Ion Cristoiu: Potrivit lui Arghezi, românul „nu admite într-o chestiune nici o mijlocie, ci numai extremităţile”

Descoperire. Cînd am luat la cunoştinţă de mottoul romanului Orb prin Gaza, de Aldous Huxley, „Orb prin Gaza, la moara cu sclavi”, n-am reuşit să mi-l imaginez pe Samson orb şi fără puterea dată de părul tăiat, la moara cu sclavi. Ce făcea acolo? m-am întrebat în fugă, fără a-mi da răgazul unui răspuns. Filmul Samson şi Dalila din seria Bible, serie care-şi propune să facă din momentele principale ale Vechiului Testament producţii de ficţiune, cu intrigă suficientă pentru a asigura un rating satisfăcător, îl surprinde pe Samson la moara cu sclavi. Într-o vale, sub supravegherea cu biciul a filistinilor, Samson împinge, alături de alţi sclavi, la o roată de piatră uriaşă, căreia i s-au ataşat mînerele pentru împins. Sub ea e o altă roată. E vorba, aşadar, de o moară primitivă, un fel de rîşniţă, care zdrobea boabele prin frecare. La un moment dat, după ce Samson îşi recapătă puterea, pentru că Dumnezeu a decis să-i întrerupă pedeapsa, generalul Tariq, şeful Armatei filistine, lucidul ocupanţilor, îl urmăreşte îngrijorat cum mişcă singur uriaşa roată de piatră. Mi-aş fi imaginat moara cu sclavi drept un loc în care Samson şi sclavii erau închişi într-o moară părăsită. Nu m-am gîndit o clipă c-ar putea fi vorba de o rîşniţă de proporţii.

*

Istoria pe înţelesul tuturor. Abia acum, intrînd în librăria Librarul, ce ar fi trebuit să i se spună Librăreasa, pentru că, la fel ca în toate librăriile din Bucureşti ştiute de mine, vînzătoarele sînt la ordinea zilei, îmi dau seama de ce nu sînt un succes comercial cărţile de Istorie.

Tot ceea ce am văzut la Librarul din Piaţa Romană sînt studii de Istorie de strictă specialitate. E vorba de lucrări de doctorat pe care autorii găsesc de cuviinţă să le tipărească, dînd bani şi nu primind. Din punct de vedere academic sînt în regulă. Date exacte, folosirea documentelor de arhivă, citare minuţioasă. Din punct de vedere comercial nu interesează pe nimeni, nici măcar pe istorici. Nu de alta, dar vizează chestiuni de strictă specializare. Lipsesc cărţile de Istorie pe înţelesul tuturor, cărţile care, fără a ceda la ispita popularizării, păstrîndu-se în hotarele exactului, abordează Istoria în chip atractiv, o apropie de carte de înţelepciune. Cea de care au nevoie oamenii simpli.

Am mai remarcat absenţa lucrărilor care să apropie de omul simplu Istoria. În Franţa apar zeci de asemenea cărţi în care o materie produsă anterior de specialişti e astfel orînduită încît interesează şi publicul larg.

Unul dintre motivele absenţei la noi a unor astfel de cărţi trimite la spiritul sec, de interior de nucă fără miez, al celor care studiază sau predau Istoria. Aceştia văd în Istorie o Carte de învăţătură, ci un obiect de studiu, prin nimic diferit de branhiile la peşti sau de stomacul ariciului din Vest.

*

Boală. Am scris şi nu odată despre incapacitatea românilor de a înţelege nuanţa. Deopotrivă latini şi levantini, românii îmbrăţişează extremele, în care cad pentru scurt timp, deoarece le trece repede. La noi o controversă împarte automat facebook-ul în două. Pro şi contra la modul deplin. Despre această slăbiciune scria Tudor Arghezi cu peste un secol în urmă, în 1913:

„Şi tocmai printre exagerări s-au socotit scăpaţi vinovaţii, şi de fapt au şi scăpat. La noi, în toate treptele sociale, intelectul este destul de primitiv şi nu admite într-o chestiune nici o mijlocie, ci numai extremităţile. El nu percepe responsabilitatea nici în faptele mari, necum în cele mici, în miile de fapte mici şi de nuanţă, care construiesc viaţa socială, militară, administrativă.” (T. Arghezi, Soldaţi ucişi în bătaie, Seara, 12 septembrie 1913)

*

Scriam pe 9 iulie 2014. Pleacă Dan Voiculescu? Staţi liniştiţi! Rămîne Sebastian Ghiţă!

Bag seamă că-n rîndurile jurnaliştilor independenţi adie o anume speranţă că prin condamnarea lui Dan Voiculescu o să dispară din presa noastră aşa zisul fel de a face gazetărie asumat de servitorii Mogulului de la Antena 3. Printre altele, angajaţii lui Dan Voiculescu au introdus în presă ciomăgirea celui asupra căruia îi asmute Patronul. Mă văd obligat să-i avertizez pe distinşii confraţi: Staţi liniştiţi! Pleacă Dan Voiculescu? Rămîne Sebastian Ghiţă, un Dan Voiculescu mult mai periculos! Aşa zisa presă practicată de cei de la Antena 3 nu va muri odată cu încarcerarea lui Dan Voiculescu. Întîi şi-ntîi, pentru că, deşi Dan Voiculescu pleacă la puşcărie, aşa zişii jurnalişti de la Antena 3 rămîn liberi. Liberi să fie bodyguarzii Patronului. Dar chiar dacă, prin absurd, servitorii lui Dan Voiculescu vor reveni la o presă cît de cît normală, felul lor de a face gazetărie va fi continuat şi chiar perfecţionat de către servitorii lui Sebastian Ghiţă, un fel de Dan Voiculescu infinit mai periculos pentru statul de drept din România, pentru că, asemenea amicului său de shopping în Dubai, Victor Ponta, n-are morală nici măcar cît un maidanez în călduri. Marţi seara, din întîmplare, am nimerit pe România Tv, în căutarea lui France 24. Andreea Creţulescu, adusă de Sebastian Ghiţă pe bani grei de la Realitatea la Guiţă Tv, o avea interlocutoare pe Elena Udrea. Dumnezeule! Am avut o clipă impresia că Elena Udrea i-a luat cucoanei amantul care, printre altele, nu-i dă pensia alimentară. Moderatoarea unei emisiuni pune întrebări calme, chiar dacă incomode, fie şi pentru că ea e gazda. Nu inviţi pe cineva acasă pentru a-i da cu sutienul peste gură! Andreea Creţulescu zbiera la Elena Udrea, n-o lăsa să vorbească, îşi spunea propriile păreri sau mai degrabă, părerile vîrîte în cap de Sebastian Ghiţă, o dată cu cartea de credit. Iată o mostră de punere la punct a invitatei:

Moderatoarea: Nu cred că a fost nicio lovitură de stat fiindcă oamenii au votat aţa. Eu cred că dumneavoastră ne-aţi dat nouă o lovitură de stat că le-aţi spus oamenilor să stea acasă şi cu această Curte Constituţională care are puteri supraomeneşti.

Vedeţi cum vorbeşte duduia despre Curtea Constituţională? Ca despre o colegă cu care era cît pe-aici să se ia de păr la wc-ul postului! Pe Andreea Creţulescu o înţeleg. Unde mai găseşte ea paralele de la România Tv? Dar pe Elena Udrea n-o înţeleg: Ce-o fi căutat la Guiţă Tv? Traversează o perioadă de masochism mediatic?!