Ion Cristoiu: Un moment crucial în Bătălia din PNL. Unul dintre combatanţi - Ludovic Orban – a lansat Proiectul său de partid

Publicistul Ion Cristoiu afirmă că declaraţiile lui Ludovic Orban conform cărora PNL trebuie să fie un partid care să sprijine toate valorile tradiţionale ale românilor - familia, biserica, satul, comunitatea- dar şi atacul la USRPLUS reprezintă o premieră de care liberalii trebuie să ţină cont în perspectiva congresului din toamnă, fiind prima dată cînd cineva propune o confruntare pe proiect de partid şi nu pe operaţiuni de tip Binomul SRI-DNA.

Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:

„Mă număr printre cei care, în dubla calitate, de cetăţean şi de comentator, urmăresc atent bătălia din PNL în perspectiva Congresului din 25 septembrie 2021. Prin angajarea în confruntare a premierului şi a preşedintelui Camerei Deputaţilor, dar şi prin implicarea anticonstituţională a preşedintelui ţării, cel care după ce a fost un chibiţ PNL în bătălia politică a acestuia cu PSD, a devenit un chibiţ al lui Florin Cîţu în bătălia acestuia cu Ludovic Orban, prin miza uriaşă – cine pierde şefia PNL pierde şi funcţia în stat – confruntarea electorală din PNL a devenit Război Civil şi mai ales o confruntare ce depăşeşte hotarele unui partid pentru a primi proporţiile unor alegeri prezidenţiale.

Nu numai de asta am consacrat atîtea comentarii pe cristoiublog.ro şi intervenţii tv confruntării din PNL. Am dat şi continui să dau atenţie acestei bătălii, deoarece sînt convins că e nevoie pe partea Dreaptă de un partid puternic, dominator al acestei părţi a scenei politice. Aşa cum pe Stînga dominator, de 30 de ani, e PSD, fost PDSR, fost FSN. Fuziunea din 2014 a doua partide guvernamentale – PNL şi PDL – a pornit tocmai dintr-o realitate postdecembristă absurdă. În timp ce pe partea Stîngă PSD a dominat şi de aceea a guvernat ani întregi România, pe partea Dreaptă am avut o puzderie de partide şi partiduleţe care cînd au ajuns la putere, precum CDR în 1996 (PD era un partid de Stînga, iar UDMR un partid al etniei maghiare) s-au mîncat între ele, n-au reuşit să se unească fie şi temporar. Crearea PNL prin fuziunea celor două partide a lăsat impresia că, în fine, pe partea Dreaptă vom avea un partid dominator, care va cîştiga alegerile parlamentare cu o majoritate suficientă, dacă nu pentru a guverna singur, atunci măcar a guverna cu un partid anexă.

Alegerile din decembrie 2020 au fost un groaznic eşec al PNL. Marele partid, beneficiind de un an de guvernare, de structuri solide în ţară, de sprijinul făţiş al preşedintelui, s-a clasat pe locul doi şi, mult mai grav, a fost nevoit să intre într-un guvern de colaborare cu un alt partid de pe partea Dreaptă – USRPLUS. USRPLUS a împărţit practic cu marele partid PNL electoratul de Dreapta. Un partid creat cu doar cîţiva ani în urmă, lipsit de structuri, lipsit de cadre, unul dintre acele partide care apar pe scena politică lăsînd impresia că vor înflori pentru decenii ca să se veştejească după un mandat. Alegerile din decembrie 2020 au fost un eşec de proporţii al marelui partid de Dreapta.

De aceea am aşteptat ca războiul din PNL să se concentreze pe analiza cauzelor acestui eşec şi, evident, să dezbată măsurile ce trebuie luate pentru ca un eşec asemănător să nu se mai întîmple în 2024.

După opinia mea principala cauză a eşecului a constituit-o absenţa unei poziţii clare a PNL în chestiunile cruciale pentru România de azi.

Această poziţie a partidului trebuie să devină punctul principal al confruntării dintre cele două grupări. Spre stupoarea mea, deşi trecuse o lună de la debutul confruntării, în PNL era bolboroseală şi nu clocot. Scriam astfel în comentariul din 22 iunie 2021:

<Cînd vorbeam de clocot eu mă refeream la clocot şi nu la bolboroseală. Da, în PNL nu mai e liniştea amintind de suprafaţa calmă a unei bălţi. Aşa cum îşi dă seama orice cetăţean al acestei ţări, în PNL e mare hărmălaie.

Prin clocot eu înţelegeam însă o confruntare publică, evident spectaculoasă, între Grupările concurente, dar nu numai, ci şi între activiştii de rînd ai PNL, în chestiuni de esenţă vitală pentru acest partid. Din 2014, cînd s-a format prin fuziunea dintre PDL şi PNL, PNL n-a traversat un proces de limpezire a apelor, de clarificare a locului ocupat de acest partid pe scena noastră publică. Eşecul de la parlamentare – pentru că eşec, e şi încă unul de proporţii, să-ţi ia un sfert din electorat un partid ca USRPLUS, format de cîţiva ani – şi-a avut cauza în absenţa unor poziţii clare, categorice ale PNL în chestiuni cruciale pentru România de azi.

De la poziţia faţă de negarea familiei tradiţionale pînă la relaţia cu Uniunea Europeană.

Nici una dintre întrebările de care depinde supravieţuirea PNL ca principal partid de Dreapta n-a fost abordată de nici o grupare în Războiul civil din PNL.

Pînă acum – cel puţin pînă acum – Bătălia pentru şefia din PNL a fost o simplă bolboroseală.

În nici un caz clocot!>

De la acest comentariu au trecut două săptămîni. Iată însă că duminică, 4 iulie 2021, în confruntarea din PNL s-a trecut de la bolboroseală la clocot. Unul dintre combatanţi - Ludovic Orban - a lansat în premieră un punct de vedere închegat în privinţa locului PNL pe scena politică a ţării:

<De la 1875 PNL a fost motorul dezvoltării României şi aşa trebuie să rămînem în continuare, dar trebuie să fim Partidul Naţional Liberal, puternic ancoraţi în istoria noastră, în tradiţiile noastre, în obiceiurile specifice, în menţinerea identităţii şi a personalităţii poporului român. Trebuie să fim un partid care să fie puternic legat de biserică, un partid care să promoveze morala creştină ca fundament al moralei publice. Noi trebuie să fim un partid care să sprijinim toate valorile tradiţionale ale românilor, valori cum sunt familia, biserica, satul românesc, comunitatea. Noi suntem un partid care nu are voie niciodată să-şi uite trecutul. Noi trebuie să fim partidul care să se bată, aşa cum s-a bătut Brătianu la negocierile pentru pace riscîndu-şi funcţia de prim-ministru pentru a apăra interesele fundamentale ale României în faţa oricărui partener atît de la nivel european, cît şi de la nivel internaţional. Noi trebuie să promovăm imaginea României, interesele României, să transformăm într-adevăr România într-un partener respectat, apreciat, care să aibă un cuvînt greu de spus şi un partener care să aibă forţa să-şi atingă forţele în parteneriatul pe care îl avem atît la nivelul NATO, cît şi UE.

Mult mai important, avansarea acestui Proiect de partid a avut loc concomitent cu un atac virulent la USRPLUS:

„Avem nişte parteneri de guvernare care de multe ori parcă nu s-au născut aici. Nu i-am văzut la Ziua Drapelului naţional, nu i-am văzut la momente esenţiale în celebrarea a tot ceea ce este simbol al naţiunii române, ca să nu spun că nu i-am văzut jurînd pe Biblie şi nu i-am văzut făcînd cruce. Noi suntem altfel, noi suntem un partid care este născut din fibra poporului român, un partid care ţine cont de toată matricea componentă a personalităţii României, noi trebuie să fim partidul care are forţa şi capacitatea de a apăra fiecare român, indiferent unde este el, că este în România sau că trăieşte în orice ţară din Europa sau din lume>.

S-a văzut aici un atac la partenerul de guvernare. N-a fost vorba de aşa ceva. A fost vorba de o delimitare spectaculoasă a PNL de partidul concurent de pe Dreapta scenei noastre politice.

Ar fi fost de aşteptat ca Gruparea Reformistă, avîndu-l drept candidat pe Florin Cîţu, să intre în confruntare cu acest Proiect de partid.

N-a făcut-o.

A pus la cale, în schimb, în presa prezidenţială şi pe social-media, atacuri mizere la Ludovic Orban, unele, cum ar fi al lui Ovidiu Raeţchi, mergînd pînă la procese de intenţie de tip Ana Pauker.

Ludovic Orban a exagerat în prezentarea Proiectului de partid, pentru că doar astfel atrăgea atenţia. El a reuşit să lanseze în confruntare un Proiect de partid, în timp ce Florin Cîţu defilează pe Facebook cu poza lui Klaus Iohannis pentru a arăta membrilor PNL că e favoritul de la Cotroceni. Membrii PNL trebuie să ţină cont că e prima dată de la începerea Războiului civil cînd cineva propune o confruntare pe Proiect de partid şi nu pe Operaţiuni de tip Binomul SRI-DNA.

Poate fi PNL un partid de Dreapta conservator?

Pînă unde poate merge conservatorismul partidului?

Cum se deosebeşte astfel PNL de PSD-ul lui Liviu Dragnea?

Care e raportul între exigenţele apartenenţei la UE şi exigenţele condiţiei de ţară care are un cuvînt de spus la Bruxelles?

Ce înseamnă promovarea moralei creştine în viaţa publică?

Iată întrebări la care Gruparea reformistă trebuie să răspundă şi altfel decît punînd la cale atacuri sub centură.”

NOTĂ: Acest editorial este preluat integral de pe cristoiublog.ro