PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Cine e Maria Dalli, comisarul european care a vrut să interzică Crăciunul. Membru al staff-ului ei: ”O luăm razna! Cu Dalli, trecem prin suprarealism!”

De la miss Malta, la actorie, de la actorie la politică

Doamna Helena Dalli, originară din Malta este cea care a propus (şi apoi retras) ”Ghidul de bune practici” pentru o ”comunicare incluzivă”, care atacă sărbătoarea Crăciunului – printre multe alte aberaţii. Ea e prima femeie malteză care a avut o ascensiune politică fulminantă în politica europeană. Născută Abela, malteza e de profesie actriţă, cu studii de sociologie (completate chiar şi cu un doctorat, la Universitatea din Nottingham) şi între marile ei realizări din viaţă se numără cîştigarea titlului de ”Miss Malta”, în anii tinereţii. Mai precis, în 1979, cînd avea 17 ani. Apoi, a profesat actoria. Culmile gloriei ca actriţă le-a atins jucînd în 1984 într-un film, coproducţie italo-americană internaţională, ”Final Justice”. Helena Abela – căsătorită Dalli – juca rolul unei poliţiste pornită în căutarea unui mafiot, care îl asasinase pe colegul unui poliţist american. Filmul a fost de nota 2, la propriu – pe site-ul de specialitate IMDb, de fapt 2,2. Cu toate acestea, reorientată spre politică, Helena Dalli, atunci cînd a trebuit să-şi declare averea, a susţinut că a cîştigat un milion de dolari, din actorie. E cam greu de crezut.

Poate că a avut de cîştigat mai mult din politică. După mai multe mandate pe listele Partidului Laburist din Malta începînd din 1997, Helena Dalli a făcut parte dintr-un guvern corupt şi suspectat de instigare la crimă, în stil mafiot: e vorba de guvernul Joseph Muscat, premier căruia doamna Dalli îi datorează accederea ei în această funcţie, mai întîi în Parlamentul European (din 2017) şi apoi în cea de comisar european.

Muscat a demisionat acum doi ani, în urma manifestaţiilor legate de asasinarea jurnalistei Daphne Caruana Galizia, în 2017. Ziarista dezvăluise o schemă de corupţie guvernamentală, arătînd că mulţi dintre membrii cabinetului primeau sume de pînă la 5.000 de euro, chiar şi zilnic, de la un om de afaceri maltez. Între altele, pentru ”vînzarea” aşa-ziselor ”paşapoarte de aur”, oferite de guvernul maltez contra cost, unor oameni de afaceri foarte bogaţi şi cu probleme în propriile lor ţări, inclusiv unor miliardari ruşi. Arestat, omul de afaceri care intermedia între această mafie guvernamentală şi clienţii ei şi totodată cel care a aranjat asasinatul, a provocat imediat demisia a doi membri ai cabinetului. Din arest, a spus că-i va divulga şi pe ceilalţi, dacă va primi clemenţă, printr-o graţiere parţială. Avocatul său anunţa: ”informaţiile pe care este gata să le ofere sunt, printre altele, referitoare la Keith Schembri, Konrad Mizzi, Chris Cardona şi alţii, toţi apropiaţi ai premierului, până ieri toţi participanţi la şedinţele Cabinetului”. Din care făcea parte şi ministrul Dalli. Dar acuzatul n-a primit graţierea prezidenţială şi a tăcut.

În schimb, Helena Dalli a fost acuzată, pe parcursul mandatului ei de ministru pentru Dialog Social, Drepturile Consumatorilor şi Libertăţi Civile, în mai multe situaţii care, la noi în România asta ”coruptă”, ar fi scos-o de pe scena politică. Mai întîi, cabinetul din care făcea parte, al laburistului Muscat, a achiziţionat de la soţul ei, pictor, un tablou de 17.000 de euro. La scurtă vreme apoi, pe 11 ianuarie 2017, ”The Times of Malta” scria din nou: ”Se pare că a fi rudă cu ministrul Helena Dalli este o condiţie prealabilă, pentru a obţine o funcţie guvernamentală. Fiul ei cel mic, Jean-Marc Dalli este cel care a dobîndit cel mai recent o funcţie în cadrul actualului guvern, după ce a fost angajat în calitate de coordonator logistic pentru Preşedinţia malteză din 2017 a Consiliului Europei, în cadrul Ministerului Economiei. Meritocraţia a fost o piatră de temelie a campaniei electorale de succes a primului ministru Joseph Muscat, din 2013. Cu toate acestea, în mai puţin de patru ani, nepotismul a devenit norma, pentru unul dintre miniştrii actualei administraţii”. Era vorba de Helena Dalli.

Familia Dalli a avut probleme şi cu drogurile, parte a aceluiaşi spirit mai degrabă libertin, decît liberal-libertarian. Jurnalista asasinată Daphne Caruana Galizia publicase în 2015 o fotografie, în care Helena Dalli apărea alături de un traficant de cocaină şi în urmă cu un an, Jean-Luc Dalli, celălalt fiu al doamnei comisar, fusese condamnat la 3 luni de închisoare, pentru că oferise pastile de ecstasy prietenilor săi, la o petrecere.

”The true justice” pentru LGBTQ

Dincolo de aceste ”mici probleme”, activitatea prodigioasă a Helenei Dalli în sprijinul LGBQ, în calitate de ministru al Libertăţilor Civile, a fost aceea care a propulsat-o în Parlamentul European: ea a promovat legislaţia care a permis căsătoria între persoane de acelaşi sex în Malta şi a permis acestor cupluri să adopte copii. Chiar şi colegii de partid, ca să nu mai vorbim de opoziţie, au acuzat-o că a indus electoratul în eroare, ascunzîndu-şi intenţiile reale. Ea îşi devoalase anterior strategia: ”Când ne pregăteam să introducem uniunile civile în 2014, a fost un sondaj care a arătat că 80% din populaţie nu era de acord (…) Dar  ştiţi cum sunt programele electorale, e un pachet şi nu şi-au dat seama că tocmai am pus egalitatea LGBTQ ca un pilon major al acestui guvern”.

Helena Dalli a reuşit să transforme Malta într-un ”model” pentru comunităţile LGBTQ, de la care a primit mai multe premii şi recunoaşteri internaţionale. Acum, şi-a mutat strategia în Parlamentul European. Acolo, cum spune un subaltern din propriul ei staff, ”Comisarul Dalli compensează lipsa de greutate în colegiul comisarilor, scoţând din pălărie ghiduri incluzive care dărîmă cele mai elementare reguli. O luăm razna. Cu Dalli, trecem prin suprarealism”. Dar e luată în seamă, pentru că acest ”suprarealism” e indus ca normă ”corectă politic” şi la aşa ceva, nimeni nu se poate împotrivi – dimpotrivă, se închină pios.

Dalli a fost promovată şi susţinută explicit, în ultimii doi ani, în mai multe luări de poziţie şi prin voturile obţinute pentru proiectele sale, din partea grupului RENEW Europe, condus de Dacian Cioloş. Dar, cum se ştie, ghidul intern al Comisiei Europene elaborat de comisarul pentru Egalitate, Helena Dalli, a provocat un scandal, în care a reacţionat pînă şi Papa Francisc. Atacul la ”Crăciun”, la numele creştine precum Ioan şi Maria au adus-o pe Dalli în atenţia publică la nivel european.

Respectînd ”trendul”, acum Cioloş bate în retragere. Ieri, în Parlamentul European, acesta a declarat: ”Ursula von der Leyen ne-a asigurat la începutul mandatului său că va conduce o Comisie politică. Dacă sunteţi o Comisie politică, vă rog ascultaţi cu mai multă atenţie vocea cetăţenilor şi haideţi să nu adâncim falii care riscă să îi îndepărteze pe aceştia şi mai mult de proiectul european. Sunt sigur că orientările Comisiei Europene privind limbajul incluziv au fost scrise cu cele mai bune intenţii posibile. Rezultatul a fost contrar aşteptărilor. Unitatea în diversitate nu înseamnă nivelarea limbajului şi reducerea la cel mai mic numitor comun a formelor de adresare”. Mai departe, Cioloş a spus că el nu are nevoie să-i spună Comisia Europeană ”ce să urez eu apropiaţilor mei” şi a povestit, patetic, ce înseamnă pentru el Crăciunul, aşa cum l-a trăit în copilărie.

Helena Dalli tace deocamdată şi aşteaptă un moment mai bun. După cum a anunţat la debutul scandalului, ”iniţiativa mea de a elabora orientări ca document intern de comunicare pentru personalul Comisiei în exercitarea atribuţiilor sale a fost menită să atingă un obiectiv important: să ilustreze diversitatea culturii europene şi să prezinte caracterul incluziv al Comisiei Europene, în ceea ce priveşte toate categoriile sociale şi convingerile cetăţenilor europeni. Cu toate acestea, versiunea publicată a orientărilor nu serveşte în mod adecvat acestui scop. Acesta nu este un document dezvoltat îndeajuns şi nu îndeplineşte toate standardele de calitate ale Comisiei”.

E evident că Helena Dalli nu a renunţat la idee. Trebuie altfel ”ambalată”, cum a făcut-o în Malta natală, unde pînă în ziua de astăzi e acuzată că, prin legea introdusă de ea, ”a minţit electoratul”. Dar, nimic nu contează cînd scopul e atins şi ”corectitudinea politică” îşi întinde tenatculele asupra unui nou teritoriu, ori mai striveşte o parte a civilizaţiei şi tradiţiilor.

Pentru Helena Dalli rămîne însă valabil programul ei, pe care l-a anunţat în 18 iunie 2019: ”integrarea egalităţii de gen trebuie să fie un obiectiv de politică, inclusiv în cadrul financiar multianual 2021-2027”. Adică, primim bani europeni, dacă sîntem ”corecţi politic”. Şi renunţăm la Crăciun, chiar dacă nu anul acesta, pentru că ideea n-a fost cuprinsă într-un ”document dezvoltat îndeajuns”. Un document care să debuteze ca ”ghid”, să devină apoi recomandare”, ultimul pas înainte de ”rezoluţie” şi care să ”îndeplinească toate standardele de calitate ale Comisiei”, cum s-a exprimat Helena Dalli, care a recunoscut astfel că s-a grăbit.

Dalli, fosta Miss Malta, poliţista din filmul ”The true justice”, eurocomisar pentru Egalitate, militantă pentru drepturile LGBTQ, a pierdut, deocamdată, în războiul declanşat împotriva Crăciunului. A ales greşit momentul – trebuia să-şi lanseze atacul în alt anotimp, în altă lună, nu chiar în momentele în care Moşul e pe culmile gloriei.