AP: Rusia zădărniceşte eforturile SUA prin acţiunile din Siria

În ambele cazuri, susţinătorii lui al-Assad - ruşii şi iranienii - ar putea să revendice o victorie, comentează The Associated Press în pagina electronică.

Însă există şi a treia posibilitate - dureroasă. Decizia Rusiei de a interveni prin atacuri aeriene săptămâna aceasta ar putea doar să prelungească şi să intensifice un conflict deja brutal, care a produs cea mai mare criză a refugiaţilor de la cel de-al Doile Război Mondial încoace şi care a ajutat la ascensiunea grupării Statul Islamic (SI), accea care, afirmă ministrul rus de externe Serghei Lavrov, ţinteşte să creeze un califat din "Portugalia în Pakistan".

Administraţia Obama a fost criticată, mai întâi pentru reacţia ezitantă faţă de războiul civil din ultimii patru ani, iar acum pentru că evită să-şi asume o poziţie fermă faţă de acţiunile Rusiei.

Oficiali din cadrul administraţiei, în mod alternativ, atât au salutat un rol al Rusiei, cu condiţia să se limiteze la lupta împotriva SI şi filialelor Al-Qaida, cât şi l-au denunţat drept un instrument de salvare a lui al-Assad sau ca pe o tentativă cinică a Moscovei de a-şi spori prezenţa la Mediterana. Unii oficiali americani recunosc că nu ştiu ce intenţii are Rusia. Dar ceea ce este clar este faptul că ruşii au intrat într-un conflict în care Statele Unite ar fi preferat ca ei să nu intre.

După ce a acuzat Rusia de intervenţie militară în criza ucraineană, ceea ce Moscova neagă invariabil, administraţia se confruntă cu un spectacol la scenă deschisă a forţei ruseşti în Orientul Mijlociu, o regiune în care Washingtonul se considera principala putere exterioară.

Formularea unui răspuns hotărât a fost înceată. Până joi, o reuniune între preşedinţii Barack Obama şi Vladimir Putin şi trei întâlniri între Lavrov şi secretarul de Stat John Kerry, la Adunarea generală a ONU de la New York, au adus doar începutul unor discuţii la nivel militar pentru a evita ca avioanele unora să nu se lovească de ale celorlalţi şi al unui nou efort, nedeterminat încă, de a promova o tranziţie politică.

Probleme mai largi rămân în suspans, aşa cum au stat de când Obama l-a îndemnat pentru prima dată pe al-Assad să demisioneze, pe 18 august 2011.

Al-Assad a dat dovadă de o facultate remarcabilă de a rămâne la putere, pentru un om a cărui plecare a fost cerută atât de către Statele Unite şi Europa, cât şi de mulţi vecini de-ai săi, timp de peste patru ani. Amplu condamnat pentru abuzuri asupra drepturilor şi atrocităţi pe câmpul de luptă, al-Assad s-a agăţat cu încăpăţânare de putere, sfidând numeroase previziuni ale căderii sale iminente.

În pofida dezminţirilor Moscovei că atacurile aeriene ruseşti au scopul să-l susţină pe al-Assad, intrarea forţelor ei în război i-a oferit liderului sirian un impuls, în detrimentul coaliţiei conduse de către Statele Unite împotriva Statului islamic (SI). Opoziţia faţă de al-Assad susţinută de către americani, deja slăbită, a fost subminată şi se va confrunta cu înfrângeri suplimentare în cazul în care-i sunt vizate poziţiile - intenţionat sau neintenţionat - de atacurile aeriene ruseşti.

Unii analişti şi-au exprimat îngrijorarea faţă de faptul că opoziţia moderată faţă de al-Assad va începe să dispară.

"Asemenea atacuri au potenţialul să alieneze şi mai mult ceea ce a mai rămas din aşa-zisele elemente moderate sau naţionaliste ale forţelor antiguvernamentale siriene, putându-le împinge către linia mai dură a unor grupări militante islamiste", a apreciat Matthew Henman, şeful Centrului pentru terorism şi insurgenţă din cadrul Jane's, cu sediul la Londra.

Citeşte şi: Rusia prezintă la ONU un proiect pentru crearea unei coaliţii antiteroriste cu participarea Siriei

Citeşte şi: Surse: Regimul Bashar al-Assad, Iranul, Hezbollah şi Rusia pregătesc o vastă ofensivă în Siria

Citeşte şi: John McCain: Raidurile aeriene efectuate de Rusia în Siria au vizat insurgenţi antrenaţi de CIA

Citeşte şi: Rusia neagă că a bombardat alte obiective decât cele ale grupării Stat Islamic şi dă publicităţii imagini cu raidurile - VIDEO

Intervenţia rusească a avut loc într-un moment critic pentru al-Assad şi trupele sale slăbite. Pierderea de către armata siriană a provinciei Idleb (nord) a deschis rebelilor calea să se apropie periculos de mult de fieful alawit din zona de coastă, lăsându-i pe militarii de-acolo descoperiţi. Al-Assad a încercat să-şi compenseze pierderile lansând ofensive în alte părţi, însă, în pofida ajutorului primit de la mii de luptători din cadrul Hezbollahul libanez, susţinuţi de Iran, armata siriană nu a reuşit să obţină rezultate.

Armata siriană şi Hezbollahul s-au împotmolit într-o luptă costisitoare de mai multe luni pentru cucerirea localităţii Zabadani de lângă frontiera cu Libanul, de exemplu, unde au anunţat o victorie iminentă în mai multe rânduri, fără să fie capabile să o obţină.

Iar în timp ce prezenţa militară rusă cerută de al-Assad demonstrează slăbiciunea Guvernului sirian şi completa lui dependenţă - stânjenitoare - de aliaţii săi, ea oferă totodată cel puţin un foarte necesar sprijin psihologic susţinătorilor liderului sirian.

"Este foarte clar că unul dintre scopurile fundamentale ale manevrei făcute de ruşi este să consolideze Guvernul sirian şi să expedieze speculaţiile cu privire la soarta lui al-Assad", a declarat Cliff Kupchan, preşedintele centrului de reflecţie Eurasia Group, cu sediul la Washington.

Al-"Assad tocmai a primit un al doilea mare impuls - avioane de vânătoare ruseşti, sisteme de rachete antiaeriene şi trupe. În opinia mea, Occidentul condus de americani este puţin susceptibil să schimbe nucleul poziţiei potrivit căreia «(al-)Assad trebuie să plece», în viitorul apropiat", a apreciat el.

"În mod ironic, cea mai bună speranţă aici este ca Rusia să intre în această aventură, Statelor Unite să-i permită lui (al-)Assad mai mult timp într-o tranziţie, iar astfel să se ajungă la o suprapunere de opinii. Dar nu suntem acolo", a adăugat Kupchan.