Ion Cristoiu: Dacă eşuează negocierile cu USRPLUS, PNL pregăteşte un USL 2 sub forma unui Guvern de specialişti cu mandat limitat în timp sprijinit în Parlament şi de PSD

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că preşedintele Klaus Iohannis a amânat consultările pentru desemnarea unui nou premier pentru a câştiga timpul necesar rezolvării crizei din PNL şi fezandării USR PLUS, având însă şi un plan B, de rezervă: guvern tehnocrat sprijinit în Parlament de  liberali şi PSD, pînă în martie 2022.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Orice istoric şi nu numai orice istoric, dar şi orice student la Istorie, ştie că evenimentele care marchează destinul unei ţări sînt rodul unor cauze complexe şi nu al simplei întîmplări. Teza cauzalităţii în istorie a fost introdusă de Marx, care a realizat astfel unul din marile sporuri ale lucidităţii la nivelul omenirii. Pînă atunci, marile evenimente erau puse pe seama Personalităţii, a întîmplării, a lui Dumnezeu, într-un cuvînt pe seama a orice, dar nu a cauzelor obiective. Teza a fost distorsionată de comunişti în politica lor curentă. Pentru a justifica preluarea Puterii, comuniştii au pus pe seama cauzelor obiective, înţelese ca proces fata - ca fatalitate – omenirea urca dinspre sclavagism spre comunism trecînd prin capitalism şi socialism spre comunism, unde împietrea. Prin urmare socialismul nu poate fi pus la îndoială de capitalism, ci doar de comunism, deoarece Istoria nu se întoarce. Eliminînd excesele – şi personalitatea şi întîmplarea joacă un rol în Istorie, nu însă determinant – Istoricul se apropie de un eveniment decis să-i descopere cauzele. Căderea ţarismului n-a fost nici opera lui Rasputin şi nici opera bolşevicilor. O minimă privire asupra regimului ţarist ne spune că, mai devreme sau mai tîrziu, regimul, ţinut deoparte de reforme, se prăbuşea. Ca şi regimul comunist, de altfel. Cu sau fără Gorbaciov, regimul comunist se prăbuşea mai devreme sau mai tîrziu.

Dacă Istoricul ia în calcul automat cauzele obiective, de ce n-ar proceda la fel şi Istoricul clipei?

E o întrebare pe care mi-o pun urmărind – nu fără amuzament – explicaţiile date în presă şi în politică actualei Crize politice. Liderii USRPLUS o pun pe seama personalităţii lui Florin Cîţu. Dacă Florin Cîţu ar fi fost Ludovic Orban, omul tuturor combinaţiilor şi al clinchetelor de pahare, Coaliţia PNL, USRPLUS, UDMR ar fi rezistat mult timp de acum încolo. E atît de mare convingerea liderilor USRPLUS, impusă şi propriului electorat, că Ludovic Orban ca premier ar fi făcut toate concesiile USR, sacrificîndu-şi partidul, încît ei sînt gata să intre într-o alianţă cu Partidul pe care Ludovic Orban se pregăteşte să-l înfiinţeze pentru a merge la Cotroceni cu propunerea comună de premier.

Ce simplă ar fi rezolvarea crizei dacă lucrurile ar sta aşa de simplu!

Klaus Iohannis, care e suficient politician ca să sacrifice pe oricine de dragul supravieţuirii la Putere, ar sugera PNL să renunţe la Florin Cîţu (îl vedeţi pe Florin Cîţu făcînd gură?!), ar desemna un alt premier şi, gata, USRPLUS ar reveni în Coaliţie în aplauzele naţiunii. Numai că, iată, Klaus Iohannis nu dă semne c-ar vrea să facă pe placul USRPLUS. Dimpotrivă, preşedintele a avut două intervenţii la rînd, pe 5 şi pe 6 octombrie 2021 în care nu numai că nu s-a lepădat de Florin Cîţu, ba mai mult a atacat USR şi nu PSD.

Zarvă mare în presă şi-n politică.

Preşedintele e gata să sacrifice ţara de dragul lui Florin Cîţu şi atît de mult ţine la Florin Cîţu încît ar fi dispus chiar să treacă prin examenul Suspendării (AUR şi Ludovic Orban strîng semnături pentru iniţierea Suspendării) numai şi numai de dragul lui Florin Cîţu.

Noi ştim însă din Istorie că în politică nu există simpatii şi antipatii, nici măcar legături de rudenie. Într-un eseu intitulat Neamurile ce se căsăpesc la nivel continental am dovedit că Istoria Europei e plină de crime pentru putere petrecute în familie: Fiul îşi otrăveşte Tatăl, Fratele îşi decapitează Fratele. De cumnate şi verişoare inutil să mai vorbim.

De ce nici măcar nu sugerează Iohannis că e dispus să renunţe la Florin Cîţu?

Pentru că Florin Cîţu poate fi sacrificat la schimb cu nişte concesii uriaşe făcute de USRPLUS în materie de ministere. Altfel spus USRPLUS, ar trebui să se resemneze cu ministere care nu aduc nici parale, nici capital electoral şi nici măcar glorie: Ministerul Culturii, al Educaţiei Naţionale, al Sportului.

Să mă explic.

Aşa cum am mai scris originea Crizei se găseşte în formarea Guvernului Florin Cîţu.

La negocierea pentru formarea Coaliţiei, PNL a plecat de la formula Guvernului de colaborare între PNL şi USR şi nu de la cea a Guvernului format în jurul PNL. În consecinţă, Puterea la toate nivelele s-a împărţit în mod egal între PNL şi USR. Mai mult, sub influenţa lui Ludovic Orban, care a vîndut PNL cît ai clipi pentru a-şi asigura postul de preşedinte al Camerei Deputaţilor, dar şi la sugestia lui Klaus Iohannis, grăbit ca România să prindă Festivitatea vaccinului ordonată de Bruxelles cu un Guvern al Meu, USRPLUS a luat toate ministerele grele, altfel spus aducătoare de bani. PNL s-a trezit cu buzele umflate. Rămăsese cu ministere din care nu izvora nici un chior. Fusese lipsit de ministerele care administrează domenii cu a căror dezvoltare se lăudase partidul în Campanie. Partidul care avea cel mai mare procentaj beneficia de ministere precum al Culturii, al Educaţiei Naţionale, al Energiei. Avea, desigur, premierul. Dar ce puterea avea un premier PNL asupra ministerelor conduse de USRPLUS? O întrebare ce va deveni pe zi ce trece mai dramatică din clipa în care PNL şi-a dat seama că miniştrii USRPLUS aveau clientela lor politică şi n-aveau de gînd să dea din paralele la îndemînă nici un ban colegilor de Coaliţie. Se sperase că miniştrii USRPLUS, lipsiţi de experienţă politică, flancaţi de secretari de stat PNL, vor apela la PNL. Miniştrii USRPLUS nu numai c-au trecut rapid la satisfacerea propriei clientele – mai flămînde decît cea a PNL – dar mai mult au început să atace pe predecesori. Care predecesori erau miniştrii PNL! Denunţarea nu s-a limitat la spaţiul public. În rîndul procurorilor există o Grupare strîns legată de USRPLUS. Miniştrii şi chiar prefecţii USRPLUS au făcut denunţuri la DNA şi la DIICOT împotriva colegilor din PNL. Culmea a atins-o ministrul Cătălin Drulă, care a acceptat să poarte echipament de supraveghere dat de procurori pentru a-i prinde pe ceilalţi miniştri. Aşa ceva nu s-a întîmplat în Istoria României. Ditamai ministrul era folosit de procurori ca o dronă pentru lichidarea colegilor de Guvern.

Nemulţumirea crescîndă din PNL n-ar fi răbufnit într-o Criză politică dacă USRPLUS, prin Stelian Ion, nu s-ar fi îndreptat spre Klaus Iohannis. Sînt date că Stelian Ion, în strînsă legătură cu procurorii nostalgici ai Republicii Procurorilor, îi pregătea lui Klaus Iohannis numiri la DNA şi DIICOT astfel ticluite încît însuşi Kluas Iohannis să fie agăţat. Acţiunea lui Stelian Ion confirma suspiciunea tot mai puternică în PNL şi la Cotroceni că USRPLUS şi-a luat lumea-n cap. Îmbătată de puterea dată de PNL în decembrie 2020, formaţiunea a început dă se poarte ca şi cum ea ar fi fost partidul în jurul căruia s-a format Guvernul. Lucrurile se răsturnaseră spectaculos. Din Guvern de colaborare Guvernul Cîţu a devenit Guvern format în jurul PNL. S-a purces atunci la Operaţiunea Punerea USR pe coji de nucă. Demiterea lui Stelian Ion s-a făcut (aşa cum am remarcat) cu o brutalitate ostenativă, menită să oblige USRPLUS să iasă de la Guvernare. A urmat sub conducerea lui Klaus Iohannis Operaţiunea de compromitere a USRPLUS în faţa electoratului de Dreapta. O operaţiune în care diferite partide şi diferiţi politicieni au jucat un rol mai mult sau mai puţin conştient:

1) Oferta AUR adresată USR de a semna Moţiunea de cenzură. USRPLUS, căzută în capcana urii faţă de Florin Cîţu, a aceptat oferta. Dacă ar fi avut lideri maturi, USRPLUS ar fi intrat în Opoziţie pur şi simplu. Fără a face vreo concesie AUR.

2) Pentru ca rahatul în care a intrat USR, combinîndu-se cu AUR să fie mai mare, AUR s-a lansat brusc în acţiuni spectaculoase menite a sublinia adversitatea faţă de USR. A organizat o demonstraţie antivaccinistă de amploare. USR a apărut ca un partid aliat cu un partid antivaccinist violent. George Simion, timp de opt luni, prudent pînă la cenuşiu, a purces la acţiuni zgomotoase:

Agresarea lui Florin Cîţu; Ameninţarea cu moartea la adresa lui Alexandru Muraru chiar de la tribuna parlamentului; Iniţierea Suspendării lui Klaus Iohannis prin anunţul strîngerii de semănături. Nu spun că George Simion a făcut parte din piesă. Spun că tot ce-a întreprins AUR de la semnarea Moţiunii de către USR a avut drept efect convingerea electoratului de Dreapta că USRPLUS s-a aliat cu un partid extremist.

3) Oferta PSD de a vota o Moţiune de Cenzură al cărei text pune dezastrul Guvernării pe seama miniştrilor USRPLUS. După compromisul alierii cu AUR a venit compromisul aşezării în spatele Ciumei Roşii. Cam mult pentru ceea ce s-ar putea numi răzbunarea pe Florin Cîţu.

Indiscutabil, USRPLUS beneficiază de un electorat fanatic, gata să accepte orice mişcare a liderilor USR. Da, dar acest electorat e redus ca număr. E deosebit de activ pe Facebook (el alimentează postările injurioase la textele lui Klaus Iohannis), dar nu suficient de mare pentru a se identifica cu întreg electoratul USRPLUS şi mai ales cu întreg electoratul de Dreapta. Nu e de mirare că USRPLUS se prăbuşeşte în sondaje. Partidul a primit votul pentru a îndeplini făgăduielile electorale. Ce electorat normal la cap e de acord ca partidul pe care l-a votat să intre în Opoziţie după doar opt luni de guvernare? Şi pe ce motiv? Că i-a făcut nu ştiu ce persoana numită Florin Cîţu?!

O simplă privire de Istoric asupra Cauzelor Obiective ale Crizei dezvăluie că ea are drept principal temei lupta pentru Putere (inclusiv, dacă nu mai ales) pentru resurse, între PNL şi USRPLUS. Operaţiunea n-a avut drept ţintă trimiterea cu orice preţ a USRPLUS în Opoziţie. Şi PNL şi Klaus Iohannis ştiu că Dreapta nu şi-a epuizat resursele electorale după doar opt luni de Guvernare.

Ţinta o reprezintă Fezandarea USR.

Klaus Iohannis a amînat consultările nu pentru că n-are soluţie. Nici măcar pentru că nu vrea să-şi bată capul.

Le-a amînat ca să cîştige timp.

Pentru:

1) Rezolvarea Crizei din PNL astfel încît susţinătorii lui Ludovic Orban, parlamentarii, îndeosebi, să-l părăsească.

2) Fezandarea USR. Prin asta înţeleg pe de o parte compromiterea USRPLU în ochii electoratului de Dreapta, pe de alta ivirea nemulţumirilor fireşti, provocate de întrebarea: L-am dat jos pe Florin Cîţu. Şi cu asta ce-am făcut.

Dacă USRPLUS nu cedează, Klaus Iohannis are la dispoziţie planul B:

Un guvern tehnocrat sprijinit în Parlament de PNL şi PSD, pînă în martie 2022. În martie 2022, pe baza unui Acord încheiat de pe acum cu preşedintele, se dă drumul la mecanismul de declanşare a anticipatelor. Declaraţiile dinadins ambigui ale lui Marcel Ciolacu au lăsat să se înţeleagă că PSD propune un Guvern de tehnocraţi care să gestioneze ţara pe perioada campaniei pentru parlamentarele anticipate. Nici vorbă de aşa ceva. Constituţia nu permite asta.

PSD propune următorii paşi:

1. Încheierea unui Acord între PSD şi PNL garantat de Klaus Iohannis prin care în martie 2022 se declanşează mecanismul anticipatelor. Guvernul demisionează. Se fac două propuneri succesive de Guvern care urmează să cadă în Parlament cu votul PSD şi PNL.
2. Se formează un Guvern de specialişti propus de ambele partide. Acest Guvern, potrivit Acordului, e votat de ambele partide ( care au majoritatea în prima şedinţa de investire. Propunerile legislative şi deciziile Guvernului de specialişti vor avea aprobarea ambelor partide.
3.  Propunerea PSD are drept termen de cădere a Guvernului de tehnocraţi luna martie 2022, în funcţie de evoluţia Pandemiei, scopul prezentat public fiind cel de administrare a Crizei. PSD şi PNL vor justifica această înţelegere ca singura în stare să salveze ţara. Evident, o asemenea combinaţie, un fel de USL 2 mascat, e posibilă numai după ce negocierile dintre PNL şi USRPLUS eşuează. PNL şi Klaus Iohannis vor spune că n-au avut încotro. Au fost obligaţi de situaţia dramatică a ţării să asigure cu orice preţ un Guvern.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro