Ion Cristoiu: Cînd Fidel Castro se bate pe umăr cu jurnaliştii cubanezi deşi e El Comandante en Jefe

Cuba lui Fidel Castro. El Comandante en Jefe organizează o conferinţă de presă cu ziarişti din presa de partid şi de stat.

E după o noapte de discuţii cu factorii Centrali şi locali despre campanie de relansare a turismului. Ne află la Varadero, 27 septembrie 1988:

„Reporter: Comandante, turismul a devenit un zăcămînt de minerale în mai multe mine.

Castro: Spuneam că recolta are posibilităţi bune şi există o nouă mină.

Da, a devenit o mină de petrol, o mină de turism.

Reporter: Şi industria citricelor?

Castro: Matanzas are una dintre cele mai mari plantaţii de citrice din lume. Are posibilităţi foarte bune. Cred că este unul dintre lucrurile cu care ne putem mîndri. Recolta este bună. (videoclipul arată că Fidel Castro se uită în jos la reporter)

Grăbeşte-te, schimbă-ţi caseta, că se termină! Reporter: Am schimbat-o, comandante”.

Aşadar, Fidel Castro se întrerupe din răspuns pentru a-i semnala reporterului că i se termină caseta. Şi replica e înregistrată şi difuzată în Cuba.

Repet, Fidel Castro discută cu jurnaliştii cubanezi.

Se putea petrece o asemenea scenă între Nicolae Ceauşescu şi un reporter TVR?

Răspunsul e Nu. Hotărît.

Şi din simplul motiv că Nicolae Ceauşescu nu ţine conferinţe de presă cu jurnaliştii români!

Televiziunea, radioul, ziarele sînt în Cuba ale statului. Statul înseamnă Fidel Castro. Cu toate acestea jurnaliştii cubanezi îl abordează pe Castro cu familiaritate. Nu şovăie să-şi expună părerile, să întrebe ca şi cum ar fi ditamai colaboratorii lui Fidel, să-l întrerupă chiar. Castro îi tratează ca pe nişte tovarăşi de conducere a ţării, ca membrii ai cercului intern, familial. Pe 6 noiembrie 1988, Fidel Castro vizitează Tîrgul internaţional de la Havana. Un reporter de la Havana Tele-Rebelde Network, a doua reţea de posturi TV din Cuba, îl abordează rapid. Dialogul cu Fidel Castro e transmis în 7 noiembrie 1988. Citind Stenograma n-ai o clipă impresia că reporterul de la o televiziune cubaneză stă de vorbă cu El Comandante en Jefe. Şi nu degeaba am folosit expresia „Stă de vorbă”. Reporterul nu-i ia un interviu. Are cu Fidel Castro un dialog de om interesat dacă vreun produs din cele văzute poate fi cumpărat de Cuba. Are un dialog, un taifas chiar, şi nu un interviu cu El Comandante. En Jefe. Prima parte a dialogului se defineşte prin întreruperi reciproce:

„Reporter: După cum ştiţi, am avut probleme cu unele produse de import. Credeţi că acest tîrg ar putea duce la semnarea unui acord?

Castro: Problemele pe care le-am avut cu produsele importate este rezultatul disponibilităţii de valută. A trebuit să restricţionăm multe lucruri şi să reducem cantitatea pe baza situaţiei noastre financiare, a monedei noastre covertibile.

Reporter: Cu toate acestea, multe firme au făcut acum oferte de facilitare a creditului.

Castro (întrerupîndu-l): Da, multe firme au avantajul apropierii. Sînt în ţările vecine. De multe ori produsele care provin din Japonia sau Europa durează mult mai mult pentru a ajunge. De aceea, comerţul creşte cu Mexic, Argentina, Cuba, cu ţările din America Latină...

Reporter (întrerupîndu-l): Există, de asemenea, o nouă linie către Columbia...

Castro (întrerupîndu-l): Cred că acest lucru ajută. Aceste exponate ne oferă, de asemenea, multe idei. Ele aruncă multă lumină asupra posibilităţilor industriale. Oamenii cu care am vorbit sînt foarte prietenoşi, foarte cooperanţi şi bine pregătiţi. Aceşti oameni care vin la tîrg...

Reporter (întrerupîndu-l): Ei lasă impresia că vor să ajute...

Castro (întrerupîndu-l): Aceşti oameni sînt cu adevărat bine pregătiţi. Sînt tehnicieni universitari. I-am întrebat pe mulţi dintre ei despre profesiile lor. Mulţi dintre ei au studii superioare şi ştiu să-şi prezinte produsele.”

Nu e o noutate că doi tipi dialoghează fără să se audă unul pe celălalt, fiecare urmărindu-şi gîndurile şi prin urmare, întrerupîndu-se reciproc. Noutate aici – şi nu una mică – stă în faptul că un tip e jurnalist la o televiziune cubaneză şi celălalt e Fidel Castro!

Reporterul aduce vorba despre produsele Companiei Ottis Elevator, companie despre care îi spune lui Castro că „va juca un rol important în construcţiile noi pentru industria turistică”. Din vorbă-n vorbă, Castro ajunge la nevoia de o ascensoare în Cuba. Ottis expune la Tîrg ascensoare. Are loc următorul dialog:

„Castro: Este foarte important să ştim în fiecare ocazie ce ar trebui să folosim şi ce ar trebui să cumpărăm. Există o mare nevoie de ascensoare, nu doar clădiri care există în toată ţara. Ştiţi cîte lifturi Otis avem?

(intervine cineva din anturajul lui Castro): Avem 1.000 de lifturi Otis.

Reporter: Unele dintre ele sînt foarte vechi şi de întreţinerea...

Castro, întrerupîndu-l: Locuiţi într-o clădire care are lift?

Reporter, rîzînd: Nu, nu, Comandante.

Castro: Vorbeşti de parcă...

Reporter, rîzînd: Nu, sînt reporter la ştirile naţionale de televiziune şi acopăr industria turismului. De aceea sînt foarte interesat de lifturi. Camarazii de la Sime (Industria prelucrării oţelului) fac eforturi de cooperare cu Itur, care este o firmă spaniolă, pentru a fabrica pompe pentru piscine.

Castro: Cît de departe sîntem de expoziţia lor?

Reporter: Ei bine...

Castro, întrerupîndu-l: Am venit aici cu ceva timp în urmă şi nu m-am mişcat mai mult de cîţiva metri.

Reporter: La fel şi eu, Comandante...

Castro, întrerupîndu-l: Lucrezi în televiziune în sectorul turismului?

Reporter: Da, lucrez în televiziune la Turism, comerţ şi turism.

Castro: Sunteţi bine informat despre Varadero?

Reporter: Da.

Castro: Am fost acolo cîteva zile şi pentru a doua oară am discutat toate planurile hotelurilor construite de Cubana (după cum s-a auzit). Este (cuvinte neclare); nu-i aşa?”

Ce se observă în acest dialog?

1) Familiaritatea raporturilor dintre Fidel Castro şi jurnaliştii cubanezi.

2) Jurnaliştii cubanezi îl tratează cu respect, dar nu cu smerenie.

3) Dialogurile lui Castro cu jurnaliştii sînt taifasuri.

4) Jurnaliştii cubanezi îl abordează fără preparative oficiale anterioare. Lasă impresia că umblînd prin Tîrg, l-au văzut pe Castro. Şi-au zis:

– Uite-l pe Comandant! Hai să-l agăţăm! Poate-i sulgem un Breaking News!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro