PREZENTUL FĂRĂ PERDEA Marius Oprea: OMS a recunoscut că ”variola maimuţei” e total incorectă politic: se răspîndeşte printre homosexuali. Sigur, trebuie să i se schimbe numele!

De la incorectitudinea condamnării bolnavilor de SIDA, la hipercorectitudine

Pentru prima oară, s-a stabilit prin cercetări făcute publice în 5 iunie 1981 de către dr. Paul Gottlieb, într-un jurnal medical american că transmiterea virusului HIV-SIDA (pe atunci, încă ”nebotezat” astfel) se petrecuse în cazul a cinci bărbaţi anterior sănătoşi, care erau homosexuali. Acestui prim articol i-au urmat altele, ca şi multe apărute în presă, ceea ce a dezvoltat ulterior, în anii care au urmat, o adevărată isterie homofobă. Abia în 1986 s-a stabilit numele virusului: HIV (human immunodeficiency virus) şi după încă un an, s-a aprobat primul medicament pentru tratarea bolii.

Între timp, se declanşase o adevărată isterie colectivă, puternic homofobă, care a marcat anii ’80 pînă spre final, din cauza mediatizării excesive a acestui aspect al bolii, legat de căile de transmitere – favorizat, dar nu exclusiv datorat, relaţiilor homosexuale, cum se credea pe atunci.  Abia la finele anilor ’80 şi începutul anilor ’90, percepţia publică s-a schimbat. Ziua de 1 decembrie a fost declarată în 1988 către Organizaţia Mondială a Sănătăţi, ca Ziua mondială de combatere a SIDA, iar în cel următor s-a ales ca simbol împotriva discriminării bolnavilor HIV pozitivi o panglică roşie, purtată în jurul braţului. După moartea lui Freddy Mercury, bolnav de SIDA, a fost înfiinţată de către membrii grupului Queen fundaţia "Mercury Phoenix Trust" în memoria colegului şi prietenului lor şi treptat homofobia legată de SIDA s-a estompat, după ce s-a văzut, între timp, şi că infectarea cu HIV/SIDA poate afecta şi alte persoane, decît cele din grupurile homosexuale. Isteria continua însă, mai ales peste ocean: o primă conferinţă medicală internaţională anti-SIDA neputîndu-se convoca în Statele Unite, din cauza opoziţiei publice şi a autorităţilor, fiind mutată la Amsterdam. Dar acele timpuri sînt istorie

În prezent, în lume sînt peste 37 de milioane de bolnavi de HIV/SIDA (cei mai mulţi, 26 de milioane, regăsindu-se în Africa), tragedia făcînd ca aproape un milion de bolnavi să fie copii. În România, procentul infectărilor a rămas scăzut, acum trei ani, în iunie 2018, înregistrîndu-se puţin peste 16.000 bolnavi în evidenţe şi tratament.

Dacă la începuturile cercetării HIV/SIDA s-a indus opinia că boala este o maladie a homosexualilor, acum, s-a căzut în cealaltă extremă. ”Corectitudinea politică” a împiedicat, de la începuturile răspîndirii unei noi maladii şi pînă zilele trecute, să se vorbească deschis despre legăturile, de astă dată, se pare, cu un grad mai mare de certitudine, decît în cazul HIV/SIDA, între ”variola maimuţei” şi homosexualitate.   

În aceste zile, ”variola maimuţei” nu mai e o sperietoare, ci o ameninţare reală. La San Francisco, de pildă, autorităţile au decretat ”stare de urgenţă”, din cauza ratei mari de răspîndire a bolii. Primul caz depistat în afara Africii, continent unde boala a fost înregistrată din anii ’70, dar cu prezenţe sporadice, a fost înregistrat pe 7 mai în Marea Britanie, la un bărbat întors din Nigeria. Ulterior, numărul cazurilor a tot crescut, punînd treptat în alertă autorităţile sanitare din întreaga Europă şi din Statele Unite. Primul caz a fost înregistrat în România pe 13 iunie 2022.

Tăcerea ”de aur” şi ”corectă politic” poate fi şi criminală 

Timp de peste o lună, însă, s-a păstrat o tăcere ”pudică”, asupra unui aspect esenţial al bolii: anume că ea se răspîndeşte (în cazurile din Europa şi SUA, aproape exclusiv) în mediile homosexuale. Dacă HIV/SIDA se poate răspîndi prin variate moduri, fără nicio legătură cu homosexualitatea, în cazul ”variolei maimuţei” cazurile depistate pînă acum nu prea lasă loc îndoielii, privind această cauzalitate.

Cu toate acestea, în mediile de informare nu s-a spus, pînă zilele trecute, nimic despre asta. Am căutat, de pildă, pe site-ul Institutului ”Cantacuzino” – nu se spune nimic despre asta. Vectori importanţi de imagine, pentru acţiuni de prevenire şi educaţie medicală n-au spus nici ei nimic despre legătura dintre homosexualitate şi ”variola maimuţei”. Doctoriţa Oana Cuzino, de pildă, una dintre cele mai populare promotoare în media a sfaturilor medicale, a publicat pe pagina sa de web un articol, cu titulul: ”Ce este variola maimuţei, cum se transmite, ce simptome are şi cît este de gravă?”. De la bun început, sîntem liniştiţi, cu următoarea apreciere: ”Virusul nu se transmite la fel de uşor ca „noul” coronavirus, iar simptomele sînt mult mai grave şi vizibile, ceea ce implică o limitare a expunerii celor infectaţi şi depistarea cazurilor de către personalul specializat, cu măsurile de izolare şi gestionare ulterioară”.

Despre modul de transmitere, distinsa, frumoasa şi populara doctoriţă scrie că ”transmiterea poate avea loc prin contactul cu fluidele corporale, leziuni ale pielii sau picături respiratorii ale animalelor infectate, direct sau indirect”, fără să pomenească ceva de relaţiile homosexuale, care nu sînt menţionate nici acolo unde ea vorbeşte despre factorii de risc: ”Factorii de risc demonstraţi pentru infecţia cu variola maimuţei sunt: zonele puternic împădurite şi rurale din centrul şi vestul Africii, manipularea şi pregătirea cărnii de vînat, îngrijirea unei persoane infectate cu virusul variolei maimuţelor şi nevaccinarea împotriva variolei. Sexul masculin a fost, de asemenea, corelat cu riscul de infecţie, însă acest lucru poate fi mai degrabă o consecinţă a normelor culturală africane, conform cărora bărbaţii vînează şi intră frecvent în contact cu animalele sălbatice”.

Ei bine, s-ar spune că această situaţie era valabilă, poate şi în cazul primului om infectat, înregistrat pe 7 mai în Marea Britanie. Dar lucrurile nu mai stau aşa, demult. În România, cel puţin, a devenit evidentă legătura între homosexualitate şi îmbolnăvire, la toate cele 20 de cazuri înregistrate – analiza epidemiologică arătînd că, în unele din acestea, era vorba de contacte sexuale care au avut loc chiar între unii din cei depistaţi ca îmbolnăviţi – toţi, bărbaţi, majoritatea între 20-40 de ani, homosexuali. 

Cu toate acestea, niciun purtător de cuvînt al vreunui spital de boli infecţioase, nicio televiziune, niciun articol de presă n-au făcut, pînă în prezent legătura directă între homosexualitate şi ”variola maimuţei”. Acest fapt s-a petrecut, cu tente evident homofobe şi atacuri suburbane la adresa minorităţilor sexuale, pe anumite site-uri sau în comentarii private, în spaţiul virtual. Dar nicăieri, în spaţiul public, în nicio intervenţie de pînă mai ieri. ”Corectitudinea politică” a creat o anume pudibonderie, care însă în cazul de faţă are conotaţii de-a dreptul nocive. Nu e, totuşi, vorba de o chestiune inofensivă, culturală – ci de un virus, posibil ucigător, în orice caz de o epidemie. E total pe dos, la nivelul comunicării publice, tot ce s-a petrecut în cazul ”variolei maimuţei”, faţă de Covid-19. Abia acum, cînd boala a început să se răspîndească cu repeziciune, autorităţile medicale internaţionale au lăsat pudoarea deoparte şi au vorbit dechis: noua ameninţare la adresa lumii se răspîndeşte în mediile şi prin practici sexuale de tip homosexual. Dacă mai era nevoie de un prag al aberaţiei numite ”corectitudinii politice”, acesta a fost atins, prin tăcerea cu care, mai bine de o lună şi jumătate, a fost înconjurat acest ”secret al lui Polichinelle”.     

Nici măcar pe 23 iulie 2022,  cînd Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) a activat cel mai înalt nivel de alertă pentru epidemia cu o răspîndire tot mai mare de ”variola maimuţei”, declarînd virusul ca fiind o ”urgenţă de sănătate”, nu s-a vorbit de această corelare, între homosexualitate şi epidemie. Abia pe 28 iulie, pentru că ascunderea adevărului (deşi ”incorect politic”, totuşi o realitate) putea spori numărul de infectări şi de victime,  şeful Oganizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Tedros Ghebreyesus, a spus ce era de spus.

Mai-marele OMS a ieşit public pe CNN şi a recunoscut că ”marea majoritate a cazurilor din epidemia de variola maimuţei se înregistrează în rîndul bărbaţilor homosexuali sau bisexuali”.  Tedros Ghebreyesus i-a sfătuit chiar pe homosexuali să îşi limiteze expunerea la virus, prin ”reducerea numărului de parteneri sexuali” şi reconsiderarea unei ”partide de sex” cu parteneri noi şi mai ales necunoscuţi: ”pentru bărbaţii care fac sex cu bărbaţi, acest lucru include, pentru moment, reducerea numărului de parteneri sexuali, reconsiderarea sexului cu noi parteneri şi schimbul de date de contact cu orice nou partener pentru a permite urmărirea, dacă este necesar”, în cazul unei îmbolnăviri, în cadrul anchetei epidemiologice. Dar se întîmplă şi ca bolnavii să nu-şi declare contactele, ca în cazul, de pildă, al primului îmbolnăvit din România, în care s-a şi deschis dosar penal, din acest motiv. Situaţia a dus la o creştere neaşteptată a răspîndirii virusului, pînă la declararea situaţiei de ”urgenţă medicală”, la nivel mondial.

”Stigma şi discriminarea pot fi la fel de periculoase ca orice virus”, a adăugat Tedros Ghebreyesus,  referindu-se la acest pericol, din cauza mediului în care se răspîndeşte boala. Dar nu e cazul: după cum am văzut, homosexualii au fost mai mult decît protejaţi, printr-un adevărat ”complot al tăcerii” la nivel mondial, asupra mediului favorizant de răspîndire. Deşi ”variola maimuţei” nu este considerată (încă) o boală cu transmitere sexuală (ceea ce şi îngreunează anchetele epidemiologice), ”majoritatea persoanelor care au contractat-o în SUA au raportat recent un anumit nivel de activitate sexuală”, a declarat recent tot la CNN Demetre Daskalakis, oficial al Centrului pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor din SUA. Fără a-i pomeni pe homosexuali. Dar  acum e oficial: virusul care răspîndeşte ”variola maimuţei” se propagă, incorect politic, prin relaţii homosexuale. Sigur, din acest motiv, bolii i se va schimba numele.