Ion Cristoiu: O premieră postdecembristă: Ceremonia intrării triumfale a lui Klaus Iohannis în clădirea Guvernului

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că participarea lui Klaus Iohannis la şedinţa de joi a Guvernului a oferit imaginea unui preşedinte care tratează funcţia pe care o deţine ca pe un izvor de solemnităţi pompoase şi nu ca pe un serviciu public, aşa cum se întâmplă în lumea civilizată.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„În acest al doilea mandat, Klaus Iohannis nu oboseşte să ne surprindă cu fel de fel de iniţiative, ale căror resorturi sînt greu de dibuit. Pot fi expresia unei lecturi harnice a sondajelor de opinie puse la dispoziţie de SRI. Pot fi semnul unei dezlănţuiri zburdalnice după primul mandat, redus la cinci ani de stat pitit la Cotroceni ca şi cum ar fi stat sub pat. Pot fi dovada unei gonflări peste marginile firescului ale Eului megaloman hrănit din abundenţă acum, cînd Opoziţie nu avem şi Sistemul instituţiilor de forţă lucrează pentru el nonstop. După conferinţele de presă ţinute săptămînal, jucînd în viaţa lui cotidiană rolul unor masaje relaxante cu limbi pe post de mîini catifelate, după convocarea la Cotroceni a membrilor Guvernului la orice oră din zi şi din noapte, după orgasmele electorale pe care şi le provoacă pronunţînd Pe-Se-De, cu un e vecin celui din behăitul Mioriţei, a venit rîndul unei iniţiative cu valoare de premieră postdecembristă:

Intrarea triumfală în Clădirea Guvernului!

Joi, 5 noiembrie 2020, preşedintele Klaus Iohannis a participat la şedinţa de guvern.

Cel puţin aşa ne informează Agenda preşedintelui, din ziua de 5 noiembrie 2020, ora 19: <Participare la şedinţa de Guvern.>

Participarea preşedintelui la şedinţa de Guvern e un simplu act administrativ, reglementat precis de Constituţie. N-are nimic ieşit din comun, cu atît mai puţin un caracter magic.

Potrivit articolului 87 din Constituţie: <Preşedintele României poate lua parte la şedinţele Guvernului în care se dezbat probleme de interes naţional privind politica externă, apărarea ţării, asigurarea ordinii publice şi la cererea primului-ministru, în alte situaţii.>

Deşi acest articol n-a fost revizuit, Klaus Iohannis nu l-a folosit în raport cu Guvernul – ultima lui participare la o şedinţă de Guvern a fost cea din 20 decembrie 2018. Participarea preşedintelui la şedinţele de guvern are din punct de vedere constituţional un rost anume. Participarea îi dă şefului statului posibilitatea de a-şi exprima direct punctul de vedere asupra posibilelor decizii ale Guvernului într-o chestiune care ţine şi de responsabilităţile preşedintelui. În aceste condiţii, preşedintele are dreptul să participe şi dacă primul ministru refuză, deşi cutuma democratică presupune că preşedintele şi premierul se înţeleg în prealabil în legătură cu participarea. Prin aceasta se poate explica prezenţa lui Klaus Iohannis la şedinţa de Guvern din 18 ianuarie 2017. Aflînd de la Servicii că Guvernul Grindeanu ar putea discuta Ordonanţa de urgenţă privind graţierea, Klaus Iohannis a găsit de cuviinţă că-şi poate folosi prerogativa de a participa pentru a opri acţiunea Guvernului. Dacă Guvernul avea de gînd să adopte OUG în materie penală nu ştim nici acum. Cred mai degrabă c-a fost vorba de o manevră politicianistă a lui Klaus Iohannis, menită să arate Tefeliştilor că el veghează.

De atunci, Klaus Iohannis a mai participat la o singură şedinţă de Guvern în virtutea prerogativelor constituţionale, cea din 20 decembrie 2018, a Guvernului Dăncilă, consacrată preluării de către România a preşedinţiei UE. A fost pentru preşedinte un prilej în fine de a invoca drept temei al acţiunii sale Constituţia:

<În deschidere, voi face, pe scurt, câteva remarci legate de prezenţa mea în această şedinţă de Guvern.

Există întrebări, există discuţii, şi în spaţiul public, poate şi între dumneavoastră, şi vreau să lămurim aceste chestiuni înainte să procedăm la şedinţa de Guvern propriu-zisă.

Participarea mea la şedinţa de Guvern are loc în virtutea atribuţiilor conferite Preşedintelui României de Constituţia României.>

De la venirea la putere a Guvernului minoritar Ludovic Orban, în octombrie 2019, Klaus Iohannis n-a participat la nici o şedinţă de Guvern, deşi au fost multe în care s-au discutat şi chestiuni din aria de responsabilitate a preşedintelui. Prezenţa la şedinţa de inaugurare a Guvernului Ludovic Orban (6 noiembrie 2019) o putem considera participare la instalarea Guvernului şi nu la o şedinţă de Guvern în virtutea prerogativelor constituţionale. A preferat să cheme Guvernul la Cotroceni. Asta deoarece el a ţinut şi ţine morţiş să arate Naţiunii că Guvernul Ludovic Orban nu e un Guvern PNL, cum spune Constituţia, ci Guvernul Meu, un Guvern alcătuit nu din miniştri, ci din băieţii de prăvălie ai Cotrocenilor. Dacă participarea la şedinţele Guvernului e constituţională, reglementată însă precis, pentru ca Preşedintele să nu călărească Guvernul, chemarea Guvernului la Cotroceni contrazice flagrant Constituţia.

Joi, 5 noiembrie 2020, Guvernul a avut programată o şedinţă consacrată – potrivit programului oficial, dat publicităţii – măsurilor de protecţie care trebuie luate pentru a stăvili asaltul Pandemiei. Măsurile ţin exclusiv de Guvern, deoarece se înscriu în hotarele stării de alertă, dependentă de Guvern. Participarea preşedintelui, la invitaţia premierului, ar fi avut menirea de a întări deciziile Guvernului sau, de ce nu? de a le dezvolta dacă nu chiar contrazice.

N-a fost aşa.

Preşedintele a venit la Guvern precum Moise la evrei cu setul de Table ale Legii scrise de degetul lui Dumnezeu.

A venit ca să le transmită prin viu grai măsurile de protecţie sanitară concepute de el pentru a fi transpuse în hotărîrea de Guvern.

După ce preşedintele a încheiat, premierul s-a grăbit să declare:

<Vă mulţumim, domnule preşedinte! Măsurile prezentate de domnul preşedinte trebuie transpuse în hotărârea de guvern privind starea de alertă în baza Legii 55 şi actelor normative.>

Impresia de moment tipic unui Cult al personalităţii e indiscutabilă.

Preşedintele n-a venit la Guvern pentru a participa la o şedinţă într-o chestiune ţinînd de aria sa de responsabilitate.

A coborît din Olimpul Majestăţii Sale pentru a-i lumina pe miniştri în bezna minţii lor provocate de Covid 19.

Şi după ce le- a pus în aerul sălii, prin rostire, măsurile, lăsînd impresia că acestea vin de dincolo de înţelegerea lor, a membrilor Guvernului, care nu pot face altceva decît să le transpună în practică, Măreţul a plecat. Umili, neîndrăznind nici să privească dîra lăsată în urmă de Cel Venit, membrii Guvernului s-au apucat să transpună în Hotărîrea şedinţei de Guvern Preţioasele indicaţii.

Nimeni nu şi-a permis să conteste sau măcar să nuanţeze vreuna din măsurile cu care a coborît din Ceruri Nemuritorul Klaus Iohannis la muritorii de la Victoria.

Constituţia nu stabileşte raporturi de sclavie între Preşedinte şi Guvern. Cu toate acestea, joi, 5 noiembrie 2020, România a trăit un moment asemănător venirii la o şedinţă a Divanului a însuşi Măritului Padişah. De subliniat că Sultanul nu participa la şedinţele Divanului, conduse de Marele Vizir. Le urmărea printr-o gaură făcută în perete. Cînd venea însă, membrii Divanului nu-şi reveneau zile întregi din fericirea de a-i fi făcut temenele.

Admiţînd că Klaus Iohannis, în mărita-i înţelepciune, a gîndit nişte măsuri pe care mintea miniştrilor în frunte cu premierul n-ar fi putut nici să le dea tîrcoale, se pune întrebarea de ce nu le-a trimis preşedintele printr-un e-mail.
Păi, dacă ar fi procedat aşa, Klaus Iohannis nu s-ar fi putut bucura de ceea ce am putea numi Ceremonia intrării triumfale în Clădirea Guvernului.

Klaus Iohannis a fost primit la coborîrea din maşină de către premier. Acesta l-a însoţit, supus, în timp ce urca scările. Pînă la uşa sălii, deschisă fără ca preşedintele să pună mîna pe clanţă, drumul, destul de lung, deşi trecea pe lîngă birouri, a fost pustiu. Angajaţii Guvernului au primit consemn să stea înăuntru şi nici măcar să nu respire, pentru a nu tulbura Divinul mers.

Toate aceste fapte de Ev Mediu timpuriu se petrec în anul de graţie 2020.

An în care ceremoniile de tip imperial nu se mai poartă nici măcar în Caraibe.

În toată lumea civilizată conducătorii de popoare se străduiesc să întreţină imaginea de simpli funcţionari ai Statului, de oameni care merg la preşedinţie ca la serviciu.

Funcţia de preşedinte e văzută şi înfăţişată ca una în serviciul public.

Pentru Klaus Iohannis, aşa cum ne-a arătat Ceremonia participării la şedinţa de Guvern, funcţia de preşedinte e una secretoare de solemnităţi pompoase.

Cînd îl vezi pe Klaus Iohannis în plin exerciţiu de preşedinţie sacralizată ai impresia că auzi trecînd fanfara militară”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro