Ion Cristoiu: Dacă aş fi condus un ziar la 1 decembrie 1918 mai mult ca sigur aş fi publicat un articol despre implicarea Serviciilor Secrete româneşti în Evenimentul de la Alba Iulia

Publicistul Ion Cristoiu redă interviul acordat Aleph News de 1 decembrie în care explică de ce nu putea fi un breaking news Marea Unire de la 1918 şi cum ar fi abordat ca jurnalist acest eveniment din istoria românilor.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Aşa cum am semnalat în Jurnalul meu video de luni, 30 noiembrie 2020, pentru ediţia specială, întinsă pe întreaga zi de 1 decembrie 2020, a postului Aleph News, am dat un scurt interviu, înregistrat duminică, 29 noiembrie 2020, jurnalistei Irina Apetrii. Marea Unire n-a intrat în preocupările mele de cercetător din simplul motiv că e un moment supus, ca şi Unirea de la 1859, ca şi Războiul de Independenţă, vorbelor mari, sunînd a gol, ca un butoi de tablă, scoase la tarabă cu prilejul Zilei de 1 decembrie, cînd tot politicianul român îşi strigă în Piaţa Mare a Media patriotismul de sulemeneală. Cu atît mai puţin m-am preocupat de reflectarea Marii Uniri în Presa vremii, temă obosită de exploatarea sărbătorească de pînă acum, ocolită din punct de vedere strict profesional.

Interviul, cu întrebări originale, în afara clişeelor frecventate de presă cînd vine vorba de Marea Unire, m-a obligat să mă aplec şi asupra unei chestiuni lăsată pînă acum deoparte:

Presa vremii a abordat Evenimentul numit Marea Unire în chip profesionist sau în chip propagandistic?

Citind transcrierea interviului – el a fost difuzat video pe 1 decembrie 2020 – mi-am dat seama că ar merita să public, pe post de editorial zilnic, varianta online a dialogului. Aşa cum mai mult ca sigur cititorii vor observa răspunsurile mele caută să evite capcana adevărurilor de-a gata de pînă acum despre Marea Unire.

Irina Apetrii: Ce însemna un breaking news în 1918? Cum era îmbrăţişat de către presă?

Ion Cristoiu: Nu cred că exista breaking news în 1918 pentru simplu fapt că Marea Unire a fost, să zicem aşa, cu un barbarism, reflectat de o presă de atitudine. Nu aveam la vremea respectivă, cu excepţia <Universului>, o presă de informaţie exactă şi cu atît mai puţin televiziuni de ştiri. Putem vorbi de breaking news la televiziuni de ştiri, pentru că e vorba de un fapt care se petrece acum şi care sparge ecranul. La vremea respectivă – aţi văzut şi dumneavoastră, că aţi studiat – erau publicaţii militante, menite a crea emoţii şi atitudini şi nu a informa. Dar chiar dacă ar fi fost televiziuni de ştiri şi presă on-line, că numai acestea pot face breaking news, n-ar fi fost breaking news, deoarece decizia adunării de la Alba Iulia nu a avut în imediat un efect juridic. Efectul juridic a fost în clipa cînd s-a dat Decretul de alipire. Doar Decretul semnat de Regele Ferdinand a schimbat realitatea prin transformarea României Mici în România Mare.

Irina Apetrii: Totuşi cele mai importante subiecte de atunci erau scrise pe prima pagină. Unirea a fost pe prima pagină, deci era un subiect important pentru vremea aceea. Vreau să vă spun că am găsit în cotidianul <Universul> la data de 2 decembrie următoarea frază: <La Alba Iulia e sărbătoare mare azi>. Avînd în vedere că vorbim de 2 decembrie cum explicăm acel <azi>?

Ion Cristoiu: Tema Marii Uniri în presă a fost tratată din 1990 şi pînă acum, dar şi înainte, într-unul din modurile cele mai simpliste cu putinţă. Ea a fost folosită exclusiv pentru a dovedi entuziasmul popular de la temelia Evenimentului. Orice referire la relaţia dintre informaţie şi atitudine a fost ocolită. Această temă n-a fost tratată profesionist. Adică hai să vedem la rece, ca şi cum n-am fi nici români, nici ruşi, la rece, ca profesionişti, cum a fost tratat un eveniment de către presă. Ce mijloace s-au folosit, cum s-a evidenţiat atitudinea politică a publicaţiei faţă de eveniment, ce informaţii de culise s-au dat. Dacă s-ar fi tratat profesionist s-ar fi descoperit că Marea Unire n-a fost un eveniment de Breaking News, pentru că ziarele se antedatau. Pînă după al Doilea Război Mondial ziarele apăreau la prînz antedatate. Deci ziarul care are data de 2 decembrie 1918 apăruse practic la Bucureşti în după amiaza de 1 decembrie 1918. Ediţia care apărea cu data de a doua zi se trimitea în provincie astfel încît a doua zi era cumpărată departe de capitală ca şi cum ar fi apărut în ziua respectivă. Această antedatare a jucat feste multora care nu ştiu şi se întreabă: Cum adică azi se petrece Evenimentul dar el e abordat în ziarul cu data de a doua zi? Cine urmăreşte Lovitura de stat de la 23 august 1944, dacă nu ştie chestia cu antedatarea, rămîne cu gura căscată văzînd că publicaţiile datate 23 august 1944 vorbesc mai departe de Alianţa dintre România şi Germania împotriva Bolşevismului. Abia cele datate 25 august 1944, tipărite aşadar pe 24 august 1944 (Lovitura a fost dată seara tîrziu), scriu de duşmănia dintre România şi Germania şi Prietenia cu Uniunea Sovietică.

Irina Apetrii: Cum a îmbrăţişat presa maghiară acest eveniment? Ştiu că nu a alocat foarte mult spaţiu în paginile ziarelor.

Ion Cristoiu: Pentru a vedea raportul dintre presa română şi presa maghiară trebuie să vă spun cîte ceva despre trucurile meseriei. Cine a făcut ziare de-a lungul vremii ştie. Un eveniment poate fi considerat uriaş în funcţie de unde îi e locul în pagină. Dacă e Marea Unire şi ziarul e românesc, dai un titlu mare, care acoperă întreaga pagină întîi. Continui grupajul despre Marea Unire pe pagina 3, nu pe pagina 2; aceasta a fost totdeauna pagina de mărunţişuri, deoarece privirea celui care deschide ziarul cade pe pagina 3 şi nu pe pagina 2. Creezi astfel cititorului credinţa că e vorba de un eveniment deosebit, un eveniment istoric, de o rară importanţă. Dacă erai din presa maghiară căutai să diminuezi importanţa evenimentului (nu de alta, dar te adresai cititorilor unguri, pentru care evenimentul nu era deloc plăcut) şi atunci Marea Unire era expediată la pagina patru sau cinci, de regulă într-o notiţă, gen şi Altele. Dacă vă uitaţi şi în istoria presei româneşti, locul atribuit unui eveniment în ziare dă valoare evenimentului. Vă dau un singur exemplu: moartea prin asasinare a lui Corneliu Zelea Codreanu, că tot a fost Sfîntul Andrei, în presa carlistă, că era încă presa carlistă, cred că a fost o ştire pe undeva, nu ştiu, pe pagina a patra. C-a fugit de sub escortă. În momentul în care a venit guvernarea legionară ceremonia de înmormîntare a Căpitanului a ocupat pagina întîi a tuturor ziarelor. Cine şi-ar fi putut permite s-o expedieze la şi Altele?!

Irina Apetrii: Dacă s-ar întîmpla azi ar fi un breaking news evenimentul de la 1 Decembrie 1918? Ce cuvinte credeţi că ar folosi jurnaliştii noştri ca să descrie evenimentul. Vizualizaţi nişte titluri.

Ion Cristoiu: Azi, cînd avem televiziuni şi site-uri care publică în flux continuu, Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 i s-ar consacra toată ziua. De altfel în redacţii s-ar şti deja programul, ar fi deja Documentele (cum se întîmplă în prezent cu desfăşurarea unui Congres al unui partid) şi s-ar face planuri de reflectare cu mult înaintea zilei de 1 decembrie 1918. Avem ziua cutare, avem documentele, se vor face următoarele talk show-uri, se vor stabili invitaţii, moderatorii, chiar şi materialele documentare. În cazul Marii Uniri de la 1 decembrie 1918 s-ar pregăti materiale documentare despre lupta românilor din Transilvania şi pozele celor implicaţi în Evenimentul de la Alba Iulia, în frunte cu Iuliu Maniu. Echipele tv ar fi la Alba Iulia cu o zi înainte şi de la eveniment vor transmite în direct cei trimişi la faţa locului. Fiind vorba de un mare eveniment pentru România, vor fi acolo vedete ale posturilor tv. Mai mult ca sigur titlurile n-ar fi prea diferite în materie de bombasticism de cele date de presa românească de la vremea respectivă. Dar repet, titlurile ar fi la fel de bombastice ca şi cele din presa lui 2020 despre Ziua de 1 decembrie.

Irina Apetrii: Poate mai bombastice.

Ion Cristoiu: Mai bombastice. Oricum nu şi-ar îngădui nimeni să dea ştirea c-a leşinat cineva la Adunare sau că - lucru adevărat- în textul final fără ştirea lui Iuliu Maniu autonomie a fost înlocuit cu autonomie provizorie. Cele mai multe titluri ar fi gen O zi mare pentru România sau un Moment istoric. Da, un moment istoric mai mult ca sigur, pentru că la noi totul e istoric, chiar şi scurgerea streşinilor cînd se topeşte zăpada.

Irina Apetrii: Mai am o provocare. Dacă dumneavoastră aţi fi fost jurnalistul anului 1918, cum ar fi arătat articolul semnat de dumneavoastră de pe prima pagină a unui cotidian.

Ion Cristoiu: În nici un caz entuziast. Deci editorialul meu ar fi fost o analiză, aş fi analizat la rece ca eveniment politic, aş fi spus că a fost totuşi un eveniment organizat, hai să fim serioşi, n-a fost spontan, a fost organizat. Aş fi arătat mecanismele prin care el a fost organizat şi aş fi făcut profeţie, pentru că, atenţie, este premergător deciziei administrative care e Decretul de alipire. Deocamdată s-a cerut alipirea. Şi probabil aş fi făcut speculaţii în cît timp va avea loc alipirea. Adică în cît timp va fi dat acest decret. Mai mult ca sigur, dacă aş fi condus şi un ziar, aş fi dat neapărat amănunte de culise despre implicarea serviciilor secrete româneşti din România Mică în această afacere. Sigur dădeam un articol. Şi mai mult ca sigur că era articolul cel mai interesant. Adică încercînd să arăt – foarte bună provocare – că eu nu cred în lucruri spontane. A fost un moment foarte bun în istoria României, dar a fost un moment pregătit, nici nu se putea altfel”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro