Ion Cristoiu: Românii au intuit că politica externă dusă de Klaus Iohannis e pentru satisfacerea orgoliilor sale de provincial al Europei

Cu doi ani şi ceva înainte de alegeri, preşedintele României a ajuns irelevant pentru cei care l-au ales de două ori pînă acum.

Căderea în sondaje şi prin asta în ochii românilor a început mai demult, mai precis din clipa când dobândirea unui al doilea mandat s-a dezvăluit românilor ca rezultatul unei Operaţiuni puse la cale de Sistemul instituţiilor de forţă, în cadrul înţelegerii secrete între Klaus Iohannis şi Sistem. Aşa cum s-a văzut din Scandalul Legilor Securităţii, cînd preşedintele unei republici democratice a sărit în ajutorul Noii Securităţi, Sistemul beneficiază de sprijinul lui Klaus Iohannis. În schimb, Klaus Iohannis e susţinut constant de Sistem. Electoratul PSD i-a fost de la început duşman. Pe măsură ce preşedintele s-a manifestat ca un chibiţ electoral, de la folosirea tribunei de la Cotroceni pentru a insulta PSD pînă la participarea la demonstraţii antiguvernamentale, duşmănia a crescut. După cununarea de către Klaus Iohannis a celor două partide – PNL şi PSD – electoratul PSD şi-a mai redus din duşmănie. Nu însă pînă la a-l vota pe Klaus Iohannis în sondaje.

Regizarea Crizei din toamna lui 2021, numirea ca premier a unei persoane fără har politic, ba chiar şi fără har în general, secretomania de la Cotroceni, încetarea luptei împotriva corupţiei, au dus la pierderea electoratului radical de Dreapta. Acestuia i s-a adăugat o parte însemnată a electoratului PNL după ce Klaus Iohannis a făcut pulbere partidul prin nenorocita implicare în schimbarea a doi preşedinţi aleşi de Congres – Ludovic Orban şi Florin Cîţu. Opţiunea pentru Nicolae Ciucă a adîncit nemulţumirea electoratului PNL faţă de Klaus Iohannis. Nicolae Ciucă e văzut ca un om din afara partidului şi, în plus, e lipsit de carismă.

Sondajul a fost realizat la începutul lui iunie 2022. Dacă el ar fi iscodit starea de spirit a românilor la începutul lui februarie 2022, prăbuşirea lui Klaus Iohannis în sondaje n-ar fi stîrnit din partea fanilor săi – tot mai puţini pe zi ce trece – nici o nedumerire. Din 24 februarie 2022, de cînd s-a declanşat Războiul din Ucraina au trecut însă patru luni. Patru luni în care Klaus Iohannis a primit numeroase vizite de lideri occidentali, în care el a fost prezent la multe întîlniri internaţionale. În numai patru luni ceea ce s-ar putea numi activitatea internaţională a lui Klaus Iohannis a fost mai bogată decît în toţi cei opt ani de mandat. Toţi cei care au vizitat România, toţi cei care s-au întîlnit cu Klaus Iohannis au avut cuvinte de laudă pentru poziţia ţării noastre faţă de conflictul din Ucraina şi evident aceleaşi cuvinte le-au avut şi faţă de preşedintele României.

Politica externă a fost cedată de Guvern, de Parlament, de principalul partid al ţării- PSD – lui Klaus Iohannis. Nu cred să existe o altă ţară europeană, cu excepţia Ucrainei, desigur, în care de politica externă a statului – domeniul crucial mai ales în împrejurări atît de complicate precum cele de acum – să se ocupe exclusiv o singură persoană. Toţi cei cu mari răspunderi în stat, de la premier pînă la ministru de Externe, par faţă de Klaus Iohannis nişte bieţi cărători de serviete în care se află nu documente de politică externă, ci sandvişuri pentru Klaus Iohannis.

Te-ai fi aşteptat, în aceste condiţii, ca lunile de război să ducă la un salt uriaş al lui Klaus Iohannis în sondaje. Fie şi din mîndria de a avea în fruntea ţării un lider de nivel european.

De ce n-a crescut Klaus Iohannis în sondaje, deşi România a părut în aceste patru luni de război un fel de buric al pămîntului Europei?
Răspunsul trimite la instinctul sigur al poporului cînd e vorba de un lider politic.

Românii au intuit că traficul intens de personalităţi europene şi americane prin România e fără nici o legătură cu Klaus Iohannis.
Mulţi oaspeţi precum Emmanuel Macron au venit în România, pentru a-şi vizita soldaţii de pe teritoriul ţării noastre. Dintre ţările din Est România s-a oferit cel mai mult şi pe gratis să găzduiască trupe străine pe teritoriul său. Aceste trupe sînt vizitate, electoral, desigur, de liderii ţărilor respective. Dacă România nu ar fi o constelaţie de baze militare străine, liderii occidentali nu s-ar grăbi s-o viziteze. Mulţi oaspeţi, printre ei numărîndu-se şi Jill Biden şi vicepreşedinta Americii, au venit în România pentru refugiaţii ucraineni. Importanţa bruscă a României nu-şi are cauza în Politică, ci în Geografie. Ţară vecină cu Ucraina, România a fost una dintre ţările de tranzit către Vest al refugiaţilor europeni. Mîngîierea noastră pe cap de către liderii occidentali a fost una dintre şmecheriile prin care Stăpînul face sluga să trudească mai slugarnic lăudînd-o prin vorbe, fără a-i da însă un sfanţ la salariu. Liderii occidentali s-au prins că aceşti provinciali ai Europei care sînt politicienii români, în frunte cu Klaus Iohannis, sînt gata să-şi slujească Stăpînul fără să ceară nimic în schimb. Numai şi numai să fie mîngîiaţi pe căpşor. În cele patru luni de război, România a fost printre ţările din Est cele mai harnice în îndeplinirea misiunii de căţelandru care latră înecîndu-se de furie la Dulău rus. Pentru aceasta Klaus Iohannis n-a cerut o clipă, cu politeţea de rigoare, ca România să nu mai fie umilită refuzîndu-i-se pe nedrept admiterea în Schengen. Desemnarea Ucrainei drept candidat la UE în condiţiile în care ţara lui Zelenski nu îndeplineşte nici condiţiile de a fi membră a CSI dovedeşte că în prezent decizia politică primează. De ce nu s-au ostenit marile puteri să impună admiterea României în Scheghen în condiţiile în care ele au avut şi au nevoie de ţara noastră în Războiul nedeclarat oficial cu Federaţia Rusă? Pentru că Klaus Iohannis n-a pus piciorul în prag. Distinsul de la Cotroceni se uda tot la gîndul că trec pe la el lideri care pînă mai ieri nu-l luau în seamă.
Cum să cuteze el să ceară un drept pentru români?
Românii, obligaţi să treacă pe la poliţia de frontieră în timp ce ungurii, polonezi trec fluierînd, au intuit că politica externă dusă de Klaus Iohannis e pentru satisfacerea orgoliilor sale de provincial al Europei şi nu pentru satisfacerea interesului naţional.
De aceea, Klaus Iohannis continuă să se prăbuşească în sondaje.