DOSAR: Proiectul de acord "provizoriu" privind dosarul nuclear iranian

Acest text a fost aprobat la 9 noiembrie la Geneva de Statele Unite, Rusia, Franţa, Marea Britanie, China şi Germania. El este "provizoriu" deoarece se referă la o perioadă de probă de şase luni, după care urmează să fie încheiat un acord definitiv.

Textul acoperă tot programul nuclear iranian şi face obiectul unei înţelegeri în sens larg între cele şase mari puteri şi Iran. Trei puncte rămân "între paranteze" pentru că nu au fost aprobate de Teheran.

- Îmbogăţirea uraniului

În solicitările sale fundamentale, Iranul revendică dreptul de a îmbogăţi uraniul şi consideră că este vorba despre o linie roşie. Rezoluţiile ONU din ultimii zece ani cer o "suspendare" a acestei îmbogăţiri, care se face, prin intermediul centrifugelor, la 3,5 şi, recent, la 20 la sută.

În urmă cu zece ani, Teheranul avea aproximativ 200 de centrifuge, iar în prezent are 19.000. Pentru o bombă nucleară este necesară îmbogăţirea uraniului la 90 la sută. Din punct de vedere tehnic, este foarte dificil să treci de la 3,5 la sută la 20 la sută, dar este foarte uşor de trecut de la 20 la sută la 90 la sută.

De un an, cele şase mari puteri se concentrează pe oprirea îmbogăţirii uraniului la 20 la sută, ceea ce ar putea însemna că sunt dispuse să accepte ca Iranul să continue îmbogăţirea uraniului la 3,5 la sută pe viitor, sub un control strict al Agenţiei Internaţionale pentru Energie Atomică.

- Stocul de uraniu îmbogăţit la 20 la sută

Iranul a acumulat 196 de kilograme de uraniu îmbogăţit la 20 la sută. Acest stoc ridică probleme pentru cele şase mari puteri care participă la negocieri. Franţa a vorbit despre "distrugerea" sau aducerea acestuia la 5 la sută. Sunt evocate şi alte soluţii, precum vânzarea în străinătate, transferul în străinătate pentru a se face din el bare de combustibil pentru un eventual reactor de cercetare în Iran sau pentru singura centrală nucleară deţinută de această ţară la Bushehr, furnizată şi alimentată de Rusia.

- Reactorul cu apă grea de la Arak

Acest reactor este în curs de construcţie. El ar urma să devină operaţional la sfârşitul lui 2014. Odată intrat în funcţiune, va fi imposibil de bombardat, existând riscul unei catastrofe umanitare şi ecologice, potrivit experţilor. Pentru Iran, este vorba oficial de a se dota cu un reactor de cercetare, care să permită crearea de izotopi utili în lupta împotriva cancerului. Un astfel de reactor, care permite fabricarea plutoniului în scopuri militare, este totuşi a doua filieră cu îmbogăţirea uraniului pentru fabricarea unei bombe nucleare.

La Arak, inspectorii AIEA au acces ocazional la reactor, dar nu şi la unitatea de apă grea, până în prezent. Un acord încheiat în urmă cu o săptămână între AIEA şi Iran prevede ca vizitele la această unitate să fie posibile pe viitor.

Potrivit presei americane, Iranul ar putea să accepte îngheţarea, timp de şase luni, a exploatării reactorului continuând construcţia acestuia.

Alte puncte sensibile par să fi fost rezolvate, între acestea numărându-se viitorul instalaţiilor nucleare subterane ale Iranului, în special instalaţia de la Fordo, pe care occidentalii ar vrea să o vadă neutralizată, sau soarta unei noi generaţii de centrifuge de cinci ori mai rapide decât cele actuale (1.000, potrivit experţilor).

Citeşte şi: ANALIZĂ: Natanz, Fordo şi Arak, cele trei instalaţii sensibile din cadrul programului nuclear iranian

Citeşte şi: Negocierile privind programul nuclear iranian: Obama nu ştie dacă este posibil un acord la Geneva, săptămâna aceasta

Citeşte şi: Preşedintele Iranului: Ţara îşi va apăra drepturile nucleare. Nu vom accepta nicio discriminare în acest domeniu

Citeşte şi: Israelul şi Arabia Saudită cooperează pentru lansarea unui ATAC MILITAR contra Iranului