Daniel Ellsberg, cel care a dezvăluit "Pentagon Papers" cu privire la Războiul din Vietnam, a murit la 92 de ani

Ellsberg, care fusese diagnosticat în februarie cu cancer pancreatic inoperabil, a murit la domiciliul său din Kensington, California, a precizat familia.

Cu mult timp înainte ca Edward Snowden şi Wikileaks să dezvăluie secrete guvernamentale în numele transparenţei, Ellsberg i-a făcut pe americani să ştie că guvernul lor este capabil să îi inducă în eroare şi chiar să îi mintă. În ultimii săi ani, Ellsberg avea să devină un avocat al avertizorilor şi al celor care fac dezvăluiri, iar scurgerea de informaţii din "Pentagon Papers" a fost prezentată în filmul "The Post" din 2017, informează agenţia Reuters.

Ellsberg s-a adresat în secret presei în 1971, în speranţa de a grăbi încheierea războiului din Vietnam. Acest lucru a făcut din el ţinta unei campanii de denigrare din partea Casei Albe a lui Nixon. Henry Kissinger, care era pe atunci consilierul preşedintelui pe probleme de securitate naţională, s-a referit la el ca fiind "cel mai periculos om din America, care trebuie oprit cu orice preţ".

Când a plecat la Saigon pentru Departamentul de Stat, la mijlocul anilor 1960, Ellsberg avea un CV impresionant. Obţinuse trei diplome de la Harvard, servise în Corpul Puşcaşilor Marini şi lucrase la Pentagon şi la Corporaţia RAND, influentul grup de reflecţie în domeniul cercetării politice.

La acea vreme, era un luptător dedicat Războiului Rece şi un şoim în Vietnam. Dar Ellsberg, în cartea sa din 2003,  a declarat că, după numai o săptămână de serviciu în Saigon, şi-a dat seama că Statele Unite se aflau într-un război pe care nu-l vor câştiga.

Între timp, la ordinul secretarului apărării Robert McNamara, oficialii Pentagonului au elaborat în secret un raport de 7.000 de pagini care acoperă implicarea SUA în Vietnam din 1945 până în 1967. Când a fost terminat în 1969, două dintre cele 15 exemplare publicate au ajuns la RAND Corporation, unde Ellsberg lucra din nou.

Cu noua sa perspectivă asupra războiului, Ellsberg a început să participe la mitinguri pentru pace. El a declarat că a fost inspirat să copieze "Pentagon Papers" după ce a auzit un protestatar anti-război spunând că abia aştepta să meargă la închisoare pentru că se opunea încorporării.

Ellsberg a început să scoată pe furiş studiul ultrasecret din biroul RAND şi să îl copieze noaptea pe o maşină Xerox închiriată, folosindu-se de fiul său de 13 ani şi de fiica sa de 10 ani ca ajutoare. A luat documentele cu el când s-a mutat la Boston pentru un loc de muncă la Massachusetts Institute of Technology(MIT) şi a ajuns să le păstreze timp de un an şi jumătate înainte de a transmite paginile la New York Times.

The NY Times a publicat primul episod din "Pentagon Papers" pe 13 iunie 1971, iar administraţia preşedintelui Richard Nixon a acţionat rapid pentru a obţine de la un judecător să oprească publicarea ulterioară. Revendicarea de către Nixon a autorităţii executive şi invocarea Legii privind spionajul au declanşat o luptă pentru libertatea presei cu privire la cenzura extremă a restricţiei prealabile.

Următoarea mişcare a lui Ellsberg a fost aceea de a da "Pentagon Papers" ziarului Washington Post. În cazul New York Times împotriva Administraţiei de la Washington, Curtea Supremă a decis, la mai puţin de trei săptămâni de la prima publicare, că presa avea dreptul să publice documentele, iar Times a reluat publicarea lor.

În studiu se spunea că oficialii americani ajunseseră la concluzia că războiul probabil nu putea fi câştigat şi că preşedintele John F. Kennedy a aprobat planurile de lovitură de stat pentru răsturnarea liderului sud-vietnamez. De asemenea, se spunea că succesorul lui Kennedy, Lyndon Johnson, avea planuri de extindere a războiului, inclusiv bombardarea Vietnamului de Nord, în ciuda faptului că în timpul campaniei din 1964 a declarat că nu va face acest lucru. Documentele au dezvăluit, de asemenea, bombardamentele secrete ale SUA în Cambodgia şi Laos şi faptul că numărul victimelor a fost mai mare decât cel raportat.

The Times nu a spus niciodată cine a divulgat documentele, dar FBI-ul şi-a dat seama rapid. Ellsberg a rămas în clandestinitate timp de aproximativ două săptămâni înainte de a se preda la Boston.

"Am simţit că, în calitate de cetăţean american, de cetăţean responsabil, nu mai puteam coopera pentru a ascunde aceste informaţii de publicul american", a declarat Ellsberg la momentul respectiv. "Am făcut acest lucru în mod clar pe propriul meu risc şi sunt pregătit să răspund tuturor consecinţelor acestei decizii."

El avea să spună că regretă că nu a divulgat documentele mai devreme.

Chiar dacă "Pentagon Papers" nu se refereau la modul în care Nixon a gestionat problema Vietnamului, unitatea "instalatorilor" de la Casa Albă, care avea să realizeze mai târziu spargerea Watergate, care a dus la căderea lui Nixon, a primit ordin să oprească alte scurgeri de informaţii şi să îl discrediteze pe Ellsberg.

La două luni şi jumătate de la prima publicare, doi bărbaţi care mai târziu au jucat un rol important în Watergate, G. Gordon Liddy şi E. Howard Hunt, au pătruns în biroul psihiatrului lui Ellsberg pentru a căuta dovezi incriminatoare.

Ellsberg şi un coleg de la RAND au fost în cele din urmă acuzaţi de spionaj, furt şi conspiraţie. Dar, la procesul lor din 1973, cazul a fost respins pe motiv de comportament necorespunzător al guvernului atunci când s-a aflat despre spargerea prin efracţie.

În ultimii ani de viaţă, Ellsberg, născut la 7 aprilie 1931 în Chicago, Illinois, a devenit scriitor şi conferenţiar în campania pentru transparenţă guvernamentală şi împotriva proliferării armelor nucleare.

El a declarat că Snowden, un angajat al Agenţiei Naţionale de Securitate care a oferit jurnaliştilor mii de documente clasificate privind colectarea de informaţii guvernamentale înainte de a fugi din ţară, nu a făcut nimic greşit. De asemenea, el a spus că o consideră pe soldatul Chelsea Manning un erou pentru că a predat o sumedenie de dosare guvernamentale către WikiLeaks.

Ellsberg a fost căsătorit de două ori, prima dată cu Carol Cummings, cu care a avut doi copii. Această căsătorie s-a încheiat prin divorţ. A doua căsătorie a fost cu Patricia Marx, cu care a avut un fiu.