Ion Cristoiu: Tot ceea ce se întîmplă acum în America e o dovadă de forţă şi nu de slăbiciune a democraţiei

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că America nu se face de râs în lume pentru scandalul poselectoral generat de acuzele lui Donald Trump privind fraudarea alegerilor, ci este chiar dovada că SUA sunt o democraţie în care gunoiul e scos la vedere şi nu băgat sub preş ca într-o dictatură.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Am mai scris şi am mai zis că sînt oprit pe stradă, dată fiind condiţia mea de ins care apar la televizor, de fel şi fel de necunoscuţi, altfel amabili, dar care mă consideră un bun al întregului popor. Nu mă opresc pentru a-mi cere părerea despre ce se întîmplă în lume şi în viaţă, din presupunerea, altfel corectă, că m-oi fi pricepînd şi eu la observarea lumii odată ce o comentez de vreo treizeci de ani buni. Mă opresc pentru a-şi spune ei părerea despre ce se întîmplă în lume şi în România. De cele mai multe ori dialogul debutează înşelător ca şi cum ar fi unul dintre un ins care întreabă şi un ins care răspunde: Ce părere aveţi despre...?

Un novice într-ale relaţiei cu marele public, public consumator cum îi spun profesioniştii media, care depind de tiraj şi rating, s-ar grăbi să răspundă expunîndu-se pericolului de a fi ridicol. Unii ca mine, care ştiu că au fost opriţi pe stradă pentru a li se spune părerea, surîd echivoc şi evită răspunsul. Asta deoarece ei ştiu că întrebarea a fost retorică. Insul nu te-a întrebat pe tine; s-a întrebat pe sine. Şi răspunsul vine de la el, nu de la tine: Părerea mea e că...

Un astfel de dialog am avut eu zilele acestea cînd în America se petrec lucrurile despre care scrie întreaga noastră presă. Nu neutru şi mai ales nu superior, cum ar trebui să trateze presa chelfăneala politică indiferent că e de la noi sau de aiurea, ci cu emoţie şi mai ales cu emoţia slugii care aude prin pereţi cum se ceartă jupînii.

Ce se scrie la noi despre întîmplările din SUA? Că presa l-a proclamat pe unul dintre candidaţi cîştigător deşi numărătoarea voturilor nu s-a încheiat şi nu se ştie rezultatul contestaţiilor în Justiţie. Că prin ceva semănînd a dracului de bine cu o Operaţiune, toate statele UE, garantate de Marea Putere Garantă care e Germania, s-au grăbit să-l felicite pe proclamatul presei. Unii au făcut exces de zel. Klaus Iohannis, de exemplu, s-a grăbit să se lepede de două ori de cel care i-a pus în cap şapca de un dolar cu valoare de cucă (căciulă cu pene de struţ) dată pe vremuri de Sultan domnitorului în cadrul ceremoniei de la Înalta Poartă. Că Mari puteri independente de Germania – Rusia, China – au fost prudente, declarînd că se vor pronunţa abia cînd preşedintele va fi desemnat oficial. Că Donald Trump invocă fraude electorale majore. Că sprijinindu-l, avocaţii lui prezintă cazuri de morţi care au votat pe Joe Biden în cadrul procedurii prin poştă. Că în timp ce unul s-a autoproclamat învingător, celălalt refuză să se recunoască învins. Că televiziuni precum CNN s-au coborît la un nivel de manipulare mult mai jos prin imbecilitate decît Pravda de pe vremuri.

 Ce părere aveţi despre ce se întîmplă în America? Nu-i aşa că America se face de rîs? Aceasta a fost părerea celui care m-a oprit pe stradă. O invoc nu pentru a face dintr-un amănunt al vieţii mele cotidiane un capăt de ţară, ci pentru că aceasta e părerea multor români care urmăresc uimiţi tărăboiul din SUA. Evident, n-am zis nimic interlocutorului. Ştiam că mă oprise pentru a-şi spune părerea lui şi nu pentru a afla părerea mea. Zic acum în scris: Nici vorbă că America se face de rîs.

Mai întîi pentru că se fac de rîs doar ţări mici, neînsemnate, precum România, ţări care tocmai că sînt mici care acordă o atenţie ieşită din comun imaginii lor în Lume. Pe America o doare-n cot cea ce se numeşte imaginea ei în Lume. Cînd eşti ditamai elefantul printre iepuri, puţin îţi pasă ce cred iepurii despre tine. America are voie să rîdă de prostiile României, România n-are voie. Stăpînii se pot prăpădi de rîs la ce se întîmplă în bucătării, unde slugile se chelfănesc. Slugile n-au voie să rîdă la ce se întîmplă în iatacuri, unde Stăpînii îşi dau reciproc cu farfuriile în cap. Da, iepurii pot rîde de ceea ce face elefantul. Dar cînd elefantul se întoarce spre ei iepurii o rup la fugă, dacă nu jură imediat că sînt plini de respect faţă de elefant.

Apoi prin ce se face America de rîs? Prin faptul că un candidat îl acuză în gura mare pe celălalt de fraudă? Sau prin faptul că un candidat se autoproclamă preşedinte înainte de numărarea voturilor în condiţiile în care celălalt candidat e însuşi preşedintele în exerciţiu? Păi ce-i de rîs aici? Eu cred că nu e nimic de rîs. Eu cred că e de admirat. Ar fi fost posibile astfel de lucruri într-o dictatură? Ca un candidat să se autoproclame cîştigător împotriva preşedintelui în exerciţiu? Ca preşedintele în exerciţiu, deşi nu-şi recunoaşte înfrîngerea, să nu-l poată aresta pe cel care-l sfidează? Ca preşedintele în exerciţiu să se mulţumească doar cu criticarea presei care l-a declarat învins în loc să închidă ziarele şi să aresteze ziariştii? Ca preşedintele în exerciţiu să se resemneze doar cu contestaţia în justiţie?

Să fim serioşi!

Democraţia înseamnă înainte de toate tăria de a te face de rîs. Tema Să nu ne facem de rîs ţara arătîndu-ne în public conflictele, slăbiciunile, ba chiar şi mizeriile luptei politice ţine de dictaturi. Dictaturile se preocupă ca nu cumva să se facă de rîs prin dezvăluirea publică a luptei pentru putere. Pentru că în dictaturi lupta pentru putere în genul celei din America se duce în adîncuri, şi nu de puţine ori în chip sîngeros. În afară nu răzbate nimic din larma acestor confruntări pe viaţă şi pe moarte. Doar din cînd în cînd apare cîte un cadavru politic sau chiar cadavru pur şi simplu”.

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro