Ion Cristoiu: Cârmaciul bărcii care e România ştie, oare, direcţia?

Publicistul Ion Cristoiu reia prezentarea cârmaciului unei bărci, făcută sâmbătă de preşedintele Federaţiei Române de Canotaj, Elisabeta Lipă, în interviul acordat Aleph News, pentru a arăta că descrierea acestuia este o imagine simbol pentru noi, românii, şi cei care ne conduc.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Invitata emisiunii Interviurile lui Cristoiu de sîmbătă, 28 august 2021, de pe Aleph News, a fost Elisabeta Lipă. Elisabeta Lipă aparţine acelor personalităţi ale României de azi despre care fătucele şi guguştiucii din presă, pentru că nu s-au documentat cît de cît, rostesc în cor binecunoscutul clişeu:

N-are nevoie de nici o prezentare.

Chiar n-are nevoie Elisabeta Lipă de nici o prezentare în debutul unui interviu TV?

Din anumite puncte de vedere, nu.

Elisabeta Lipă e ştiută de o ţară întreagă ca multimedaliată olimpică la canotaj. Pentru succesele sale în acest sport a fost declarată de Federaţia internaţională de specialitate cea mai bună canotoare a secolului XX. E preşedintă a Federaţiei Române de Canotaj şi sub conducerea ei Lotul olimpic s-a întors de la Tokio cu medalii de aur şi argint, un succes aparte în ansamblul rezultatului prost obţinut de România la Olimpiadă.

Elisabeta Lipă n-are nevoie de prezentare din anumite puncte de vedere, dacă ne referim la ce ştie Poporul şi telespectator despre ea.

Dacă ne referim la ce e dincolo de ce ştie opinia publică, ne vom da seama că Elisabeta Lipă are nevoie de prezentare.

Şi această prezentare absolut obligatorie înaintea oricărui dialog TV cu ea trebuie să conţină amănunte mai puţin ştiute de toată lumea, dar indispensabile pentru a avea întregul tablou al personalităţii ei.

 Ca de exemplu:

– Elisabeta Lipă deşi sportivă de performanţă s-a ţinut de carte. A absolvit în 1994 Institutul de Educaţie Fizică şi Sport, Bucureşti şi şi-a dat doctoratul, cu teza Cauzele şi efectele longevităţii în sporturile de anduranţă.

– Pentru o canotoare de performanţă nu prea există timp şi loc pentru viaţa de familie. Cu toate acestea, Elisabeta Lipă e căsătorită de 35 de ani, are un băiat mare (la o facultate din Geneva) şi la căsătorie a luat numele soţului, Lipă, ca fată ea numindu-se Elisabeta Oleniuc. Canotajul e un sport în care stai în cantonament 11 luni din an. Ca să ai o viaţă de familie, ca să faci facultate şi să-ţi dai doctoratul presupune o voinţă extraordinară.

Dintre amănuntele care se ştiu mai puţin sau chiar nu se ştiu deloc, unul dintre ele, descoperit de mine pe parcursul interviului, se referă la capacitatea deosebită a Elisabetei Lipă de a se observa şi a-i observa pe ceilalţi. Relatările de la Olimpiada de la Tokio, surprinderea emoţiilor trăite de o canotoare înainte şi în timpul marii întreceri (la Tokio, fetele erau testate zilnic, ceea ce însemna emoţii în fiecare zi, deoarece un test de Covid 19 pozitiv însemna carantinarea şi ieşirea din competiţia pentru care se pregăteau de cinci ani), dar mai ales sesizarea realităţii psihologice complexe care e o întrecere de canotaj, mi-au dezvăluit în persoana Elisabetei Lipă un adevărat reporter. Mă întreb de ce n-o tentează gazetăria sportivă.

Înaintea emisiunii, m-am documentat serios despre Elisabeta Lipă. Citind interviurile date de ea de-a lungul timpului, am observat că marea noastră canotoare n-a fost întrebată despre esenţa acestui sport, zis şi academic, canotajul. În emisiune i-am pus Elisabetei Lipă suficiente întrebări pentru a-mi satisface curiozitatea provocată de o realitate – canotajul – despre care nu ştiam prea mare lucru. Graţie talentului de reporter al Elisabetei Lipă, am reuşit să găsesc pentru România, imaginea simbol împrumutată din proba 8 vîsle + cîrmaci. Întîi şi-ntîi, aşa cum cele 9 fete sînt într-o barcă şi prin asta au un destin comun, la fel şi noi, românii, sîntem într-o barcă, numită România, o barcă din care nu putem sări în timp ce ea înaintează pe apă. Elisabeta Lipă a descris astfel situaţia de esenţă dintr-o barcă de opt vîsle şi un cîrmaci:

<Cîrmaciul merge cu faţa, trebuie să aibă 50 kg, toţi trebuie să fie inteligenţi. Nu poţi să fii campion dacă nu poţi să gîndeşti cursa aia. Cîrmaciul are un rol foarte important. În primul rînd trebuie să cunoască echipa şi să simtă barca. Alunecarea bărcii. Cîrmaciul trebuie să ducă barca perfect pe mijlocul culoarului, un culoar care are 13 m. El trebuie să simtă barca şi să o conducă perfect pe mijlocul culoarului. Pentru că orice abatere stînga-dreapta costă în secunde. După care, el are obligaţia să anunţe echipajul unde se regăseşte în timpul cursei. Vă daţi seama ce ar însemna opt fete, în cursă să scoată capul stînga dreapta să se uite unde e. El trebuie să se înţeleagă din priviri cu ştrocul bărcii, care, din cauza efortului nu poate vorbi cu cîrmaciul. Dar dacă îi face nişte semne din ochi, din gură, el trebuie să ştie ce înseamnă semnele alea şi dă tonul echipei în timpul cursei.>

Lesne de înţeles că asemenea celor opt fete, noi, milioanele de români, sîntem într-o barcă în mişcare, dăm din vîsle, stînd cu spatele, îndrumaţi de Cîrmaci, singurul care vede înainte. Elisabeta Lipă spune că într-o barcă de opt vîsle cîrmaciul trebuie să păstreze linia dreaptă pentru ca barca să le întreacă pe celelalte în drumul de la Plecare la Sosire.

Cîrmaciul bărcii de opt vîsle ştie direcţia pe care trebuie s-o ţină barca.

Dar Cîrmaciul bărcii care e România ştie, oare, direcţia?!”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro