Ion Cristoiu: Mă întrebam pe 14 noiembrie 2014: Sunt românii capabili, duminică, la al doilea tur, de o Revoluţie prin vot?

Moto: „Anunţ de pe acum că aşa cum am procedat în întreaga campanie, cum am procedat de mai mult timp între cele două tururi, voi căuta să-mi păstrez luciditatea în furtuna de zbierete pro şi contra din jurul meu.” (Evenimentul zilei”, joi, 6 noiembrie 2014)

Am pus acest Moto,, luat dintr-un comentariu publicat în Evenimentul zilei”, pe care l-am reluat şi pe cristoiublog.ro, din credinţa că trebuie să-i avertizez pe cititorii şi telespectatorii mei, tot mai puţini în aceste zile de patimă electorală sălbatică, o patimă care va trece (garantez) la scurt timp după anunţarea rezultatelor, să nu se aştepte de la mine la chibiţăreală electorală pro sau contra.

Spuneam în articolul citat din „Evenimentul zilei”, că am votat în primul tur cu Klaus Iohannis. Voi vota în al doilea tot cu Klaus Iohannis. Nu-mi îndemn cititorii şi telespectatorii să mă urmeze, deoarece cred, cred sincer, că românii trebuie să voteze după cum îi duce pe ei capul, şi nu după îmboldelile noastre, ale liderilor de opinie. Misiunea noastră e să le oferim informaţii corecte şi comentarii lucide pentru a le înlesni o decizie corectă. În niciun caz misiunea noastră nu e de a fi agent electoral al unuia sau altuia dintre candidaţi.

Sub acest semn să purcedem la analiza a ceea ce mi se pare mie mai important, dacă nu cel mai importat la primul tur de scrutin de anul acesta.

În cîteva comentarii anterioare, dar şi în cîteva intervenţii la Realitatea TV, am subliniat importanţa deosebită a locului al treilea în rezultatele celui de-al doilea tur.

O recapitulare a alegerilor prezidenţiale postdecembriste ne poate ajuta în radiografia rezultatului din 2014.

Dacă ierarhizăm locul al treilea după procentajul obţinut de titular vom avea următoarea situaţie:

Petre Roman – 20,54% în 1996. A cîştigat Emil Constantinescu, după ce Petre Roman a anunţat că-i dă voturile.

Crin Antonescu – 20,02% din 2009. A cîştigat Traian Băsescu, după ce Crin Antonescu a anunţat că-i dă voturile lui Mircea Geoană.

C.V. Tudor – 12,56% în 2004. A cîştigat Traian Băsescu, după ce C.V. Tudor a anunţat că-i dă voturile lui Traian Băsescu.

Theodor Stolojan – 11,54% din voturi, în 2000. A cîştigat Ion Iliescu împotriva lui C.V. Tudor, după ce Theodor Stolojan a anunţat că votează pentru răul cel mai mic Ion Iliescu.

Gheorghe Funar – 10,88% în 1992. A cîştigat Ion Iliescu după ce Gheorghe Funar a anunţat că-i dă voturile. Nici nu se putea altfel cîtă vreme adversarul lui Ion Iliescu era Emil Constantinescu.

Primul tur al alegerilor din 2014 ne aduce o surpriză de proporţii:

Locul al treilea are doar 5,36%! Aproape jumătate din cel mai slab scor post-decembrist, cel al lui Gheorghe Funar în 1992.

E mai mult decît surprinzător că 5% e în ceilalţi ani prezidenţiali scorul obţinut de cel de-al patrulea clasat:

2000 – Mugur Isărescu – 9,53, iar cel de-al cincilea clasat, G. Frunda, a obţinut 6,21, mai mult decît Cătălin Popescu Tăriceanu în 2014.

1996 – G. Frunda – 6,02%.

2009 – C.V. Tudor – 5,55%.

2004 – Marko Bella – 5,10%.

1992 – Caius Dragomir – 4,75%.

Cum se explică incredibilul procentaj obţinut de locul al treilea în 2014?

Răspunsul ni-l dau procentajele primilor doi clasaţi:

Victor Ponta – 40,44%.

Klaus Iohannis – 30,37%.

O simplă statistică ne spune că primul clasat Victor Ponta a obţinut al treilea scor de prim clasat din istoria postdecembristă, după Ion Iliescu în 1992 – 47,34% şi Adrian Năstase în 2004 – 40,93%.

Anul de referinţă pentru turul al doilea din 2014 trebuie să fie 2004:

1. Ca şi în 2004, primul clasat e candidatul PSD-ist.

2. Ca şi în 2004, cel de-al doilea clasat, e candidatul unei alianţe anti-PSD.

3. Ca şi în 2004, cel de-al doilea clasat are de depăşit nu numai handicapul diferenţei mari de primul clasat (10 şi ceva acum!), dar şi pe cel al alianţei de două partide care-l susţine. În 2004, de exemplu, Traian Băsescu a răsturnat scorul primului tur prin prestaţia sa extraordinară între cele două tururi, dar mai ales prin angajamentul că, deşi, PSD cîştigase parlamentarele, dacă va ajunge preşedinte, îl va pune premier pe Călin Popescu Tăriceanu. Activul PNL s-a mobilizat atunci în chip extraordinar, animat de gîndul parvenirii la putere.

Ce putem spune despre rezultatul primului tur din 2014 prin raportare la rezultatele primului tur din 2004?

1. Pentru al doilea tur, Klaus Iohannis nu mai beneficiază de avantajul angajamentului că va numi un premier după alegeri. De altfel, din cîte se vede, spre deosebire de Victor Ponta, Klaus Iohannis nu se afişează cu viitorul premier, Cătălin Predoiu.

2. În 2004, Traian Băsescu a beneficiat de cei 12,56% ai lui Corneliu Vadim Tudor. În 2014, Klaus Iohannis ar beneficia de voturile Monică Macovei şi ale Elenei Udrea. Admiţînd că toţi votanţii celor două merg la vot (greu de crezut) şi că-l vor vota pe Klaus Iohannis (mai mult ca sigur), procentajul însumat va fi de 9,64%. Asta în condiţiile în care electoratul lui Cătălin Popescu Tăriceanu, animta de stindardul guvernării, poate ieşi la vot în proporţie de sută la sută.

3. În 2004, ceilalţi 9 candidaţi de la locul al treilea în jos au obţinut, cu excepţia lui Marko Bella, voturi sub 2%. Ponderea lor în votul total de la al doilea tur a fost minoră. În 2014, lucrurile stau net diferit. De la Monica Macovei, clasată pe locul al cincilea cu 4,44%, sunt candidaţi cu scoruri însemnate în economia finală a votului: Dan Diaconescu – 4,03%, C.V. Tudor – 3,68%, Kelemen Hunor – 3,47%, Theodor Meleşcanu – 1,08%. Această parte a clasamentului arată tendinţa de vot. Nu rezultatul lui Victor Ponta ar trebui să îngrijoreze electoratul anti-PSD, ci rezultatele lui Dan Diaconescu şi C.V. Tudor. Spre deosebire de Monica Macovei şi de Elena Udrea, cei doi n-au beneficiat nici de sprijinul intelectualilor, nici de apariţiile pe televiziuni. De ce au fost ei votaţi şi nu Victor Ponta? Pentru electoratul lor, Victor Ponta a fost prea proeuropean. E greu de crezut că cei care au votat cu Dan Diaconescu, condamnat în primă instanţă pentru corupţie, vor vota în al doilea cu Klaus Iohannis.

4. Dacă PNL şi PDL nu s-ar fi concubinat, la sfaturile diversioniste ale lui Cozmin Guşă, consultantul politic al Elenei Udrea, şi ar fi avut fiecare candidat la preşedinţiei, altfel ar fi stat lucrurile înaintea celui de-al doilea tur. Unul dintre candidaţii de Dreapta ar fi fost pe locul al doilea cu un scor foarte bun. Un alt candidat ar fi fost pe locul al treilea cu un scor onorabil. La turul al doilea, aceste scoruri s-ar fi adunat automat din antipatie faţă de PSD.

Strategii ACL trebuie să rezolve din acest punct de vedere două probleme:

Atragerea a cît mai mulţi alegători ai Elenei Udrea şi a Monicăi Macovei. Aducerea la urne a cît mai mulţi alegători de Dreapta, care, de obicei, stau acasă.

Pentru aceasta, în ultimele zile, Klaus Iohannis a lansat provocarea privind Legea amnistiei.

Desigur, cum remarca bine Adrian Năstase, Legea poate fi respinsă acum de Parlament şi reintrodusă mai tîrziu sub o altă formă. Klaus Iohannis ştie că nu se poate convoca Parlamentul peste noapte. N-ar veni nici ai lui în aceste condiţii. De ce insistă totuşi? Ştie că Victor ponta nu-şi poate permite să fie categoric pentru respingerea legii acum, înainte de turul al doilea al turului de scrutin. Pînă la urmă, mai toţi cei din maşinăriile de partid, inclusiv din cele ale PDL şi PNL – primari, şefi de judeţe – speră într-o Lege a amnistiei. Victor Ponta ezită să respingă Legea amnistiei acum, pariind pe trecerea de partea sa a corupţilor din maşinăria lui Klaus Iohannis. Klaus Iohannis, brusc macoveizat, pariază pe stîrnirea electoratului lui Traian Băsescu, sedus – crede candidatul ACL – de radicalizarea sa în privinţa anti-corupţiei. Klaus Iohannis pariază şi pe o stîrnire a electoratului de Dreapta, care ar trebui să vină la urne pentru a apăra DNA.

Concluzia concluziilor:

Confruntarea de duminică rămîne cea dintre maşinăria de partid şi Revoluţia prin vot.

Sfatul meu pentru cititorii „Evenimentului zilei”:

Nu trebuie să vă daţi peste cap duminică pentru a afla scorurile din sondaje.

Urmăriţi prezenţa la vot.

Dacă e uriaşă faţă de primul tur, Klaus Iohannis e preşedinte. Dacă e la fel sau mai mică, Victor Ponta e preşedinte.

Eu unul voi vota, ca şi-n primul tur, cu Klaus Iohannis.

Jurnalist sceptic fiind, nu cred într-o Revoluţie la vot.

Ştiind însă că Istoria e plină de hachiţe, nu pot exclude Revoluţia la vot.

Întrebarea rămîne:

Sunt capabili românii de o Revoluţie prin vot?!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro