Acum 30 de ani URSS înceta să mai existe. Mihail Gorbaciov demisiona din funcţia de preşedinte şi punea capăt Războiului Rece. Cronologia evenimentelor ce au dus la dispariţia Uniunii Sovietice

În seara zilei de 25 decembrie 1991, preşedintele sovietic Mihail Gorbaciov şi-a anunţat demisia într-un discurs televizat, punând oficial capăt a 74 de ani de istorie sovietică.

 

În memoriile sale, Gorbaciov, acum în vârstă de 90 de ani, a deplâns cu amărăciune eşecul său de a împiedica dispariţia URSS.

 

"Încă regret că nu am reuşit să aduc nava aflată sub comanda mea pe ape liniştite, nu am reuşit să duc la bun sfârşit reformarea ţării", a scris Gorbaciov.

 

Adâncirea problemelor economice şi mişcările secesioniste ale republicilor sovietice au făcut ca în finalul anului 1991 prăbuşirea sovietică să fie aproape inevitabilă.

 

Lovitura de stat, orchestrată de comunişti radicali, ce a eşuat în august 1991 a fost un catalizator cheie, erodând dramatic autoritatea lui Gorbaciov şi încurajând mai multe republici sovietice să caute independenţa.

 

În timp ce Gorbaciov făcea eforturi disperate pentru a negocia un nou "tratat de uniune" între republicile sovietice pentru a păstra URSS, el s-a confruntat cu o rezistenţă dură din partea rivalului său, preşedintele Federaţiei Ruse, Boris Elţîn, şi a altor lideri ai republicilor sovietice care doreau independenţa.

 

La 8 decembrie, liderii Rusiei, Ucrainei şi Belarusului s-au întâlnit la o cabană de vânătoare, declarând că URSS a murit şi anunţând crearea Comunităţii Statelor Independente. Două săptămâni mai târziu, alte opt republici sovietice s-au alăturat alianţei nou formate, punându-l pe Gorbaciov în faţa unei alegeri dure: să demisioneze sau să încerce să evite destrămarea ţării prin forţă.

 

Liderul sovietic a analizat dilema dificilă în memoriile sale, subliniind că o încercare de arestare a liderilor secesionişti ar fi putut duce la o baie de sânge, deoarece loialitatea structurilor militare era divizată.

 

"Dacă aş fi decis să mă bazez pe o parte a structurilor armate, acest lucru ar fi declanşat în mod inevitabil un conflict politic acut, plin de sânge şi cu consecinţe negative de anvergură.Nu puteam să fac asta: Aş fi încetat să mai fiu eu însumi", a scris Gorbaciov.    

1985-1989 : Mihail Gorbaciov şi Perestroika

Mihail Gorbaciov devine lider sovietic în martie 1985. Acest cadru de partid tânăr (56 de ani) în raport cu media de vârstă a conducătorilor URSS din perioada respectivă, demarează un plan de reformă, Perestroika, pentru a salva o economie afectată de prăbuşirea preţului petrolului, penuria cronică de bunuri de consum şi o datorie statală în creştere.

Blocată în Afganistan de zece ani, Armata Roşie se retrage în 1989.

1989: Prăbuşirea blocului comunist

În mai, Ungaria îşi deschide frontierele cu Austria, prima breşă în Cortina de Fier. În iunie, în Polonia, în urma unor alegeri semilibere, sindicatul anticomunist Solidarnosc pune capăt hegemoniei Partidului Comunist. Gorbaciov nu intervine.

În toamnă, regimurile comuniste din Europa de Est cad unul câte unul, iar Moscova, în continuare, nu intervine. La 9 noiembrie, cade Zidul Berlinului, apoi are loc "revoluţia de catifea" în Cehoslovacia, iar România îşi execută liderul, pe Nicolae Ceauşescu. Blocul socialist nu mai există.

1990-1991: Implozia URSS

În 1990, republicile URSS îşi manifestă pretenţiile de autonomie. În iunie, Rusia, cea mai mare dintre ele, îşi proclamă suveranitatea sub impulsul lui Boris Elţîn, marele adversar politic al lui Gorbaciov.

În martie 1990, Lituania îşi proclamă independenţa. În ianuarie 1991, trupele sovietice intervin (13 morţi) dar sfârşesc prin a se retrage. Moscova pierde.

Gorbaciov negociază un nou tratat pentru a salva URSS, dar la 19 august, consevatorii comunişti organizează un puci. Lovitura de stat eşuează. Nouă republici sovietice îşi declară independenţa în august şi septembrie.

La 8 decembrie, liderii rus, ucrainean şi belarus semnează un tratat punând capăt URSS. La 25 decembrie, preşedintele Uniunii Sovietice, Mihail Gorbaciov, demisionează.

Putin şi URSS

Preşedintele rus Vladimir Putin, care se află la conducere de mai bine de două decenii, mai mult decât Gorbaciov şi Elţîn la un loc, a descris în mod faimos prăbuşirea sovietică drept "cea mai mare catastrofă geopolitică a secolului XX".

 

În timp ce deplângea rezultatul, Putin a respins acuzaţiile potrivit cărora ar fi încercat să reconstruiască imperiul sovietic, spunând odată că "cei care nu regretă prăbuşirea URSS nu au inimă, dar cei care vor să o reconstruiască aşa cum a fost nu au creier".

 

Cu toate acestea, în 2014, Kremlinul a acţionat pentru a reface graniţele post-sovietice, răspunzând la înlăturarea fostului lider ucrainean favorabil Moscovei prin anexarea Peninsulei ucrainene Crimeea.

 

Recent într-o conferinţă de presă Vladimir Putin a fost întrebat de către o jurnalistă despre ce garanţii de securitate poate oferi Rusia că nu va invada Ucraina. Acesta a fost vizibil iritat de întrebare şi a răspuns că Rusia trebuie de fapt să primească garanţii de securitate din partea NATO. “Ce reacţie ar avea Statele Unite dacă noi am duce arme aproape de graniţele lor? Cum ar fi să dislocăm arme în Canada sau Mexic la graniţa cu SUA?” a spus acesta.