Ion Cristoiu: În absenţa unui al treilea candidat, delegaţii la Congresul PNL se vor vedea obligaţi să aleagă răul cel mai mic: Ludovic Orban

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că, la congresul din toamnă, liberalii vor fi obligaţi să aleagă la şefia PNL între două rele - Ludovic Orban şi Florin Cîţu - dacă până atunci nu va fi găsit un al treilea candidat care să devină preşedintele salvator al partidului.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

“Mă număr printre puţinii publicişti care au susţinut, după alegerile parlamentare din 6 decembrie 2020, că Ludovic Orban trebuie să demisioneze din funcţia de preşedinte al PNL după dezastrul înregistrat de partid la scrutin. Un motiv invocat de mine în sprijinul acestei teze stă tocmai în refuzul lui Ludovic Orban de a recunoaşte c-a fost un dezastru. Fireşte, pînă la urmă şi – dacă nu mai ales – prin decizia anticonstituţională a lui Klaus Iohannis de a desemna un premier nu de la partidul cîştigător al alegerilor – PSD –, ci de la Partidul Meu, zis şi PNL, partidul condus de Ludovic Orban a intrat la guvernare şi, mai mult, a dat şi primul ministru. Da, a intrat la guvernare, dar în ce condiţii? Atît liderii PNL, cît şi Klaus Iohannis vedeau o victorie clară a PNL. Desigur, cu un procentaj insuficient pentru a face singur Guvernul, dar cu un procentaj suficient de mare pentru ca partenerul sau chiar partenerii de guvernare să fie simple anexe ale PNL. Ce mai încolo şi-ncoace, obiectivul l-a constituit formarea unui Guvern în jurul PNL. Scorul dezastruos obţinut de PNL şi pentru că USRPLUS i-a luat aproape 15% din electoratul de Dreapta a făcut ca Guvernul să fie unul de colaborare între PNL şi USRPLUS.

Aşa cum s-a văzut şi din componenţa Guvernului, URSPLUS a obţinut ministerele cheie ale Guvernării.

Ar fi fost normal ca PNL să purceadă la o analiză a greşelilor care au dus la o asemenea catastrofă. Demisia lui Ludovic Orban putea veni înainte de analiză sau după analiză. Dar, oricum, trebuia să vină. Aşa se întîmplă în orice partid din Uniunea Europeană.

Principalul responsabil al dezastrului a fost Ludovic Orban. Una dintre cauzele dezastrului a constat în orientarea partidului spre cucerirea electoratului USRPLUS prin hăituirea Bisericii, negarea valorilor tradiţionale, cuminţenia faţă de Bruxelles. Orientarea a fost impusă PNL de Klaus Iohannis şi azi convins că PNL trebuie să fie un fel de USRPLUS cu structuri în teritoriu. Vina lui Ludovic Orban a constat în slugărnicia băloasă faţă de Klaus Iohannis. Deşi el era şeful partidului şi mai ales ştia că PNL are un alt electorat de Dreapta decît USRPLUS, Ludovic Orban a transpus în practică indicaţiile lui Klaus Iohannis. PNL s-a năpustit asupra electoratului USRPLUS. Ce motiv avea acest electorat să lase USRPLUS, autentic progresist, de dragul PNL, vopsit progresist? Electoratul tradiţional al PNL a stat acasă. N-a votat nici USRPLUS, dar nici PSD. În acelaşi timp, Ludovic Orban n-a sesizat că electoratul tînăr, urban de Dreapta, care refuză atît PSD, cît şi pe USRPLUS, aveau nevoie de un altfel de politică şi în ce priveşte PNL. Ludovic Orban nu s-a deosebit aproape de loc de PSD-ul vechi împotriva căruia se ridica electoratul de Dreapta. Ludovic Orban a cultivat pe scară largă clientelismul, nepotismul, miş-maşurile, compromisul grav de la legea competenţei. El a introdus în Guvernarea PNL Pupilismul, un fel de nepotism aparte în care relaţia nu e între unchi şi nepoată, ci între Protector şi Pupilă. Electoratul de Dreapta avea nevoie însă de un altfel de Politică şi în cazul PNL. Şi a văzut în timpul Guvernării Ludovic Orban cultivarea de către partid a traseismului, oportunismului, a slugărniciei băloase. Ludovic Orban n-a demisionat din fruntea PNL, ci din fruntea Guvernului. Mai mult, Ludovic Orban şi-a anunţat rapid candidatura la Congres. Putea, dacă era un politician modern, european, să anunţe că nu va mai candida pentru a lăsa locul unui lider mult mai adecvat decît el României de azi. Refuzul de a plăti dezastrul cu propria-i funcţie, încăpăţînarea de a candida pentru rămînerea în fruntea PNL încă cinci ani şi, culmea! anunţul că va candida şi la prezidenţialele din 2024, prevesteau o catastrofă pentru PNL. În aceste condiţii, am privit cu simpatie campania declanşată de Gruparea reformistă pentru răsturnarea lui Ludovic Orban. Mai întîi prin două puciuri eşuate şi, mai apoi, prin asumarea unui contracandidat în persoana lui Florin Cîţu. În ianuarie 2021 cînd Rareş Bogdan mi-a acordat celebrul interviu pentru Aleph News, în care a prezentat pe larg platforma Grupării reformiste, contracandidatul pentru Ludovic Orban nu fusese găsit. Se vorbea totuşi, de Dan Motreanu, de Emil Boc. Nu se vorbea de Florin Cîţu. Şi deodată candidatul cu C mare, Salvatorul, Liderul PNL care avea toate datele să schimbe la faţă PNL, să-l salveze de la moartea sigură dacă rămînea sub conducerea lui Ludovic Orban, a fost anunţat ca fiind premierul Florin Cîţu. Deşi aveam o părere proastă despre Florin Cîţu n-am zis nimic. Am gîndit că liderii Grupării ştiau ei ce ştiau, dar mai ales că ştia el ce ştia Klaus Iohannis, care a sugerat că e favoritul său. Au trecut două luni de la înscrierea în cursă a lui Florin Cîţu. Şi fiecare zi care a trecut de la înscrierea sa în cursă ne-a convins că Florin Cîţu e o soluţie infinit mai proastă decît Ludovic Orban. Dintre cele două rele, dacă ar fi să alegem, preferăm răul cel mic, Ludovic Orban, Răului cel Mare, Florin Cîţu. Toate tarele soluţiei Ludovic Orban se regăsesc – şi nu oricum ci amplificate – în soluţia Florin Cîţu. Astfel Florin Cîţu e:

1) Mult mai slugarnic cu Klaus Iohannis decît Ludovic Orban.

2) Mult mai dispus decît Ludovic Orban să folosească mijloace murdare pentru a cîştiga bătălia.

3) Mult mai dispus decît Ludovic Orban să accepte în Gruparea sa persoane incompetente precum Monica Anisie sau corupte precum Gheorghe Flutur numai şi numai pentru că sînt de partea lui.

4) Mult mai dispus decît Ludovic Orban să accepte sprijinul trădătorilor. Cum să cred că Florin Cîţu aduce un suflu nou în PNL cînd el n-a avut tăria de a refuza sprijinul celor care l-au slugărit pe Ludovic Orban. Un politician demn, cinstit, prefera să piardă o bătălie decît s-o facă cu trădători. Ginghis Han a rămas celebru prin faptul că cel care venea la el, trădîndu-şi Stăpînul, era decapitat, deşi Stăpînul era duşmanul lui Ghinghis Han.

5) Mult mai dispus ca Ludovic Orban să folosească ilegal resursele statului în bătălia internă din PNL.

Poate că Florin Cîţu ar fi cît de cît acceptabil, dacă ar contracara aceste slăbiciuni cu însuşiri pe care Ludovic Orban nu le are.

Florin Cîţu n-are nici o însuşire. E calp, mediocru, lipsit de minim talent politic, supus prosteşte consilierilor, clănţău.

Spre deosebire de Ludovic Orban, n-are nici o legătură cu PNL şi mai ales cu politica.

În aceste condiţii, delegaţii la Congres vor fi obligaţi să aleagă răul cel mai mic, Ludovic Orban.

Asta dacă nu cumva, acest partid important, cu o lungă istorie, nu se regăseşte, nu tresare din agonie, pentru a găsi un al treilea candidat, singura sa salvare de la dezastrul către care-l îndreaptă atît Ludovic Orban, cît şi Florin Cîţu.

Găsirea acestei a treia cale nu e deloc grea.

Dintr-o parte a Grupării Cîţu şi o partea a Grupării Orban se poate alcătui o Grupare care să propună un al treilea candidat.

Cel care va ajunge preşedintele salvator al PNL.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro