27 iulie 1953 - Se împlinesc 70 ani de la încheierea armistiţiului războiului din Coreea, unul dintre cele mai sângeroase conflicte de la Al Doilea Război Mondial încoace

La sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, pe 15 august 1945. Statele Unite şi Uniunea Sovietică au împărţit Coreea de-a lungul paralelei 38 în două zone de ocupaţie.

Sovieticii au administrat zona nordică, iar americanii au administrat zona sudică.

În 1948, ca urmare a tensiunilor din Războiul Rece, zonele de ocupaţie au devenit două state suverane.

Un stat comunist, Republica Populară Democrată Coreeană, a fost înfiinţat în nord sub conducerea totalitară a lui Kim Il Sung, în timp ce un stat capitalist, Republica Coreea, a fost înfiinţat în sud sub conducerea autocratică a lui Syngman Rhee.

Ambele guverne revendicau să fie singurul guvern legitim al întregii Coreei şi niciunul nu accepta graniţa ca fiind permanentă.

După încercări eşuate de negocieri privind unificarea, forţele armate nord-coreene (Armata Populară Coreeană) au trecut graniţa şi au pătruns în Coreea de Sud pe 25 iunie 1950.

Consiliul de Securitate al ONU a denunţat acţiunile Coreei de Nord ca o invazie şi a autorizat formarea Comandamentului ONU şi trimiterea de forţe în Coreea pentru a o respinge.

Uniunea Sovietică boicota ONU pentru că recunoştea Taiwanul (Republica Chineză) ca fiind China, iar Republica Populară Chineză nu era recunoscută de ONU, astfel încât niciuna nu putea să-şi sprijine aliatul nord-coreean la reuniunea Consiliului de Securitate.

21 de ţări ale ONU au contribuit în cele din urmă la forţa ONU, Statele Unite furnizând aproximativ 90% din personalul militar.

După primele două luni de război, armata sud-coreeană (ROKA) şi forţele americane trimise în grabă erau pe punctul de a fi înfrânte, retrăgându-se într-o zonă mică din spatele unei linii defensive cunoscute sub numele de Perimetrul Pusan.

În septembrie 1950, o contraofensivă amfibie riscantă a ONU a fost lansată la Incheon, tăind trupele şi liniile de aprovizionare ale KPA din Coreea de Sud. Cei care au scăpat de încercuire şi capturare au fost forţaţi să se retragă spre nord. Forţele ONU au invadat Coreea de Nord în octombrie 1950 şi s-au îndreptat rapid spre râul Yalu - graniţa cu China - dar pe 19 octombrie 1950, forţele chineze ale Armatei Populare Voluntare (PVA) au trecut Yalu şi au intrat în război.

ONU s-a retras din Coreea de Nord după Prima Ofensivă de Fază şi a Doua Ofensivă de Fază. Forţele chineze erau în Coreea de Sud la sfârşitul lunii decembrie.

În aceste şi în următoarele bătălii, Seulul a fost cucerit de patru ori, iar forţele comuniste au fost împinse înapoi la poziţii în jurul paralelei 38, aproape de locul unde începuse războiul. După aceea, frontul s-a stabilizat, iar ultimii doi ani au fost un război de uzură.

Războiul din aer, însă, nu a fost niciodată un impas. Coreea de Nord a fost supusă unei campanii masive de bombardament american. Avioanele cu reacţie s-au confruntat pentru prima dată în istorie în lupte aeriene, iar piloţii sovietici au zburat în secret în apărarea aliaţilor lor comunişti.

Luptele s-au încheiat pe 27 iulie 1953, când a fost semnat Acordul de Armistiţiu din Coreea. Acordul a creat Zona Demilitarizată Coreeană  pentru a separa Coreea de Nord şi Coreea de Sud şi a permis întoarcerea prizonierilor.

Cu toate acestea, nu a fost semnat niciodată un tratat de pace şi cele două Corei sunt tehnic încă în război, angajate într-un conflict îngheţat.

În aprilie 2018, liderii Coreei de Nord şi Coreei de Sud s-au întâlnit la DMZ şi au convenit să lucreze pentru un tratat care să pună capăt formal Războiului din Coreea.

Războiul din Coreea a fost printre cele mai distructive conflicte ale epocii moderne, rezultând aproximativ între 3 şi 4,5 milioane de victime.