Ion Cristoiu: România educată sau „S-a scremut Muntele şi a născut o mărgică”

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că prin consultările încropite la Cotroceni pe tema proiectului România educată, preşedintele Iohannis s-a grăbit să ofere Bruxelles-ului o justificare a banilor ceruţi prin PNRR pentru acest program prezidenţial lansat în urmă cu 5 ani.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„La capătul a ceea ce el a numit „ultima serie de consultări pentru finalizarea Proiectului «România educată»”, Klaus Iohannis a susţinut, miercuri, 7 iulie 2021, o Declaraţie de presă la Palatul Cotroceni.

Cu cîteva zile în urmă cînd Klaus Iohannis a anunţat opinia publică, printr-un Comunicat, că începînd de luni, 5 iulie 2021, va convoca la Cotroceni un lung şir de persoane şi personalităţi pentru a dezbate Proiectul România educată, am tresărit ca la auzul unei ştiri trăsnite. Proiectul România educată a fost lansat de Klaus Iohannis în 2016. Titlul era promiţător. La nivelul Preşedintelui, al celui în stare să aibă o viziune de ansamblu, pe deasupra domeniilor diferite ale societăţii, era asumat un Proiect menit să depăşească urieşeşte domeniul Educaţiei prin şcoală. Învăţămîntul postdecembrist a fost, alături de Justiţie, Păpuşa gonflabilă a tuturor regimurilor. Nu cred să fi fost nou ministru al Educaţiei Naţionale sau al Învăţămîntului care să nu fi debutat în funcţie altfel decît cu anunţarea unor măsuri care să răstoarne Şcoala cu fundu-n sus. Unii au avansat o nouă Lege a Învăţămîntului. Alţii, mai modeşti, şi-au asumat modificări ale Legii Învăţămîntului.

Toţi au modificat ţinerea Bacalaureatului.

Titlul România educată lăsa impresia unui Proiect care depăşeşte competenţa unui nou ministru al Învăţămîntului. Socotind că era asumat de Preşedinte şi nu de ministrul Învăţămîntului, Proiectul România educată a stîrnit un interes semnificativ la nivel naţional. Se presupunea că era vorba de un Proiect vizînd Educarea României şi nu doar Educarea elevilor. Postdecembrismul a adus cu sine alte voturi decît cartea, cultura, şcoala, educaţia. S-a cerut mult timp o amplă acţiune la nivel naţional de educare a tuturor românilor şi nu doar a elevilor. Pot fi luate măsuri geniale în domeniul şcolii. Pot fi aruncate în foc milioane de euro pentru sporirea bazei naţionale a şcolii. Pot fi plătite regeşte cadrele didactice din toată ţara, cîtă vreme s-a dovedit că învăţătura Ai carte, ai parte, nu mai e valabilă, idealurile rîvnite de copii încă de mici fiind cele ale banului, ale bogăţiei, nu putem vorbi de o Românie educată. Am avut cu ani în urmă o întîlnire cu copii la Grădiniţa din Găgeşti. Am folosit prilejul oferit de dăruirea de către mine a unei imprimante moderne pentru a sta de vorbă cu copii din sat, răspunzîndu-le la întrebări şi punîndu-le întrebări. La întrebarea Ce-aţi vrea să vă faceţi în viaţă? toţi mi-au răspuns că vor să ajungă oameni bogaţi. Interesîndu-mă de ce fac după ce se întorc acasă de la şcoală, mai toţi mi-au spus că-i ajută pe părinţi la treburile din gospodărie şi de la cîmp. Nu-i exclus ca, urmare a banilor veniţi prin PNRR, o grădiniţă, precum cea din Găgeşti, să beneficieze de o dotare materială de excepţie. Nu-i exclus ca educatorilor să li se tripleze salariul. Schimbă asta cu ceva visul copiilor de a ajunge oameni bogaţi?

Fireşte că nu.

Vor putea copiii, întorşi acasă de la şcoală, să citească o carte?

Fireşte că nu.

România nu poate fi educată cîtă vreme societăţii – copiilor, părinţilor – li se oferă drept idealuri de atins bogătaşii, sportivii, starletele analfabete, într-un cuvînt cei care au bani şi ţin să arate asta.

Să luăm de exemplu o fetiţă de la ţară.

Vrea să-şi depăşească modesta condiţie cînd va fi mare. Ce-i spune maică-sa cînd vine vorba de reuşita în viaţă? Să înveţe carte? Să citească? Să fie conştiincioasă la şcoală? La ce i-ar ajuta să înveţe carte? Societatea postdecembristă i-a demonstrat mamei că învăţarea de carte nu-i ajută cu nimic fetiţei. Dacă se face top model, starletă, politiciană, îşi schimbă viaţa în bine. Dacă învaţă ajunge profesoară. Se poate compara o profesoară cu o starletă?

Cînd Klaus Iohannis a trecut la explicarea conceptului am înţeles că titlul e o şmecherie electorală. Proiectul nu viza măsuri la nivel naţional pentru educarea României, ci alcătuirea unei noi Legi a Învăţămîntului. Dar chiar şi redusă la elaborarea unei Legi pentru care era nevoie de un ministru şi nu de un preşedinte, Proiectul a zăcut prin sertarele de la Cotroceni. Din cînd în cînd cîte un consilier îi amintea lui Klaus Iohannis de Proiect şi atunci românii se pomeneau cu menţionarea României educate într-un discurs de la Cotroceni.

Ce l-a apucat pe Klaus Iohannis de a scos de prin sertare zilele acestea Proiectul România educată?

Gîndul că încheie şi al doilea mandat şi n-a dus pînă la capăt nici un proiect prezidenţial?

Nici vorbă.

Prin PNRR România a cerut bani de la Bruxelles şi pentru Proiectul România educată.

Numai că acest Proiect era uitat prin sertare.

Ca să ne dea banii, Bruxellesul a cerut mai mult decît menţionarea Proiectului în discursurile lui Klaus Iohannis.

Şi atunci, Klaus Iohannis s-a grăbit să arate Bruxellesului că se justifică banii ceruţi. A încropit rapid consultările de la Cotroceni. A impus Coaliţiei de guvernare asumarea unui Memorandum prin care se vor transpune în practică măsurile anunţate în cadrul Proiectului.

Lectura acestor măsuri stupefiază. Sînt măsuri ce ţin de o nouă Lege a Învăţămîntului.

În discursul de miercuri, Klaus Iohannis a anunţat că aceste măsuri sînt rodul consultărilor a nu mai puţin de 10.000 de persoane şi a implicării a peste 150 de organizaţii.

Dumnezeule!

Un Proiect la care s-a lucrat cinci ani.

Un Proiect „ce se bazează pe cea mai amplă consultare naţională în domeniul educaţiei”.

Un Proiect prin care se schimbă iar (a suta oară în postdecembrism) ţinerea Bacalaureatului.

S-a scremut Muntele şi a născut un şoricel.

În cazul Afacerii România educată muntele n-a născut nici măcar un şoricel.

A născut o mărgică.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro