Ion Cristoiu: Inteligenţa artificială - cea mai mare revoluţie din Istoria umanităţii

1. Marin Preda, în Delirul, despre veselia ca stare mitică a poporului Român:

„Al lu’ Parizianu plecă la Gambrinus, căută o masă, apoi ceru un debreţin şi o halbă. Berăria era de obicei aglomerată şi plină de animaţie. Oamenii erau veseli. „De ce nu? gîndea Ştefan. Aşa am fost noi întotdeauna, încrezători în steaua noastră. E adevărat, dar cu această veselie pe chip mulţi dintre noi putem muri. Rămîn ceilalţi, desigur, cărora istoria le va face dreptate. Dar dacă nu le va face? Această veselie nu ar deveni retrospectiv vinovată?» I se aduse halba şi debreţinul. O oră mai tîrziu, Ştefan, cu paginatorul, răsfoiau ziarul. Nu găsiră nimic care să le atragă atenţia că le-ar fi scăpat ceva…”

2. Geniul sadovenian la lucru. Geniu care-l răscumpără pe Mihail Sadoveanu de toate păcatele sale proruseşti de după 23 august 1944. Vitoria Lipan din Baltagul o ia pe urmele lui Nichifor Lipan în cadrul anchetei pe cont propriu. Au trecut paisprezece săptămîni, trei luni şi ceva, de cînd bărbatu-său a trecut pe acolo cu oile şi cu cei doi parteneri de negoţ. Cum îi stă bine unui cioban fudul, Nichifor Lipan s-a oprit în mai toate crîşmele de pe parcurs. Vitoria Lipan intră în fiecare dintre ele şi se interesează de cel care a trecut pe acolo. Nichifor Lipan a murit. El stăruie însă în amintirea celor care l-au întîlnit cu ceva timp în urmă. Această trecere a omului dintr-o amintire într-alta, dintr-o memorie într-alta, valabilă nu numai pentru cineva care a străbătut un drum, ci şi pentru cineva care a străbătut o Istorie, e astfel descrisă de Sadoveanu în Baltagul:

„Cu adevărat, urma se găsea din semn în semn, adică din crîşmă în crîşmă. Uneori părea că se stinge; dar pe urmă apărea mai încolo, Unde erau crîşmari zăluzi, nu se mai putea afla nimic din ce se întîmplase cu paisprezece săptămîni în urmă – ca şi cum un gest, o privire, un cuvînt s-ar putea înmormînta pe totdeauna. Aceştia nu-şi mai aduceau aminte, cum nu-şi aduce aminte piatra pe lîngă care treci şi pe care ai atins-o. Dar iată că mai departe căciula brumărie se arăta iar. Stăruia, vie, în amintirea altui om. Dincolo, imaginea brumărie era nedesluşită, dar apărea omul cel cu buza de sus despicată, vorbind puţin, rîzînd mult şi bînd vîrtos. Cel de-al treilea se purta ca o umbră. Trecea şi el dar fără să i se deschidă obrazul şi făptura.”

3. De la librăria Kyralina, librărie de carte franceză, unică în Bucureşti şi poate în ţară, pentru că e în stare să ofere românilor ultima apariţie editorială de la Paris, cumpăr o carte despre Inteligenţa artificială. Se numeşte I.A. La Plus Grande Mutation de l'Histoire, semnată de Kai-Fu Lee, pionerul inteligenţei artificiale, fost director la Apple şi Google, după care a devenit proprietarul firmei chineze Sinovation Ventures. Pe plan mondial e faimos ca unul dintre artizanii supremaţiei chineze în materie de inteligenţă artificială. Cartea a fost tipărită în America sub titlul AI Superpowers: China, Silicon Valley, and the New World Order, în 2018. Varianta franceză, din 2019, a apelat la un titlu mai comercial. O iau dintre atîtea oferte tentante pentru textul de pe coperta a patra:

„Kai-Fu Lee, Cea mai mai mare mutaţie din istorie.

Cine va domina I. A. va domina lumea.

Inteligenţa artificială este cea mai mare revoluţie din Istoria umanităţii.

Mult mai brutală, deoarece e mai rapidă decît Revoluţia Industrială, ar putea reface hărţile ordinii mondiale. Cine va cîştiga cursa de inovare între China, Statele Unite şi Europa?

În această carte fascinantă care a devenit un bestseller la nivel mondial, Kai-Fu Lee explică cum a intrat China în cursă graţie «petrolului din secolul XXI», adică graţie datelor generate de sutele sale de milioane de utilizatori şi modului în care îşi încurajează tinerii antreprenori să inventeze o lume nouă, de la maşini la şcoli şi trecînd prin spitale.

Şi dacă China a cîştigat această victorie, cum ar arăta lumea noastră în 2030?

«Kai-Fu Lee publică una dintre cele mai bune cărţi despre revoluţia inteligenţei artificiale (AI). [.] Fascinant.»

Charles Jaigu – Le Figaro”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro