Cenzura revine în presa din Ucraina, sub preşedinţia lui Viktor Ianukovici

"Sunt semne de cenzură impusă de autorităţi", a afirmat redactorul-şef al revistei Telekritika, Natalia Ligaciova, care analizează evoluţia pieţei media. "Acoperirea (subiectelor) duce lipsă de echilibru (...) Trebuie spuse lucruri bune la adresa puterii sau nu trebuie spus nimic", a precizat ea.

Îngrijorarea sa este împărtăşită şi de organizaţia neguvernamentală internaţională Reporters sans frontieres (RSF), care intenţionează să trimită în iulie o misiune în această fostă republică sovietică, din cauza "creşterii numărului de cereri ale jurnaliştilor pentru a interveni în ajutorul lor".

"Este un contrast sesizabil în privinţa informaţiilor pe care le primeam din Ucraina înaintea alegerii lui Viktor Ianukovici", a explicat responsabilul RSF pentru spaţiul fostei Uniuni Sovietice, Elsa Vidal.

Ucraina a asistat în 2004 la o revoltă prodemocratică, denumită "revoluţia portocalie", pe fondul căreia a ajuns la putere opozantul prooccidental Viktor Iuşcenko, în faţa lui Ianukovici, atunci candidat al puterii proruse.

În acea perioadă, autorităţile încearcau să-l promoveze pe Ianukovici, pe atunci premier, şi să-l denigreze pe adversarul său, atitudine care a generat o revoltă în televiziuni, ceea ce a contribuit în mare parte la succesul acestei contestări.

În februarie, victoria în alegeri a lui Ianukovici a generat temeri, iar criticile presei nu au întârziat să apară.

În mai, două posturi de televiziune, 1+1 şi STB, au denunţat tentative de cenzură.

Ulterior, publicaţiile electronice au fost vizate, un oficial din cadrul preşedinţiei cerând jurnaliştilor să nu difuzeze o înregistrare video în care o coroană de flori cade asupra lui Ianukovici.

În iunie, zeci de jurnalişti ucraineni au purtat tricouri inscripţionate cu mesajul "Opriţi cenzura!" în cadrul unei conferinţe de presă a preşedintelui şi un marş împotriva cenzurii a fost organizat la Kiev.

"Ne îndreptăm spre o democraţie condusă în stil rusesc", a constatat Ligaciova.

Ianukovici a recunoscut joi existenţa unor cazuri "singulare" de presiune asupra media. Este un fenomen "temporar" şi "inadmisibil", a subliniat el. Jurnaliştii sunt mai puţin optimişti.

"La noi nu se poate pune puterea într-o lumină negativă", mărturiteşte un colaborator al postului naţional de televiziune Inter, al cărui proprietar a fost numit în martie şef al serviciilor speciale.

În prezent, presiunile nu sunt la fel de brutale precum în 2004, când posturile de televiziune primeau indicaţii scrise privind modalitatea abordării subiectelor.

Însă acum, indicaţiile ar fi transmise unor "persoane de încredere", iar manipularea se face nuanţat, susţin jurnaliştii.

"Nu difuzăm punctul de vedere al opoziţiei decât dacă este în favoarea puterii" spre exemplu, ridiculizându-i pe opozanţi, precizează un redactor al televiziunii de stat UT-1, sub protecţia anonimatului.

"Şefii susţin că opoziţia nu este constructivă sau că nu-şi mai are locul în buletinele informative", continuă el.

Potrivit AFP, un semn îngrijorător este faptul că principalele posturi naţionale tind să aleagă unghiuri de abordare şi secvenţe similare pentru buletinele lor de ştiri. "Acest lucru înseamnă că totul este coordonat dintr-un singur centru", subliniază Ligaciova.

Jurnaliştii ucraineni, care se tem că îşi vor pierde locul de muncă într-o ţară aflată în criză, practică astfel autocenzura.