Ion Cristoiu: „Pentru a încuraja natalitatea este nevoie de o acţiune energică de profilaxie morală, socială şi politică”

„Mîine, Duminică 2 Iunie, ora 6 va avea loc la Arenele, Romane din parcul Carol, în cadrul de sărbătoare al «Lunei Bucureştilor», premierea soţilor cu cei mai numeroşi copii.

E una din ideile cele mai originale la noi şi mai pline de fertilitate, idee pusă în practică şi dînd admirabile rezultate pînă azi, în alte ţări.

Adaptînd-o solului şi mentalităţei noastre, organizatorii «Lunei Bucureştilor», realizează începutul unei opere de vital interes şi de mare utilitate socială, cu puternice răsfrîngeri în sfera mai largă a naţiunei.

Totodată, comitetul a urmărit, premierea familiilor cu cei mai numeroşi copii, dar totodată a familiilor cu copii sănătoşi, frumoşi, crescuţi, în condiţiuni poate modeste, dar nelipsite de ceea ce se cheamă o veritabilă îngrijire părintească.

Dăm mai jos şi lista capilor de familie aleşi să concureze mîine, la Arenele Romane în cadrul «Lunei Bucureştilor».

Primele locuri din listă sînt ocupate de familiile cu 12 copii:

No. 1) Popescu Tudor, Str. Sft. Apostol 10, cu 12 copii; No. 2) V. Ştefănescu, Str. Epicol 22, cu 12 copii; No. 3) Gherasenie, comuna suburbană Pantelimon, cu 12 copii; No. 4) Luxiţa Grigoriu, Str. Luceafăr , cu 12 copii; No. 5) Gh. Diaconescu, comuna Băneasa cu 12 copii” (Curentul, 2 iunie 1935).

Pe prima pagină a ziarului, dreapta sus, apare comentariul Ventuzele natalităţii, semnat de Nicolae Roşu. Cronicar literar al Curentului, Nicolae Roşu e unul dintre cei care au pus temeliile teoretice ale Extremei Drepte, prin lucrarea sa celebră, Dialectica naţionalismului, apărută la Editura Cultura Naţională în 1936. Datele de pe Internet sînt rare. Citez din memoriile lui Valeriu Anania, publicate sub titlul Memorii la Polirom în 2008, acest fragment despre întîlnirea sa în închisorile comuniste cu Nicolae Roşu:

„A mai trecut pe acolo un ţăran de la munte, apoi a venit doctorul Nicolae Roşu, fost cronicar literar la Gîndirea lui Nichifor Crainic. Roşu era un intelectual de rasă şi întreţinea discuţii interesante atunci cînd nu venea tremurînd de la anchetă, ameninţat că va fi dus la beci şi bătut cu ranga.”

Textul său din Curentul e o capodoperă a publicisticii româneşti, dovadă grăitoare că în interbelic textul era la mare căutare:

„Organizatorii lunei Bucureştilor încurajează natalitatea, familia şi căsătoria. La 2 iunie familiile cu cei mai numeroşi copii din Bucureşti vor fi felicitate şi premiate. Este prima iniţiativă publică de acest fel, pe care o cunoaştem la noi. Toate celelalte de pînă acum au fost înscrise platonic, sub formă de deziderate, niciodată încadrate într-o formulă legală severă şi avînd ca un corolar practic sancţiuni pentru cei care se împotrivesc. În egală măsură, cunoaştem legi care fixează taxe exagerat de mari pe succesiune, formalităţi şi iarăşi taxe cînd se iveşte prilejul înzestrării unui copil. Taxele şi suprataxele, formalităţile de tot felul zădărnicesc consolidarea căsătoriei, a familiei şi implicit a natalităţii. Toată structura statului democratic este potrivnică naţiunei. Din această pricină, bastarzii şi hibrizii culeşi din înpreunările amoroase de pe maidane au ajuns pînă pe banca ministerială, ba unii dintre dînşii, negăsindu-şi cetăţenia, au fost nevoiţi să şi-o caute prin alte ţări. Lumea noastră aristocratică plodeşte sub zodia mezalianţelor, a împreunărilor cu ţigăncile bucătărese şi a sifilisului. O, dacă nu ar fi un cod penal prea generos cu cei scăpătaţi pe lîngă oficiul stării civile, şi o judecată care te poartă pe drumuri deşi nu te înspăimîntă, cîte destăinuiri nu am face noi, unele cu haz şi altele cu blazon. Le amînăm pentru altă dată, nu le refuzăm punerea pe hîrtie.

Din întîmplare, Luna Bucureştilor ţine numai 30 de zile, şi în această scurgere de timp, mamele şi copiii vor avea numai o zi în care vor primi floricele şi zaharicale. Iniţiativa e bună şi lăudabilă. Dar nu la «Arenele Romane», într-o singură zi se va reînprospăta rasa, tămăduindu-se de viciul imoralităţii şi al lenei. De aceia, propunem să fie invitate la ziua mamei şi a copilului toate babele de la menopauză, hoaştele filantroape care sug vlaga orfelinatelor şi a institutelor de protecţie a copiilor şi maternităţii. Să fie chemate şi şoricoaicele planturoase care-şi vîntură osînza nesimţitoare prin toate răspîntiile unde se iveşte prilejul unei pomeni sau risipa unui praznic. Să fie chemate şoricoaicele sterpe, care trăiesc din covoarele muncite de copii orfani, şi rîvnesc nesăţioase să îngurgiteze tot aurul pămîntului. Nu vom avea o protecţie serioasă a natalităţii şi a copiilor, atîta vreme cît aceste ventuze băloase vor suge vlaga bieţilor orfani, a elevelor şi chiar a mamelor. Le-am văzut cum s-au încăierat dăunăzi într-o sarabandă dîndu-şi fustele peste cap şi denunţîndu-şi peştii una alteia. Ştiam mai de mult ce le poate pielea şi timpul ne-a dat dreptate.

Le cunoaştem şi pe celelalte care n-au ieşit încă la iveală şi le profetizăm imediata şi iminenta lichidare.

Să mai fie chemaţi la ziua mamelor şi a copiilor de la Arenele Romane toţi călugării onanişti şi stareţii suferinzi de priapism care la adăpostul credinţei regenerează cu feţi neligitimi satele noastre. Şi ar mai fi loc şi pentru avortorii care se răpăd cu lingura să scoată embrionul chiar atunci cînd ştiinţa şi morala se împotrivesc. Pentru a încuraja natalitatea este nevoie de o acţiune energică de profilaxie morală, socială şi politică. Luna Bucureştilor va trece şi odată cu ea se va uita şi nobila iniţiativă a celor care au avut lăudabila intenţie să împartă daruri familiilor cu cei mai numeroşi copii. Vom rămîne din nou la cheremul legilor care comprimă familia, zădărnicesc succesiunea şi sterilizează maternitatea.

În Italia, Mussolini a întemeiat o nouă instituţie intitulată «Opera della Maternità et dell Infanzia» şi statul îşi ia răspunderea efectivă a subvenţionării familiilor numeroase.

La Parcul Carol, la 2 iunie, vom vedea mame slăbănoage ţinînd de mînă copii nemîncaţi, căci se ştie că familiile numeroase sînt în straturile de jos ale societăţii.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro