COMENTARIU Lelia Munteanu | Nici un vinovat, după coşmarul de Lag ba-Omer

În Israel, ieri a fost zi de doliu naţional, după tragedia din muntele Meron din Galileea Superioară. 

Există o puternică presiune publică pentru o comisie guvernamentală de anchetă, însă Netanyahu se opune din răsputeri. (Motivele nu pot fi decât politice. În plus, mâine la miezul nopţii îi expiră mandatul încredinţat de preşedintele Rivlin Netanyahu pentru a forma guvernul).

Toţi liderii partidelor ultraortodoxe din Knesset s-au ascuns. Cel puţin doi dintre aceştia poartă o vină pe care n-o pot eluda: Aryeh Deri, unul dintre fondatorii Shas (acronimul partidului "Gardienii Torei") şi Yaakov Litzman, unul dintre şefii Agudat Yisrael ("Uniunea Israelului") şi fost ministru al Sănătăţii, care au lucrat intens împotrivă încercărilor de limitare a participanţilor la sărbătoarea de Lag ba-Omer.

Anual, pe lângă vizitarea mormântului şi comemorarea lui Shimon bar Yochai (autorul Zoharului, "Cartea Spendorii", text fundamental al misticii evreieşti), pelerinii, potrivit tradiţiei, îşi aduc băieţii de trei ani ca să le taie pentru prima oară părul. De aceea, gândul celor care cunosc sărbătoarea s-a îndreptat cu groază spre copii, imediat după anunţul tragediei.

Cu două săptămâni înainte de Lag ba-Omer, se desfăşurase o dezbatere la nivel înalt pe teme de coronavirus la care a participat, fireşte, şi Netanyahu. Singura decizie (neaprobată şi nepublicată) ar fi aparţinut ministerului Sănătăţii: la pelerinajul din muntele Meron nu vor fi admise mai mult de 100.000 de persoane. În realitate, au fost mult peste. Teoretic, incinta propriu-zisă are o capacitate de aproximativ 300.000. Însă problema sunt căile de ieşire. Mai precis, nu e decât o singură cale de ieşire dintr-un fel de labirint de culoare improvizate, de 8 metri lăţime, în pantă, cu podea metalică şi cu scări care devin lunecoase la orice picătură de apă.

Toate evenimentele de masă, cum sunt meciurile de fotbal, concertele, nunţile, adunările populare au nevoie de aprobarea poliţiei. Autorităţile iau în considerare căile de ieşire, în caz de urgenţă. Însă ultraortodocşii sunt stat în stat. Când e vorba despre ritualurile lor, nimeni nu se amestecă. În general, există tendinţa ca, atunci când e vorba despre manifestări religioase, ale oricărui cult, să nu se impună limite de participare. (S-a vorbit, de pildă, despre Biserica din Ierusalim ca un eventual pericol - la primirea luminii de Paşti e mare aglomeraţie, însă incinta are mai multe căi de evacuare).

Cum se întâmplă după tragedii de felul celei de după miezul nopţii de joi, ies acum la iveală mărturii ale unor oficiali din poliţie, care au avertizat în ultimii zece ani despre pericolul legat de trei locuri principale de închinare din Israel: Biserica Sfântului Mormânt, Moscheea Al-Aqsa şi Muntele Meron. Niciunul nu poate fi controlat, "pentru a nu leza sentimentele religioase ale participanţilor". De-a lungul anilor, zeci de ofiţeri superiori din poliţie au demisionat, după ce au prezentat liderilor politici analize conform cărora cele trei spaţii de pietate creştină, musulmană sau iudaică nu prezintă siguranţă în caz de urgenţă - incendii, atacuri teroriste sau busculade.

Imaginile de coşmar ale familiilor căutându-şi rudele nu se pot şterge uşor. (Ultraortodocşii n-au telefoane mobile şi nu vorbesc noua ebraică, ivrit hadasha, ci dialectul yiddish).

Baruh dayan ha-emet. Supravieţuitorilor - putere de a îndura.