PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea / Coşmarul care n-a fost luat în calcul: Patruşev după Putin, Prigojin după Şoigu

O Rusie criminală, după regulile crimei organizate

Analiştii militari şi politici au urmărit cu interes, de la bun început, ”Gruppa Vagnera” (Grupul Wagner), o organizaţie paramilitară rusă, o armată de ”contractori” apărută la graniţa dintre ”vorskii mir”, ”lumea hoţilor” şi lumea înaltă a politicii, unde terorismul de stat a preluat mijloacele şi scopurile lumii interlope, adusă la rang de geopolitică, unde scopurile sînt atinse prin orice metode. ”Wagner” nu e numele compozitorului german, drag şi lui Hitler, ci numele conspirativ al unui agent GRU, Dmitri Utkin, cel care a conectat astfel serviciile secrete cu ”bandele” înarmate ale lumii hoţilor în anul 2013 în zona Krasnodar, practică extinsă de aici la nivelul întregii Federaţiei Ruse. La început o companie privată de securitate cu 6.000 de membri, ea s-a extins, fiind practic o armată în toată regula, care operează la nivel global, fiind implicată ca mercenari acolo unde Federaţia Rusă nu poate sau nu vrea să opereze direct, în peste 30 de state ale lumii.

Grupul Wagner a preluat practicile infracţionalităţii ruse, în care una din cele mai importante surse de venit este ”taxa de protecţie” şi estorcarea şi s-a extins la nivel global, mai ales în state sărace, dar bogate în resurse, ca o forţă armată de protecţie în lumea afacerilor, bazată pe ”krîşa”, termen interlop intrat în bussines care înseamnă ”a bate palma”. În plan intern, e un exemplu de ”preluare în forţă” a reţelelor criminale din Federaţia Rusă sub tutela directă a ”serviciilor”, de care Patruşev, fostul şef al FSB n-a fost (n-a avut cum să fie) strain. Această preluare s-a făcut inclusiv în mod direct, prin mercenarii veniţi din lumea interlopă – ca puşcăriaşii aduşi pe front în Ucraina de Grupul Wagner, ori prin practici extinse, precum jafurile la care armata Federaţiei Ruse, sub influenţa mercenarilor, s-a dedat peste tot pe unde a ajuns în zona ucraineană ocupată.

Recurtările de pe front s-au făcut, după cum se ştie, din lumea rurală rusă şi mai ales din republicile şi provinciile estului îndepărtat, unde Codul Penal nu există, iar guvernatorii sînt, unii, proveniţi direct sau sprijiniţi de un conglomerat de interese în care se amestecă FSB-ul cu crima organizată, într-o întrepătrundere pe care Alexander Litvinenko, agentul ”defector” asasinat la Londra a descris-o pe larg la ”debriefing”-urile sale, fiind crezut atunci, din nefericire, prea puţin – cu toată specializarea şi gradul lui înalt în FSB. Ceea ce-mi descria cu doi ani înaintea asasinării lui şi mi-a zugrăvit şi mie (păstrez încă înregistrările cu el) părea pe atunci, la mijlocul anilor 2000, de domeniul SF: un stat în care legea mafiei a luat locul legii penale şi crima organizată a ajuns apanaj al poliţiei şi securităţii. Acum, în Federaţia Rusă, aceasta e ”norma”.

Aceste lucruri par cumva fireşti şi toată lumea subţire a analiştilor şi ”geopoliticienilor” îşi asumă realitatea, fără a înţelege că limitele ei pot fi depăşite de-acum încolo de orice regulă pe care o pot recunoaşte. Precum aceea prin care un ”fost bucătar al lui Putin”, creatorul unei armate private care operează deja pe mai multe continente cu o mare eficienţă, ar putea foarte bine să ia locul unui militar de carieră, aşa cum a făcut Putin cu preşedinţia rusă, iar locul lui Putin, fost spion, să fie luat de-a dreptul de şeful necontestat al ”Securităţii” interne şi externe la un loc, Patruşev, pe care se şi bazează eşafodajul puterii de la Kremlin.

Singura piedică împotriva unei asemenea posibilităţi a mai rămas, în mod paradoxal, armata şi complexul militar-industrial rusesc, imperiul peste care conduce impasibiliul Şoiugu, prieten intim al lui Putin. Tocmai armata rusă şi generalii ei împiedică transformarea Federaţiei Ruse într-o anarhie dirijată spre un totalitarism extrem şi agresiv, cu o conducere politică fără nicio regulă şi inhibiţie în raporturile internaţionale şi cu o ură nedisimulată faţă de occident şi valorile democraţiei. Ce înseamă asta, putem înţelege foarte bine atît din istoria ”grupului Wagner” şi a posibilei transpuneri a strategiei acestuia în strategia militară a Federaţiei Ruse, cît şi din biografiile celor doi protagonişti ai acestei ”poveşti de groază”, cea a bucătarului ajuns finanţator al unei armate private, mai performantă decît cea a statului rus şi a şefului FSB Patruşev, cel mai puternic om din stat, după Putin.

”Troika” din Leningrad

Patruşev, Putin şi Prigojin sînt toţi născuţi în fostul Leningrad. Se cunosc toţi trei bine între ei şi sînt puternic ”interconectaţi” prin biografie, chiar dacă aceasta a avut, în anumite momente, trasee diferite pentru fiecare. În cele din urmă, cele trei destine s-au întălnit în acelaşi creuzet, la graniţa dintre FSB ca protector şi ”lumea hoţilor”, ca operator. Evgheni Viktorovici Prigojin face parte din ultima componentă, spre deosebire de cei doi – şeful Rusiei şi cel al serviciului ei secret. Născut ca şi Putin sau Patruşev în Leningrad (Sankt Petersburg) este originar, se spune, după bunicii materni, chiar din Ucraina. Provenea dintr-o familie de intelectuali, mama sa a fost profesoară şi el însuşi a urmat chiar un an de studii în farmacologie, dar a preferat mai curînd intrarea în lumea interlopă rusă (”vorskii mir”), care a crescut nestăvilit  în perioada de lipsuri de la finele erei Brejnev.

Erau timpuri cînd totul pe piaţă se trafica – de la sacoşe, pînă la orice produs cu care le puteai umple, iar consumul de droguri, alcool şi prostituţia începeau să înflorească, fără a ajunge încă la gloria din epoca Gorbaciov, cînd au prins aripi, odară cu ”perestroika” scăpată de sub control. Prigojin conducea una din reţelele de prostituţie ale unei bande din Sankt Petersburg, după ce-şi făcuse ”botezul” de intare în ”lumea hoţilor” cu o condamnare pentru doi ani pentru furt în 1979, cînd abia de-şi începuse studiile. Pe care nu le-a mai reluat niciodată, preferînd crima organizată, în care s-a ”specializat” în cei nouă ani de condamnare ispăşiţi, din doisprezece. Cîna Prigojin a ieşit din închisoare cu reputaţia de ”hoţ” bine consolidată în 1990, bandele controlau marile oraşe, iar Sankt Petersburg ieşea în evidenţă. Grupul interlop ”Tambovka”, de care Prigojin n-a fost strain, a fost sprijinit şi l-a sprijnit pe Vladimir Putin, un fost agent KGB din Germania Democrată, spre ascensiunea către Primăria din oraş. Şi aşa, se pare, s-a născut o mare prietenie.

Între timp Prijojin, ca majoritatea interlopilor cu vechime şi experienţă, la care a adăugat protecţia politică necesară (”krîşa” interlopă intrase şi în politică), şi-a ”albit” banii, obţinuţi vreme de aproape două decenii din jocuri de noroc, prostituţie şi droguri, la care s-a întors după anii de puşcărie, desi el spunea că a făcut grămezi de bani, ”mai mulţi decît putea număra mama”, vînzând hot-dog în Sankt Petersburg, alături de tatăl său. O poveste, pentru presă. Probabil că adevărul îl ştiu doar cîţiva poliţişti din oraş, cu gurile bine închise. Oricare a fost sursa banilor lui, a deschis în cele din urmă o reţea de restaurant şi catering (”Concord”) în Sankt Petersburg, preferată de Putin, ajuns primar în oraş şi unde acesta era nelipsit (de aici, şi porecla lui Prigojin, de ”bucătarul lui Putin”).

Prigijin, care a ajuns să fie decorat (ca şi Patruşev) de către Putin ca ”erou al Rusiei” este acum ”contraponderea” prin care Putin şantajează şi ţine sub control armata, silită ”să ia exemplu”, într-un exerciţiu de umilinţă, de la eficienţa pe front a ”grupului Wagner”. A ajuns din finanţatorul şi acţionarul unei armate private să fie un ”operator de stat”, la concurenţă cu forţele armate ale Federaţiei Ruse. Ce se va întîmpla, însă, dacă lui Putin, care cunoaşte şi acceptă măcar formal ”regulile jocului”, pentru că, vrînd-nevrînd, el a fost educat ca agent extern al fostului KGB şi putea sta la masă cu partenerii săi occidentali, îi va lua locul crudul şi cinicul kaghebist pur-sînge Patruşev, un fel de ”Beria” modern? Atunci, fără îndoială, va veni probabil momentul ca el să-şi exrindă controlul şi asupra armatei, o armată care va lua ca model ”Grupul Wagner” şi posibil ca şef pe Prigojin, fostul ”bucătar al lui Putin”. Căci ”Grupul Wagner” a intrat de multă vreme sub umbrela largă a lui Patruşev. Cum altfel, fără sprijinul FSB, acesta şi-ar putea recruta noi membri prin închisorile din Rusia?

Este cel mai negru scenariu pentru occident şi NATO. Ar fi momentul din care războiul nu va mai avea limite. Personal, nu cred că ne aflăm în momentul în care să-i dorim cu atîta ardoare moartea lui Putin. Succesorii săi posibili  se anunţă a fi de zeci de ori mai sălbatici şi cruzi. ”Mne jail”, ”îmi pare rău”, va dispărea cu totul din limba rusă, înlocuit de toţi termenii din limbă şi argou pentru crimă, cruzime, jaf şi tortură. Armata nu va mai fi armată, politicienii nu vor mai fi politicieni, ci cu toţii vor face parte dintr-o imensă ”mafie rusă”, aflată într-o expansiune generalizată spre occident şi prin toate metodele crimei organizate, asumată ca politică de stat. Cu Patruşev şi Prigojin ”la manete”, putem asista atît la sfîrşitul Federaţiei Ruse ca stat al lumii cît de cît civilizate, dar şi la ”sfîrşitul istoriei”, la nivel global. Acesta e cel mai negru scenariu posibil.