Ion Cristoiu: În chestiunea Rusiei, România beneficiază de expertiza fostei Securităţi

Mai tînărul meu cofrate, care a luat de pe pervazul sălii, folosit de mine pe post de raft de bibliotecă, mai multe colecţii, printre care şi cea a Sentinelei din 1939-1940, mi-a adus, deschis la pagina 3, un număr din revistă, reproducînd articolul Suveranul şi „supa populară”. Din privirea aruncată în viteză îmi dau seama că e relatarea vizitei protocolare, cu tot tacîmul de PR, a lui Mihai I la o cantină a ajutorului legionar. Mai înainte, cînd îmi luase colecţia Sentinelei, l-am oprit niţel pentru a-i arăta Iluzia Stalingrad, cum spun eu campaniei din toamna lui 1942 despre căderea iminentă a oraşului, şi Trecerea peste noapte a revistei de la Cîrmaciul Carol al II-lea la Omul providenţial Ion Antonescu. Nota despre Rege e asta:

„Suveranul şi «supa populară»

Toţi regii buni şi mari s-au înălţat mai ales prin bunătatea lor sufletească. Ei s-au coborît totdeauna printre rîndurile supuşilor nevoiaşi, interesîndu-se de tot ce privea viaţa lor şi mai ales de hrana lor.

Un simplu gest regal de a gusta într-o zi din ciorba soldatului sau a omului sărac, face mai mult decît toate cuvîntările din lume. Păşind hotărît în inima poporului său, M.S. Regele Mihai I, a ţinut să guste zilele trecute din «supa populară», ce se serveşte la o cantină legionară din Capitală. Astfel, tînărul Rege printr-o faptă, la prima vedere fără însemnătate, şi-a arătat dragostea Sa şi adînca înţelegere faţă de cei mulţi care, mai ales în aceste grele zile, suferă mai mult ca oricînd.

Gustînd din obiditul castron popular, cu lingura săracului, Suveranul a dovedit că preţuieşte mai presus de orice trainicul legămînt dintre popor şi monarhie.”

O dată cu textul, am primit şi data cînd a apărut. E vagă, octombrie 1940. Suferind de acribie, merg la pervaz, iau colecţia şi constat că-n octombrie nu e nici un text cu acest conţinut. Mai constat, desigur, că n-am citit numerele din vremea Guvernării legionare, mai ales că-mi atrage atenţia textul de pagina întîi din 24 noiembrie 1940 despre dăruirea de către Antonescu a spadei istorice Regelui Mihai:

„D-l General Ion Antonescu, înmînînd spada istorică M.S. Regelui Mihai I

La Iaşi, de sfînta sărbătoare a Arhanghelului Mihail, d-l General Ion Antonescu a dăruit Suveranului de ziua Sa o spadă bătrînă de 300 de ani. În faţa mulţimii uriaşe şi a oaspeţilor străini, distinsul oştean, încercat în războaie, s-a îndreptat către Regele ce acum păşeşte pragul vieţii şi al Domniei, rostind următoarele cuvinte de foc:

«În numele ţării şi al armatei, în numele mişcării legionare, vă dăruiesc Sire, de ziua Arhanghelului Mihail, această spadă istorică, purtată pe plaiurile româneşti la începutul veacului al XVII-lea. Voinţa ţării este ca această spadă să n-o încingeţi decît în ziua Sfîntului Mihail, iar restul anului să stea în Muzeul Armatei. Să nu fie a Voastră pe dea-ntregul şi să n-o încingeţi în orice zi, decît atunci cînd Arhanghelul Mihail vă Va învrednici să redaţi Neamului toată bucuria dreptăţii şi toată întruparea nouă pe care o merită; cînd Neamul va ispăşi, se va izbăvi şi va izbîndi, cînd Regele şi Ţara, trecînd prin suferinţă, prin jertfă şi prin muncă, vor înălţa din nou gloria Neamului şi a Tronului.»

Iată cuvinte adînci pe care d-l General Antonescu le-a pronunţat cu glas profetic, într-o zi de mare sărbătoare, în Capitala Moldovei, alături de impunătoarea statuie a lui Ştefan cel Mare.

Regele cel tînăr, care poartă gloriosul nume al lui Mihai Bravul, nu va uita niciodată că de lama lucitoare a sabiei sînt aninate toate nădejdile neamului românesc.

Pe cugetul regesc va apăsa greu darul de luptă primit din mîna neînfricată a războinicului încercat şi fiecare zi va adînci mai mult îndemnul către faptă.

Desigur, această sabie veche, mînuită de viteji timp de trei secole îşi are tîlcul ei. Nu este din aurul lucitor, care moleşeşte sufletul îndemnînd numai la trufie şi plăcere. S-a isprăvit cu viaţa de lux şi huzur. Trăim în ceasuri de luptă şi asprimi. Oţelul săbiei să fie îndemnul de călire al sufletului şi de împlinire a idealului românesc.

Cu sabia de foc a apărat Arhanghelul Mihail dreptatea, credinţa şi adevărul – cu spada de oţel trebuie să reîntregească Neamul M.S. Regele Mihai I, răzbunînd nedreptăţile acestor vremuri...

Această scenă a predării darului regal este de-o neasemuită măreţie ostăşească.

În vechime, mamele spartane obişnuiau să dăruiască uneltele de luptă, suliţi şi scuturi, feciorilor care plecau la luptă, spunîndu-le cu hotărîre să nu se înapoieze decît: «Cu scut sau pe scut» – înţelegînd prin aceste vorbe: izbînda sau moartea. Astfel, după cum ne spune istoria poporul spartan a devenit cel mai viteaz din lume.

Vorbele răspicate ale generalului glorios – spuse Regelui tînăr – înfăţişează însăşi dorinţa arzătoare a Neamului ce aşteaptă de la tineretul ţării ridicarea la viaţă şi onoare.Şi avem credinţă că vom izbîndi, atît cît va mai rămîne, un singur ostaş român, care să poată mînui spada reîntregirii sfintelor noastre hotare. «Sentinela»”

Întrebare la care nu ştiu să-mi poată răspunde cineva:

Ce s-a ales de spada respectivă? Pe unde o fi ea acum?

*

Scriam pe 14 aprilie 2014

În chestiunea Rusiei, România beneficiază de expertiza fostei Securităţi

Chiar de la început, mai mult decît interesantul interviu acordat de Traian Băsescu lui Rareş Bogdan, la Realitatea Tv (a fost unul dintre cele mai interesante interviuri acordate de Traian Băsescu în ultima vreme, datorită întrebărilor incitante ale realizatorului, preşedintele - o ştiu din experienţă – simţindu-se în largul lui cînd îl provoci) a abordat poziţia deosebită a României în contextul noului Război Rece: „Realizator: Ceea ce s-a întâmplat în Ucraina, ceea ce continuă să se întâmple, ne poziţionează pe noi în relaţia cu Statele Unite, în relaţia cu Londra, în relaţia cu Berlinul, într-un mod aparte? Suntem astăzi un factor decisiv pe flancul estic? Traian Băsescu: Domnule Bogdan, România are o importanţă crucială în regiune. Nu este orice ţară. În primul rând, are potenţial, deci are ce oferi, şi din punct de vedere al intelligence-ului şi din punct de vedere militar, suntem a doua putere din regiune după Ucraina. Şi, mai ales, România are o expertiză de care acum se lovesc toţi.”

Trecerea la o altă întrebare şi, îndeosebi, prudenţa, l-au oprit pe Traian Băsescu să explice pe larg ce înseamnă că România are expertiză în chestiunea Rusiei. Voi căuta să spun eu ceea ce preşedintele nu şi-a permis să spună în public. Expertiza noastră în chestiunea Rusiei, pentru care suntem invidiaţi de Serviciile secrete occidentale şi solicitaţi să ne spunem punctul de vedere, îşi are temeiul în cele aproape trei decenii - 1960-1989 - de confruntare cu acţiunile subversive ale Rusiei, la vremea respectivă, URSS. Continuare, la rîndu-i, a unei bătălii de secole cu Imperiul Rus, bătălia angajată de România s-a concretizat în anii Ceauşescu, printre altele, în formarea celebrei unităţi anti-KGB. Securitatea, atît prin DIE, cît şi prin Contraspionaj, a strîns o imensă bogăţie de date şi învăţături despre Pericolul rusesc, despre metodele de acţiune ale Ruşilor, între care se detaşează împletirea diplomaţiei cu KGB-ismul. Aceste date stau la baza expertizei româneşti în chestiunea rusă, expertiză devenită acum mai importantă ca niciodată. Iată paradoxul paradoxurilor: România democrată beneficiază de moştenirea fostei Securităţi.

Alte titluri din 14 aprilie 2014

Cînd Victor Ponta mîrîie PSD-ist la presa independentă

 

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro