PREZENTUL FĂRĂ PERDEA: ”Alături de Mircea Vulcănescu”, apel împotriva unei noi încercări a Institutului ”Elie Wiesel” de a schimba titulatura Liceului Tehnologic din Bucureşti

Război împotriva memoriei

În data de 14 iulie 2009, Octav Bjoza, preşedinte al Asociaţiei Foştilor Deţinuţi Politici din România la acel moment, a fost invitat de către primarul Sectorului 2, alături de domnii Eugen Simion, Dan Haulică, Mihai Oroveanu şi arhitectul-şef al Sectorului, pentru a stabili împreuna locul în care va fi amplasat bustul lui Mircea Vulcănescu. Pe 15 iunie 2017, mă reîntîlneam cu Octav Bjoza, aflat în vizită la Radu Preda, preşedinte al IICCMER, la sediul Insitutului, aflînd că Institutul ”Elie Wiesel” solicită demolarea statuii. Era vorba de o listă întreagă, din Bucureşti şi din ţară, de statui, plăci comemorative în aceeaşi situaţie, ca şi de renunţarea la denumirile unor străzi şi instituţii ce purtau numele unor înalte personalităţi ale culturii româneşti, pe motivul apartenenţei lor politice la mişcarea legionară, sau (în cazul lui Mircea Vulcănescu) pentru că au făcut parte din guvernul antonescian. Un adevărat război, pornit împotriva memoriei. Deşi era vorba de oameni care, în larga lor majoritate, şi-au ispăşit pedeapsa pentru faptele lor, unii cu asupra de măsură (murind în detenţie, ca şi Vulcănescu) pentru vinovăţia lor. Ce a rămas e memoria părţii luminoase a personalităţii lor, prin locul pe care îl ocupă în istoria şi cultura naţională.

La vremea respectivă, domnul Bjoza ne-a spus că, indiferent de consecinţe, va protesta împotriva acţiunii Institutului ”Elie Wiesel”. Acestea s-au văzut însă mai tîrziu, pentru că Octav Bjoza a fost trecut pe lista ”persoanelor cu simpatii filolegionare” şi, cînd a venit momentul, s-a găsit un pretext, pentru a fi debarcat de la Subsecretariatul de Stat pentru deţinuţii politici, de către premierul Cîţu. Şi a protestat, cu fermitate. Argumentele sale, de pildă în privinţa bustului lui Mircea Vulcănescu, amplasat în 2009, în Piaţa Sfîntul Ştefan din Bucureşti, nu au putut fi contracarate: bustul în sine, făcînd abstracţie de ce persoană înfăţşează, e o operă de artă cu valoare de patrimoniu, care nu poate fi aruncată la gunoi. În 29 iunie, 7 iulie şi 17 iulie 2017, Bjoza a avut o serie de iniţiative publice, pe tema solicitării Institutului ”Elie Wiesel”, a lansat un comunicat de presă din partea AFDPR, a apărut pe micul ecran, pe marginea acesteia. Şi, în cele din urmă, a cîştigat o luptă din războiul împotriva memoriei.

Am rememorat aseară, într-o discuţie telefonică, aceste episoade, din efortul pentru a-l păstra pe Mircea Vulcănescu (şi nu numai pe el) în memoria colectivă, prilejuită de lansarea unui nou Apel, în acelaşi scop. Am decis şi eu, şi domnul Bjoza să ne alăturăm acestui apel, care priveşte o acţiune recentă şi mai puţin vizibilă a Institutului ”Elie Wiesel”. Nu una directă, prin adrese şi liste. Ci mult mai subtilă, dar în vederea aceluiaşi scop: războiul împotriva memoriei.

Alături de Mircea Vulcănescu, petiţie on-line

”ALĂTURI DE MIRCEA VULCĂNESCU. Nu modificaţi denumirea Liceului Tehnologic Mircea Vulcănescu!” este numele unui Apel care va fi postat în cursul amiezii de azi, pe site-ul petitieonlne şi e semnat de mai mulţi oameni de cultură şi artişti, care nu pot fi bănuiţi, de astă dată, de simpatii ”filolegonare”, cum au fost acuzaţi autorii apelului similiar din 2017, împotriva aceleiaşi tentative. Apelul este adresat Primăriei Sectorului 4 Bucureşti (primarului şi Consiliului Local), precum şi conducerii Liceului Tehnologic ”Mircea Vulcănescu” şi e semnat deja de personalităţi precum Lucia Hossu Longin, Victor Rebengiuc, Mariana Mihuţ, Maria Ploae, Nicolae Mărgineanu, Marilena Rotaru, Sergiu Rizescu (preşedinte interimar AFDPR), Gabriel Andreescu, Leontin Horaţiu Iuhas (preşedinte ”Fundaţia Doina Cornea”), Nicolae Constantinescu (preşedinte ”Fundaţia Memoria”), dar şi de Coriolan Baciu, preşedinte ”Fundaţia ”Ion Gavrilă Ogoranu” – şi e de sperat că, dacă Fundaţia ”Gavrilă Ogoranu”, sau Dan Puric ori Sorin Lavric îl semnează şi ei, de astă dată Apelul nu mai poate fi socotit unul lansat de nişte ”filolegionari”. În fond, contează ceea ce conţine acest apel, bineînţeles, fără a fi lipsit de importanţă nici semnatarii săi.

De fapt, e vorba de împotrivirea la o nouă tentativă de a se schimba numele Liceului Tehnologic ”Mircea Vulcănescu”. Semnatarii îşi manifestă  ”sentimentele noastre de surprindere şi indignare la aflarea, din mass-media, a veştii conform căreia s-au reluat demersurile pentru schimbarea titulaturii Liceului Tehnologic Mircea Vulcănescu, din Sectorul 4 al Capitalei. Indignarea noastră este cu atât mai mare, cu cât credeam că lucrurile s-au lămurit în acest caz, după viguroasa reacţie a societăţii civile şi mai ales a unei însemnate părţi a elitei culturale a României, care au zădărnicit, în vara anului 2017, tentativa Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului în România "Elie Wiesel" de a obţine, prin presiuni şi abuz, o decizie de schimbare a numelui acestei instituţii de învăţământ. Cu atât mai mult cu cât factori de decizie de la nivelul Prefecturii Capitalei au decis la acel moment că demersul INSHR-EW fusese unul lipsit de temei”.

Faţă de această situaţie, aşa cum s-a semnalat în presă, pe site-ul ”Podul” sub semnătura lui Răzvan Gheorghe la sfîrşitul săptămînii trecute, Institutul ”Elie Wiesel” a pornit un demers de a ”lămuri” conducerea Liceului şi a Primăriei Sectorului 4, ca de astă dată ”iniţiativa” schimbării numelui Liceului Tehnologic să pornească de la ei. Apelul spune, după ce aduce o consistentă pledoarie istorică şi juridică în apărarea memoriei lui Mircea Vulcănescu: ”Sperăm, să înţelegeţi că, în cazul în care aţi fost ‹lămuriţi› cu privire la presupusa vinovăţie a lui Mircea Vulcănescu legată de măsurile represive faţă de etnia evreiască, sau aţi fost atenţionaţi în legătură cu ‹ilegalitatea› ca Liceul dvs să poarte numele său este în primul caz o interpretare viciată a unor documente juridice din epocă, şi în al doilea caz o pură minciună. Iată de ce, prin această petiţie, vă solicităm, în baza principiului transparenţei instituţionale, aşa cum este el reflectat în legislaţia în vigoare, să ne comunicaţi, în cel mai scurt timp, care este stadiul demersului în cauză şi să revocaţi toate măsurile luate până acum, în sensul schimbării numelui Liceului Tehnologic Mircea Vulcănescu”.

Semnatarii spun, cum e firesc, că ”numele uneia dintre marile personalităţi ale culturii româneşti şi unuia dintre modelele autentice de trăire creştină şi martiraj în temniţele comuniste trebuie să fie cinstit, nu terfelit. Este îndatorirea statului român, prin reprezentanţii săi de la toate nivelurile, să cinstească numele celor ce s-au sacrificat pentru libertatea şi demnitatea poporului român în lunga noapte totalitară din secolul trecut. Iar dvs, ca demnitari şi funcţionari ai statului român, trebuie să vegheaţi ca această cinstire să continue”.

Apelul ”Alături de Mircea Vulcănescu” mai arată că ”pe 30 mai 2017, Preşedintele României promulga Legea Nr. 127,  pentru instituirea Zilei naţionale de cinstire a martirilor din temniţele comuniste, act normativ în a cărei expunere de motiv, fără echivoc, Mircea Vulcănescu este prezentat, alături de Radu Gyr, Iuliu Maniu, Nicolae Steinhardt, Tertulian Langa, Richard Wurmbrandt şi alte nume mari, drept unul dintre martirii închisorilor politice comuniste. Lor le-a fost închinată, prin nominalizare expresă, această zi. Deci, Mircea Vulcănescu este cinstit, nominal şi oficial, printr-o lege, într-o zi naţională care îi este dedicată şi lui. Este considerat explicit martir şi victimă a terorii comuniste de un act normativ al Statului Român. Ne întrebăm, de ce un liceu, în aceste condiţii, nu poate purta numele său”.  

Textul Apelului ”Alături de Mircea Vulcănescu”, care va fi făcut public pe site-ul petitieonline.ro e deschis susţinerii publice. Pentru că orice semnătură e o voce, în apărarea memoriei naţionale.