Ce arme chimice deţine Rusia?

Conform Wikipedia, Federaţia Rusă a semnat Convenţia privind armele chimice la 13 ianuarie 1993 şi a ratificat-o la 5 noiembrie 1997. Rusia a declarat atunci că deţine un arsenal de 39.967 de tone de arme chimice din epoca sovietică. 

Stocurile erau compuse din: 

• agenţi blister: Lewisit, Iperită, un amestec dintre cele două
• agenţi nervoşi : Gaz Sarin, Soman, VX

Rusia şi-a îndeplinit obligaţiile din tratat prin distrugerea a 1% din agenţii săi chimici până în 2002, dar a solicitat asistenţă tehnică şi financiară, precum şi prelungiri până la termenele din 2004 şi 2007 din cauza problemelor de mediu legate de eliminarea substanţelor chimice.

Termenul prelungit pentru distrugerea completă (aprilie 2012) nu a fost respectat. În octombrie 2011, Rusia a declarat că a distrus 57% din stocurile sale şi toate substanţele chimice declarate de Categoria 2 şi Categoria 3.  

Pe 27 septembrie 2017, OIAC a anunţat că Rusia şi-a distrus întregul depozit declarat de arme chimice.  

Totuşi, oficialii americani, inclusiv preşedintele Joe Biden, se tem că Putin ar putea ordona atacuri cu arme chimice asupra Ucrainei.

Recent, agenţii ruşi i-au otrăvit cu Noviciok (o neurotoxină) pe fostul agent GRU Sergei Skripal în Marea Britanie şi pe opozantul Alexei Navalnîi.   

Folosirea armelor chimice în trecut 

În istoria recentă a lumii moderne, Saddam Hussein, cu ajutorul lui Ali Hassan al-Majid (poreclit Chemical Ali), a gazat peste 10.000 de iranieni şi kurzi între anii 1983 şi 1988. Între 3000 şi 5000 de persoane au fost ucise. Cel mai des a folosit iperită şi tabun. În 2003, trupele americane au invadat Irakul pentru a-l demilitariza şi pentru a înlătura regimul ba'athist naţional-socialist  pan-arab. N-au găsit decât arme chimice folosite din anii 1980, chiar şi aşa, Saddam Hussein şi Chemical Ali au fost capturaţi, judecaţi şi executaţi pentru crime de război. 

Bashad al-Assad, dictatorul Siriei, a atacat cu gaz sarin, clor şi iperită de mai multe ori protestatarii civili şi rebelii care se opuneau regimului, omorând aproape 1700 persoane.

În 2013, Barack Obama a încercat să intervină militar în Siria după atacul chimic de la Ghouta, dar Vladimir Putin, principalul aliat al Siriei, i s-a opus, ameninţându-l că va periclita relaţiile ruso-americane. 

În 2017, Donald Trump, preşedintele SUA,  a bombardat facilităţile chimice ale Siriei cu rachete de croazieră Tomahawk în urma unui atac chimic de la Khan Shaykhun, iar în 2018 i s-au alăturat Emmanuel Macron şi Theresa May în bombardarea chirurgicală a fabricilor de arme chimice şi bazelor militare din Siria după atacul chimic de la Douma. Putin a condamnat SUA, Franţa şi Marea Britanie pentru atacarea principalului său aliat din Orientul Apropiat. 

Armele chimice (clor, iperită, gaz lacrimogen, fosgen) au mai fost utilizate în Primul Război Mondial de către britanici, americani, germani, francezi şi austro-ungari, 90.000 de militari fiind ucişi în total. 

În Al Doilea Război Mondial, japonezii au folosit iperită, iar germanii nazişti au asfixiat milioane de deţinuţi evrei, rromi şi etnici slavi în camerele de gazare, folosind monoxid de carbon şi acid cianhidric. 

Americanii au folosit împotriva japonezilor rachetele  M9 şi M9A1 „ Bazooka ” umplute cu clorură de cianogen. 

Tot americanii i-au bombardat pe nord-vietnamezi în anii 1960 cu Napalm, substanţă cu aspect gelatinos, realizată iniţial dintr-un amestec de palmitat de sodiu cu benzină şi, ulterior, şi din amestec de benzen cu polistiren, folosită la fabricarea bombelor incendiare şi la aruncătoarele de flăcări.

Sovieticii ar fi folosit Noviciok în timpul invadării Afganistanului.