Bătălia de la San Juan Hill - Theodore Roosevelt şi începutul imperialismului american

Bătălia de pe deal 

1 iulie 1898, o zi toridă de vară în Cuba - S-a desfăşurat Bătălia de la San Juan Hill, cea mai importantă victorie terestră a Statelor Unite ale Americii din istorie,  şi una dintre bătăliile finale ale războiului hispano-american. După bătălia de la Las Guasimas din Cuba, general-maior William Shafter plănuia să anexeze Santiago de la Cuba , al doilea oraş ca mărime al insulei.

Rapoartele despre întăriri spaniole pe drumul către oraş l-au determinat să-şi accelereze planurile. El a ordonat atacuri frontale împotriva a trei poziţii fortificate de pe deal care alcătuiau apărarea exterioară a oraşului, scrie Britannica.

În planul lui Shafter, Divizia a 2-a urma să ia El Caney, apoi să se îndrepte spre sud pentru a se alătura într-un atac coordonat la ora 10:00 cu Divizia 1, condusă de generalul de brigadă Jacob Kent, şi cu Divizia de cavalerie demontată, condusă de generalul de brigadă Samuel  Sumner, împotriva celor două dealuri care sunt poziţionate pe linia crestei San Juan: Dealul San Juan şi Dealul Kettle.

Blocuri, sârmă ghimpată şi câteva tunuri i-au protejat pe apărătorii spanioli.

Planul lui Shafter a eşuat rapid. Marşul către poziţiile de atac a fost întârziat , iar desfăşurarea unităţii a fost confuză din cauza unei poteci înguste şi aglomerate, dar şi din cauza focului  inamicic. 

La ora 8:00 AM, 1 iulie, artileria a început să tragă asupra poziţiilor spaniole.. Deşi era mult după amiază înainte ca toate unităţile să fie conectate, Divizia a 2-a era încă puternic angajată în luptă la El Caney.

În cele din urmă, la ora 13:00, sub focul spaniol, un consilier al lui Shafter a dat aprobarea să atace. Cele două brigăzi ale Diviziei de Cavalerie, conduse de Prima Cavalerie Voluntară sub conducerea colonelului Theodore Roosevelt, a atacat şi a capturat Kettle Hill, deşi a suferit pierderi grele.

Viitor preşedinte american:„Am avut o luptă cu nişte bătăuşi” 

Roosevelt însuşi a fost expus unui foc puternic al inamicului.

„Am avut o luptă cu nişte bătăuşi”, s-a lăudat viitorul preşedinte al SUA, a cărui carieră politică a fost mult ajutată de comanda armatei în această zi. Un secol mai târziu, pentru vitejia sa remarcabilă în această bătălie, Roosevelt a primit  medalia de onoare post-mortem în 2001.

Între timp, spaniolii de pe dealul San Juan i-au reţinut cu tenacitate pe infanteriştii Diviziei 1. Au apărut două tunuri Gatling americane , iar volumul lor rapid de foc a permis infanteriei americane să-şi reînnoiască încărcarea şi să pătrundă în tranşeele spaniole.â

În acelaşi timp, cavalerii au atacat de pe dealul Kettle, la 457 metri distanţă, luând o altă secţiune a dealului San Juan. Până la ora 14:00, ultimele elemente ale rezistenţei spaniole au fost eliminate.

La unele dintre cele mai grele lupte ale acestei victorii decisive americane au participat faimoşii „ soldaţi  Buffalo” de culoare, iar unul din ofiţerii lor a fost John „Black Jack” Pershing , care va fi în curând comandantul forţelor americane în Primul Război Mondial. 

Americanii au pierdut 205 soldaţi şi au avut 1.200 răniţi;  spaniolii au pierdut 215 soldaţi şi au avut 376 răniţi.

Victoria de la San Juan Hill a marcat începutul imperialismului american şi evidenţierea Statelor Unite ca putere globală. SUA au sprijinit independenţa Cubei în faţa Spaniei.

Cum a început războiul hispano-american şi cum s-a încheiat?

Statele Unite au susţinut revoltele cubanezilor, dar preşedintele republican de atunci,  William McKinley a căutat o înţelegere paşnică.  

Dar, după ce crucişătorul blindat Maine al Marinei Statelor Unite a explodat şi s-a scufundat în mod misterios în portul Havana pe 15 februarie 1898, presiunile politice din partea Partidului Democrat l-au împins pe McKinley într-un război pe care dorea să-l evite.

La 20 aprilie 1898, McKinley a semnat o rezoluţie comună a Congresului care cere retragerea Spaniei şi autorizează forţa militară pentru a ajuta Cuba să obţină independenţa Ca răspuns, Spania a întrerupt relaţiile diplomatice cu Statele Unite pe 21 aprilie. Marina Statelor Unite a început blocada Cubei.  

Războiul de 10 săptămâni a fost purtat atât în ​​Caraibe, cât şi în Pacific, în Filipine. Puterea navală a Statelor Unite s-a dovedit decisivă, permiţând forţelor expediţionare să debarce în Cuba împotriva unei garnizoane spaniole mult devastată de febra galbenă .

Americanii au anexat Santiago de Cuba, dar şi capitala Filipinelor, Manila. 

În urma încetării războiului şi semnării Tratatului de pace de la Paris de la 10 decembrie 1898, Spania renunţă la suveranitatea asupra Cubei, cedează Porto Rico, Guam şi Insulele Filipine către SUA.  

În 1902, americanii au câştigat Războiul filipino-american şi au ocupat Filipine.