Nu, nu sunt doar afirmaţii de campanie electorală

Dacă ne uităm la cele mai interesante lucruri legate de campania electorală în desfăşurare din Franţa, descoperim că se poate cumva şi altfel într-o democraţie consolidată. Da, corect, una consolidată pe punctul de a fi făcută bucăţi şi reconstruită într-un mod pe care, momentan, ne este greu să-l şi imaginăm. Franţa are o instituţie ce se numeşte CNCCEP – Comisia Naţională pentru Controlul Campaniilor Electorale al Alegerilor Prezidenţiale. Preşedintele ei este Didier Tabuteau, un domn de 64 de ani cu o vastă experienţă în administaţia publică, în special în zona de sănătate şi a politicilor sociale. Printre alte a fost şeful Agenţiei Naţionale a Medicamentului din Franţa. Este absolvent de Politehnică, dar şi de Administraţie Publică. Are un doctorat în drept public. Ce face Comisia pe care o conduce? Teoretic, potrivit misiunii oficiale, se asigură că toţi candidaţii primesc din partea statului ceea ce le garantează legea pentru a-şi desfăşura campania în bune condiţii, urmăresc desfăşurarea evenimentelor din campanie şi anunţă instituţiile abilitate atunci când apar incidente sau abateri de la reguli. Printre atribuţiile sale se numără şi urmărirea a ceea ce counică toţi candidaţii în media tradiţională şi în social media. Aşa, şi? Păi, în acest fel detectează atunci când un candidat deformează realitatea şi oferă alegătorilor date false pe care să îşi bazeze o decizie de vot.

Recent, Comisia i-a cerut candidatului Le Pen să clarifice două numere pe care le foloseşte în manifestul pe care vrea să-l disemineze ca profesiune de credinţă în turul doi al alegerilor prezidenţiale. Mai exact, Comisia pune sub semnul întrebării datele legate de numărul imigranţilor legali intraţi în Franţa din 2017 şi până astăzi – 1,5 milioane şi procentajul legat de creşterea agresiunilor voluntare în aceeaşi perioadă de timp - +31%. Reunirea Naţională, gruparea politică reprezentată de Le Pen, susţine că sursa datelor este Ministerul de Interne, dar Ministerul spune că acestea nu sunt cifre oficiale, că sunt o serie de date scoase dintr-un alt context.
Între timp, în România, chiar dacă nu este campanie electorală, deşi noi ne-am obişnuit să fim într-un ciclu electoral perpetuu, Coaliţia de guvernare explică împiedicat sursele de finanţare pentru programul de sprijin al populaţiei, iar o serie de date cu privire la finanţările europene sunt contestate de un partid din opoziţie şi nu apar, automat, lămuriri suplimentare.
Probabil că instituţia din Franţa despre care vă vorbeam nu a fost atât de riguroasă ani la rând de vreme ce nici la Moliere acasă principiile democratice nu se mai simt confortabil, dar punctăm, măcar, existenţa ei şi semnele de viaţă pe care le oferă. Poate, şi asta evident este o supoziţie, Le Pen are dreptate şi Comisia este influenţată politic şi o şicanează înainte de votul din turul doi. Sau poate, o altă supoziţie, instituţia îşi face treaba. Ce este cert este că printre lucrurile pe care le-am copiat în ultimii 30 de ani de la francezi, cum ar fi organizarea SMURD, legislaţie naţională în mai multe domenii sau formate de televiziune începând cu anii 90, poate ar fi trebuit să copiem şi principiul de a confrunta ceea ce scoate pe gură sau scrie un candidat cu realitatea. Şi, poate, din astfel de confruntări repetate adevărul ar fi ieşit mai rar cu capul spart, iar teoriile conspiraţiei s-ar fi răspândit cu viteză mai mică şi cu un conţinut mai puţin exagerat. Poate că am fi deprins să fim mult mai vigilenţi cu ceea ce avem în faţă şi să cerem, ca gest reflex, sursa pentru datele şi poziţiile ce ne sunt oferite. Poate. Am deschis o listă lungă de supoziţii, dar o închid cu un lucru cert: până o să avem instituţii puternice care să ne apere de minciună, manipulare şi dezinformare, avem capetele suficient de bine înşurubate pe umeri, deci, să le folosim mai des.
E drept, AEP are trecut pe lista de atribuţii rolul de a ne informa şi educa electoral. O exprimare vagă pe care până acum nu ne-am bătut capul să o lămurim întrebând repetat: Ce înseamnă asta? Cum aţi aplicat povestea asta teoretică în practica celui mai recent scrutin?
 
Şi cu fiecare întrebare pe care n-am adresat-o, am făcut loc gargarei politice să se instaleze mai uşor. Cum cine “n-am adresat-o”? Noi, jurnaliştii, noi, cetăţenii, noi beneficiarii fiecărei decizii luate de un decident politic.