Ion Cristoiu: „Dacă cercetez viitorul, cel mai important lucru este modestia şi supunerea” (Viktor Orbán)

În răspăr cu toată lumea bună din politică şi din presă, semnez pe cristoiublog.ro un comentariu favorabil la discursul ţinut de Viktor Orbán la Tuşnad.

Despre şmecheria prin care se transformă în rahat o porţie de icre, am mai scris şi voi mai scrie, deoarece sînt ziarist şi stiu cum se răstălmăceşte o frază scoasă din context. La Tuşnad Viktor Orbán a zis ceva despre rasa maghiară pură, pe care n-ar vrea-o amestecată cu imigranţi. Afirmaţia sa numără cîteva rînduri dintr-un discurs de cîteva pagini. Tot restul discursului a fost lăsat deoparte şi pus în umbră de cele cîteva propoziţii, rapid transformate de presa TeFeListă într-o blasfemie. E curios că un american pe numele său Dan Brown a vîndut în peste 20 de milioane de exemplare un roman – Codul lui Da Vinci – unde scrie că Isus a fost însurat cu Maria Magdalena, cu care a făcut un copil şi că apostolul Ioan din fresca lui Da Vinci de la Santa Maria delle Grazie de la Milano e de fapt o Maria Magdalena.

Mai mult autorul, care a făcut şi un film cu tema asta, susţine că Isus s-a însurat cu Maria Magdalena la Nunta de la Galilei. Şi drept argument aduce faptul că doar mirele putea fi atît de îngrijorat de viitorul nunţii ca să facă din apă vin şi să înmulţească pîinile. O blasfemie! ar striga şi pe drept cuvînt credincioşii. Cu toate aceste împotriva lui Dan Brown nu s-a dus nici o campanie, nici măcar din partea bisericii.

Într-o călătorie în Anglia, ca jurnalist la Viaţa studenţească, am fost dus să văd spectacolul Jesus Christ Super Star. Şi cum pe parcursul vizitei am întîlnit şi nişte înalte feţe bisericeşti anglicane, mi-am exprimat mirarea, eu, venit din Est, că Isus poate fi văzut pe scenă ca un cîntăreţ rock, iar Maria Magdalena, cu fusta crăpată pe marginea pulpei, tăvălindu-se pe podele ca asistentă de regie. Înaltele feţe m-au liniştit spunîndu-mi că opera rock de mare răsunet în Anglia aduce la biserică mulţi tineri, care altfel s-ar fi dus la discotecă. Nu eram suficient de nepoliticos ca să le spun ce credeam. Păi dacă e aşa, dacă tinerii trebuie aduşi cu orice preţ la biserică, de ce nu împarte preotul droguri sau în loc de cîntări religioase să-i ardă o melodie deocheată?

M-a entuziasmat discursul lui Viktor Orbán prin acest început de mare mîhnire sadoveniană:

„De cînd ne-am întîlnit ultima oară, lumea s-a schimbat foarte mult. În 2019 am fost participanţii unei tabere deosebit de optimiste şi încrezătoare, însă deceniul care s-a deschis în faţa noastră, după cum se vede bine, va fi deceniul pericolelor, războiului şi nesiguranţei. (...)

Deci, am intrat în epoca pericolelor, iar acum se fisurează aceşti piloni ai civilizaţiei occidentale pe care îi credeam indestructibili. Voi aminti aici trei asemenea zdruncinări. Anterior am crezut că trăim într-un scut protector al ştiinţei, dar a venit COVID-ul. Am crezut că în Europa nu mai poate fi război, dar acum avem război în vecinătatea Ungariei. Am crezut că războiul rece nu se mai întoarce, dar foarte mulţi lideri ai lumii acţionează în direcţia organizării vieţii noastre într-un bloc. Acestea sunt evoluţii pe care în 2019 nu le-am amintit deloc, acestea ne învaţă să fim mai modeşti, deoarece posibilităţile noastre de previziune sunt serios limitate. Acest lucru este valabil şi pentru cei care vorbesc despre viitor. În 2019 nu am vorbit nici despre pandemie, nici despre războiul din Europa, nici despre o victorie de două treimi, nici despre reîntoarcerea la putere a stîngii în Germania şi nici despre faptul că îi vom învinge pe englezi acasă la 0-4 (la fotbal). Deci, dacă cercetez viitorul, cel mai important lucru este modestia şi supunerea. Nu poţi să iei pîinea de la gura Domnului.”

Neliniştea faţă de ceea ce ne poate rezerva viitorul care nu-i altceva decît Istoria pusă pe şotii cu noi oamenii sau Domnul cu supărările sale, cum spune Viktor Orbán, e una dintre permanenţele scrisului meu.

La un dialog tv pe tema Discursului am reamintit soarta Imperiului Horezmian înainte de venirea mongolilor. Cînd fiul sultanului îi spune tatălui, la întoarcerea de la tabăra lui Ginghis Han, că acolo în Răsărit se pregăteşte furtuna, sultanul rîde şi, arhisuficient, spune că Imperiul nu se teme de unul care doarme în iurtă. Şi au venit mongolii şi n-a rămas piatră pe piatră din Horezmul în care se petrecea de dimineaţă pînă seara.

Mongolii care dormeau în iurte şi nu în Palate!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro