Ion Cristoiu: Liderii USRPLUS nu mai zic nimic despre Fără penali în funcţii publice. Să credem că odată cu friptura Puterii a venit şi siesta?!

Publicistul Ion Cristoiu critică lipsa de reacţie a liderilor USRPLUS în cazul unor liberali puşi sub acuzare sau trimişi în judecată pentru fapte penale, deşi când PSD se afla la guvernare, la indicaţiile de la Cotroceni, aceştia au declanşat operaţiunea “Fără penali în funcţii publice”.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Mihai Chirica, primarul Iaşiului, fost lider PSD, actualmente lider PNL (preşedinte interimar al organizaţiei municipale Iaşi), a fost trimis în judecată de procurorii Parchetului de pe lîngă Judecătoria Iaşi pentru abuz în serviciu. În 2013, cînd Mihai Chirica era viceprimar al primarului PSD, Gheorghe Nichita, de fapt băiatul de mingi al lui Gheorghe Nichita, acel subordonat cărător de servietă al unui şef care, cînd vrea să nu se murdărească pe mîini, pune pe subordonatul supus să care gunoiul cu gura, primăria Iaşi a achiziţionat în leasing în chip ilegal 4 autoturisme Skoda.

Timp de patru ani, mai precis din ianuarie 2017, cînd a venit la Guvernare PSD, pînă în ianuarie 2021, Klaus Iohannis a lansat în spaţiul românesc eticheta de penal. Nu numai c-a lansat-o, dar a şi învelit-o într-o crustă de acuzaţii violente. Dacă-l ascultai pe Klaus Iohannis cum vorbeşte despre penali aveai impresia că a fi penal echivalează cu a fi criminal de război, autor de genocid, criminal în serie. Cum domnia sa scrîşneşte acuzaţiile în măsele, ca şi cum ar vrea să le macine de mînie, erai convins că toţi cei ce puteau fi etichetaţi ca penali, trebuie s-o rupă la fugă şi să se ascundă prin munţi, acolo unde ar fi crezut ei că nu-i ajunge privirea de şoim a lui Klaus Iohannis, cocoţat, ca să nu-i scape nimic de pe cuprinsul ţării, pe acoperişul palatului Cotroceni.

Cine era penal în viziunea lui Klaus Iohannis?

Orice politician convocat la DNA sau la Parchet pentru a fi trecut rapid, în doar cîteva minute de la stadiul de martor la cel de suspect şi apoi la cel de învinuit.

Zadarnic au încercat inteligenţele independente, credincioase ale statului de drept, să-i reamintească furiosului că orice cetăţean, de la Magna Carta încoace, se bucură de prezumţia de nevinovăţie, şi pînă cînd nu i se dă o sentinţă de condamnare definitivă nu i se poate cere demisia dintr-o funcţie pe motiv că e penal.

Klaus Iohannis a continuat să ceară netulburat demisia din funcţiile publice ale celor convocaţi de procurori pe motiv că sînt penali. Cînd în 5 iunie 2015, DNA l-a convocat pe Victor Ponta pentru a-l pune sub acuzare, Klaus Iohannis a deschis o gură ca de căpcăun pentru a-i cere premierului demisia:

<Astăzi, DNA a comunicat public că prim-ministrul Victor Ponta este învinuit de fapte penale. După părerea mea este o situaţie imposibilă pentru România ca prim-ministrul să fie învinuit de fapte penale. Pe de altă parte, pentru România cel mai rău lucru care s-ar putea întâmpla acum este o criză politică. Având în vedere toate acestea, solicit demisia premierului Victor Ponta>.

Cum la fel a procedat cu toţi demnitarii PSD convocaţi la DNA, s-a ridicat în spaţiul public obiecţia privind prezumţia de nevinovăţie:

Pînă cînd un cetăţean nu are o sentinţă definitivă, el nu poate fi considerat penal.

Klaus Iohannis a răspuns că da, aşa e, dar un funcţionar public se supune unor exigenţe morale mult mai constrîngătoare decît simplul cetăţean.

Pe 2 noiembrie 2017, preşedintele relua apăsat o aserţiune mai veche a domniei sale în privinţa condiţiei aparte pe care o are un demnitar:

<Acuma, dacă mă întrebaţi aşa, daţi-mi voie să repet ce am spus: prezumţia de nevinovăţie funcţionează pentru orice persoană dacă este urmărită penal sau judecată. Dar este o prezumţie care se foloseşte şi funcţionează în aplicarea justiţiei, nu în aplicarea politicii. În politică nu există – nota bene, despărţim justiţia de politică, cum vreau să rămînă justiţia departe de politic. În politică nu există aşa ceva. În politică există promisiuni electorale, există integritate sau, dimpotrivă, există aşteptări şi există postura unui politician. Pentru ca un politician să fie credibil este nevoie să fie integru. Şi atunci prezumţia de nevinovăţie este în alt capitol. Un politician acuzat de corupţie sau de delapidare, sau de minciună, sau de favorizarea infractorului, nu are ce căuta în fruntea statului pînă cînd nu îşi rezolvă problema. Dacă este nevinovat, cinste lui, foarte bine, poate să revină în politică, să meargă înainte şi să spună: «domnule, uite, am fost acuzat pe nedrept, dar mi-am dovedit nevinovăţia şi acum am venit să repar ţara»>.

Sub puterea înaltelor indicaţii de la Cotroceni, o întreagă maşinărie propagandistică se năpustea asupra celui ce se pricopsise cu eticheta de penal. În primele rînduri ale zbieretelor se aflau liderii PNL şi USRPLUS. De la Ludovic Orban pînă la Dan Barna, liderii Opoziţiei de atunci strigau că într-o ţară în care un penal se încăpăţînează să rămînă în funcţii publice, aerul e irespirabil.

USRPLUS a mers mai departe cu înverşunarea împotriva penalilor. Formaţiunea a declanşat vasta operaţiune intitulată Fără penali în funcţii publice prin care se cerea modificarea Constituţiei prin Referendum astfel încît penalii să nu poate accede la funcţii publice. Deşi după alegeri despre Referendum nu s-a mai auzit nimic dinspre USRPLUS, presupunem că liderii formaţiunii n-au renunţat între timp la exigenţa, formulată în numele Poporului, ca penalii să demisioneze din funcţiile publice.

Prin penali, adică prin cei care trebuie să demisioneze automat din funcţii publice, Klaus Iohannis şi liderii formaţiunilor de Centru Dreapta, înţelegeau pe cei doar chemaţi la DNA.

Mihai Chirica a fost trimis în judecată de procurori sub acuzaţia de corupţie practicată pe vremea cînd era într-o funcţie publică.

E mai mult decît un simplu penal.

E un superpenal.

Joi, Mihai Chirica, fostul lider PSD, devenit peste noapte lider PNL, a ţinut o conferinţă de presă în care a anunţat că nu va demisiona nici din funcţia de primar, nici din funcţia de preşedinte al PNL Iaşi, deoarece se bucură de prezumţia de nevinovăţie.

La fel au zis şi demnitarii PSD în frunte cu Victor Ponta. Noi le-am dat dreptate. Klaus Iohannis, liderii PNL, liderii USRPLUS, liderii de opinie anti-PSD, nici n-au vrut să audă de prezumţia de nevinovăţie.

Acum însă unul de-al lor sau mai degrabă unul trecut de partea lor invocă prezumţia de nevinovăţie drept argument că nu demisionează după ce a fost trimis în judecată pentru corupţie.

Aţi auzit vreun scîncet dinspre Klaus Iohannis, dinspre liderii PNL, dinspre liderii USRPLUS?

Pe liderii PNL îi înţelegem. Ca şi Costel Alexe, omul de tablă, Mihai Chirica e unul din gaşcă. Şi la fel ca în găştile de mafioţi, nimeni nu e lăsat în urmă. Dar USRPLUS de ce nu reacţionează, de ce nu somează partenerul de guvernare să-l dea afară din partid pe penalul Mihai Chirica, pentru că refuză să demisioneze din funcţiile publice? Nu de alta, dar în Opoziţie fiind,  liderii USRPLUS lăsau impresia că nu-şi găsesc somnul la gîndul că undeva în universul nemărginit se află un penal într-o funcţie publică. Să credem că, după parvenirea la Guvernare, odată cu friptura Puterii a venit şi siesta?”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro