceea musai de achitat de spital. Cum spuneau autorii materialului, e ca şi cum o firmă ţi-ar lăsa la uşă un televizor pe care nu l-ai comandat, dar pe care trebui să-l plăteşti la preţul impus de firmă.

O dată trecută partea gogoliană ajungem direct în partea mafiotă.

Aparatul a fost trimis spitalului mai precis vîrît pe gît de Unifarm, celebra firmă a lui Adrian Ionel. Presupun că lucrurile au stat aşa. Unifarm a plătit unor şmecheri o comandă de astfel de aparate. Fără să se uite la preţ. Nu de alta, dar Unifarm e firmă de stat. Pretextul comandării în stil heirupist, şi fără o minimă preocupare de economisire l-a reprezentat Nevoia socială dictată de Pericolul de pandemie. După care prin ministerul Sănătăţii, care e unic acţionar al Unifarm, le-a vîrît pe gît spitalelor. Aşa s-a întîmplat cu toate echipamentele sanitare, dar mai ales cu măştile. Sorina Matei a dezvăluit pe cristoiublog.ro că în prefaţa stării de urgenţă companiei Unifarm i s-a deschis o linie de credit de către o bancă de stat. Nu de alta, dar să aibă bani pentru afaceri de corupţie. Tot sub pretextul unei Nevoi naţionale s-a derulat afacerea celor 115 milioane de măşti pentru persoanele defavorizate. Pe cristoiublog.ro am postat o rubrică menită a semnala numărul de zile trecute de cînd s-a încheiat licitaţia. Am ajuns cu cifra la 17 zile. Firma a cîştigat licitaţia jurînd că le va aduce în şapte zile. Nu cred că aceste măşti vor ajunge vreodată la persoanele defavorizate. PNL avea nevoie ca de aer de bani pentru campania electorală. Mai erau şi nişte generali care urmau să-şi rotunjească conturile. Şi atunci s-a căutat şi s-a găsit ceea ce în postdecembrism se numeşte interfaţă. Insul dispus să se angajeze într-o afacere cu cîntec prin care el să cîştige cam 5 la sută din afacere, restul de 95 revenind altora. După ce s-a găsit, s-a inventat o nevoie socială. Persoanele defavorizate trebuie să primeasă măşti de la stat. Şi din acest moment totul a mers aţă.

Afacerea cu măştile pentru persoanele defavorizate e doar una dintre sutele, angajate nu numai la nivelul guvernului dar şi cel al primăriilor, al consiliilor judeţene sub pretextul Nevoii de a face faţă Pandemiei. Nimeni nu s-a uitat la preţul cerut. Nimeni nu s-a întrebat, ca în cazul aparatului de la Galaţi, dacă e nevoie de un echipament. S-a cumpărat pe rupte, în proporţii de masă.

Dincolo de caracterul penal al acestor afaceri rămîne lipsa minimei preocupări pentru a cheltui banul de la Buget cu socotinţă. Dacă deficitul bugetar va creşte enorm una dintre cauze stă în cheltuielile nesăbuite făcute în stările de urgenţă şi de alertă. La un moment dat Sorina Matei a ţinut să precizeze:

<Unifarm e doar o felie de pepene din furt. Mai este ONAC-ul cu achiziţiile publice, unde e altă gaşcă, cu Hideg. Mai este felia cu spitalele judeţene, că şi alea au făcut contracte, Ministerul Sănătăţii, cu licitaţia pentru persoanele defavorizate. Primăriile, prefecturile, tot ce înseamnă stat. Toată lumea s-a ocupat de afaceri cu măşti. Îmi spunea cineva din zona procuraturii că dacă toţi procurorii din România ar lucra un an în povestea asta cu furtul, nu ar termina. Trei mii de procurori nu ajung să lucreze toate dosarele pe achiziţiile de pandemie>.

Deoarece afacerile au fost încheiate în regimul Iohannis tare mă tem că din cei 3000 nici un procuror nu se va apuca să lucreze vreun dosar”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro