Ion Cristoiu: Un Erou al Lumii arabe: Nasser

Citind pe sărite prima parte (era prea teoretică pentru mine) a cărţii lui Georges Corm, Le Proche-Orient éclate, 1956-2000, am ajuns la capitolul despre Nasser. Sincer să fiu, prea mare atenţie nu i-am dat pînă acum acestui erou al arabilor, cel care a naţionalizat Canalul de Suez. Georges Corm e unul dintre cei mai tari specialişti în Orientul Apropiat. Entuziasmul dovedit în abordarea lui Nasser mă pune pe gînduri. Repet, nu ştiam aproape nimic despre fostul preşedinte egiptean, cum de altfel prea multe lucruri nu ştiu despre Egiptul de azi şi de ieri (despre cel de alaltăieri, al faraonilor, ştiu cîte ceva). Capitolul despre Nasser se intitulează semnificativ De la naţionalizarea Canalului de Suez la moartea lui Gamal Abdel Nasser, 1956- 1970: o epocă e moartă, trăiască epoca! El debutează astfel:

„FINALUL UNUI EROU

Moartea eroilor este adesea mai semnificativă decît accederea lor la putere; reacţia unui popor la moartea liderului său oferă Istoriei momente de adevăr preţios, deşi parţial.

Doi bărbaţi au marcat profund destinul Orientului Mijlociu în ultimii treizeci de ani; vieţile şi moartea lor au punctat trecerea epocilor cu atmosfera lor particulară, cu mofturile şi modele lor, cu speranţele şi ranchiunele lor. Cei doi bărbaţi sînt egipteni, din acest Egipt imobil, dar viu, etern, dar atît de fragil, «cerşetor», dar «mîndru», «violent», dar «derizoriu». Faraoni ai secolului XX, amîndoi au vrut să schimbe cursul istoriei.

Al doilea pare să fi reuşit pînă acum, unde primul aparent a eşuat mizerabil.

Cu toate acestea, realitatea Orientului Mijlociu nu este atît de uşor de înţeles. Pentru că înmormîntarea neobişnuită şi nepretenţioasă a lui Anouar el-Sadat, al doilea preşedinte al Egiptului republican, asasinat în toamna anului 1981, a readus în memorie grandioasele funeralii pe care poporul egiptean le-a făcut unsprezece ani mai devreme, în acelaşi anotimp, primului său preşedinte, Gamal Abdel Nasser.”

Cam aşa scrie autorul despre Gamal Nasser. Abordarea egipteanului drept una dintre marele personalităţi ale istoriei arabilor se concretizează şi prin concentrarea pe un moment din viaţa lui Nasser pentru a-l dezvălui ca istoric. Paginile intitulate Apropo de un rîs şi de un canal… debutează astfel:

„Secolul XX al societăţii arabe a început cu un rîs. N-a început cum spun istoricii cu prăbuşirea Imperiului Otoman în 1918-1919; nici nu a început în 1945, în urma refluxului european provocat de cel de-al Doilea Război Mondial, care a eliberat politic o bună parte a societăţii arabe de sub dominaţia colonială şi a dat naştere Ligii Statelor Arabe. Nu, secolul al III-lea arab, care nu este decît secolul al XIV-lea al hegirei, începutul calendarului islamic, s-a deschis pe 16 iulie 1956 cînd, în Alexandria, oraş cu înaltă istorie mediteraneeană, Nasser îi anunţa pe egipteni naţionalizarea Canalului Suez şi că tehnicienii egipteni care l-au preluat de la străini asigură cu succes trecerea navelor. De bucurie şi de emoţie, preşedintele egiptean rîde. Aţi văzut vreodată arabi rîzînd? Şeful de stat de tip cezarian al unui popor asuprit de milenii, care rîde în mijlocul unui mare discurs politic. Faptul este nemaiauzit, dar pe măsura evenimentului. Reintegrarea Canalului de Suez în patrimoniul naţional e echivalentul unui paralitic care regăseşte brusc usajul membrului vital al corpului său, e bolnavul care se însănătoşeşte deodată. De a lungul acestui rîs al lui Nasser e deci societatea arabă care-şi exprimă jubilaţia.”

*

Scriam pe 16 iulie 2014. România Tv sau Căcănizarea audiovizualului românesc!

Marţi noaptea, anunţat cu surle şi trîmbiţe, Dan Diaconescu, părintele fondator al Partidului tomberon, membru al Coaliţiei de guvernare (apropo, cînd s-a zvonit prin Tîrg că PPDD va fi invitat să fie membru al Guvernului, UDMR a făcut mare gălăgie. Dan Diaconescu e partener de Guvern cu Gyorgy Frunda şi niciun UDMR-ist nu mai chiţăie) a început pe România Tv a lui Sebastian Ghiţă o emisiune prezentată de post ca fiind a României Tv şi de Dan Diaconescu în direct ca fiind a OTV. Mare curvă mai e şi politica asta! Închiderea OTV a făcut parte din planul propulsării ca înlocuitor al lui Sorin Ovidiu Vântu a lui Sebastian Ghiţă. României Tv trebuie să-i spunem Căcănia Tv, pentru că postul abuzează, la indicaţia lui Sebastian Ghiţă, care a descoperit burtiera, de galbenul pe care sunt trecute titluri forţînd senzaţionalul pînă la grotesc. Într-o seară, pe acest galben, definitoriu pentru haznale, scria cu litere de şchioapă: Imediat! Traian Băsescu la România Tv. Mi-am făcut cruce: Traian Băsescu să dea interviu postului care-l spurcă de dimineaţă pînă seara? Cînd acolo, era vorba de o Declaraţie de presă de la Cotroceni, transmisă de Căcănia Tv în direct asemenea celorlalte televiziuni. Pentru această căcănizare a televiziunii sale, Sebastian Ghiţă avea nevoie de înlăturarea OTV. Şi CNA i-a făcut pe plac. Dan Diaconescu a făcut turul televiziunilor pentru a-l demasca pe Ciocoiul Sebastian Ghiţă. Acum, în schimbul sprijinului guvernamental, Dan Diaconescu a primit o emisiune de tip OTV la România Tv. Aici el îl lustruieşte pe binefăcătorul Victor Ponta şi-l înjură pe Traian Băsescu. Iar România Tv s-a căcănizat şi mai tare!

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro