New Europe: "Băsescu, ultimul autocrat al Europei"

La aproape un sfert de secol de la căderea Cortinei de Fier, dureroasele strigăte de "Libertate" încă pot fi auzite de la persoanele care demonstrează în Europa. În România, populaţia caută în continuare valorile democratice care au fost îngropate în timpul regimului despotic al controversatului preşedinte al ţării, Traian Băsescu, afirmă Dietmar Bergtahl, autorul articolului din New Europe.

Cu exact un an înainte de următoarele alegeri prezidenţiale din România, Băsescu revine la modul său de conducere autocrat, slăbit de referendumul de anul trecut, în care 87 la sută dintre alegători au votat pentru suspendarea sa din funcţie.

Implicat într-un război intern împotriva noului Guvern şi a majorităţii politice, Băsescu se orientează acum spre exteriorul graniţelor României - poate în Europa, poate chiar dincolo de Oceanul Atlantic. Există zvonuri că va încerca să îşi asigure viitorul politic cu ajutorul vechilor sale conexiuni care l-au ajutat să rămână la putere în urmă cu un an, în pofida rezultatului referendumului, scrie sursa citată.

"Aceasta este poate cel mai ciudat caz de revenire în Europa şi unul care ar fi fost mai probabil într-o ţară ca Belarus, decât într-un stat membru UE. Doar un tiran poate sfida în mod deschis voinţa poporului (7,4 milioane dintre cei 8,4 milioane de români care au votat la referendum au fost de acord cu demiterea sa) şi să se întoarcă la post", notează publicaţia.

Potrivit jurnalistului, recâştigarea puterii de către Băsescu nu a fost o întâmplare, ci a fost construită cu grijă. Regimul Băsescu se caracterizează printr-o reţea de instituţii aflate sub comanda sa personală. Numindu-şi susţinători loiali în poziţii cheie şi păstrându-i pe cei care îşi arată gratitudinea, Băsescu a reuşit chiar să preia controlul total al serviciilor secrete române şi să se impună în faţa Consiliului Suprem de Apărare a Ţării.

Folosind informaţiile furnizate direct de serviciile secrete şi sistemul eficient de monitorizare al acestora, Băsescu ar fi reuşit să exercite o presiune subversivă asupra majorităţii conducătorilor instituţiilor-cheie ale statului.

Pas cu pas, prin noi numiri şi mandate, el a reuşit să îşi prelungească şi să îşi extindă controlul personal peste capul procurorilor şefi şi peste cel a conducerii Curţii Supreme de Justiţiei, a Consiliului Superior al Magistraturii, Curţii Constituţionale şi Agenţiei Naţionale de Integritate, pentru a numi doar câteva instituţii. Folosind toate aceste instituţii influente, inclusiv Agenţia Naţională pentru Administraţie Fiscală şi Comisia audio-vizualului, în cei nouă ani de preşedinţie, Băsescu a reuşit să îşi compromită şi să îşi elimine rivalii politici, foştii aliaţi, vocile mişcărilor sindicale şi cele ale societăţii civile. El a atacat în mod deschis şi instituţiile presei libere.

Băsescu a obţinut inclusiv sprijinul aliaţilor săi de peste Atlantic. Ambasadorul Statelor Unite la Bucureşti, Mark Gitenstein, de exemplu, este perceput ca un susţinător fără echivoc al preşedintelui. Într-o intervenţie fără precedent pentru un diplomat american în ultimul deceniu, ambasadorul Gitenstein s-a exprimat împotriva referendumului. El s-a declarat "profund îngrijorat de orice încercare de ameninţare a independenţei instituţiilor democratice".

Autorul subliniază, de asemenea, că ambasadorul Gitenstein este membru al Consiliului de administraţie al Fondului Proprietatea din România, situaţie pe care o cataloghează ca fiind "destul de bizară".

În ceea ce priveşte emisarii trimişi de la Washington pentru a-şi exprima public sprijinul faţă de Băsescu, aceştia au îmbrăţişat rapid şi fără ezitare cifrele umflate prezentate în legătură cu o fraudă imaginară, scrie New Europe. Ei au prezentat aceste cifre ca fapte chiar dacă a trecut un an de la referendum şi nimeni nu a putut găsi vreo dovadă a celor două milioane de voturi împotriva suspendării lui Băsescu.

Aceasta poate fi descrisă drept o încercare deliberată din partea Washingtonului şi Bruxelles-ului de a dezinforma publicul. A fost chiar inventată o teorie scandaloasă în legătură cu intenţia noului Guvern de a aresta unii judecători ai Curţii Constituţionale. Fie adevărul a fost ascuns de elita politică europeană, fie realitatea a fost distorsionată: Băsescu şi câţiva dintre susţinătorii săi au comunicat Bruxelles-ului şi Washingtonului informaţii false potrivit cărora nu există nicio menţiune în Constituţie cu privire la procedura de suspendare, acreditând teza unei lovituri de stat. În plus, a fost menţinută în mod deliberat confuzia cu privire la independenţa membrilor Curţii Constituţionale, care sunt de fapt numiţi politic.

Anul trecut, mii de români au ieşit în stragă strigând "Libertate, Libertate", la 23 de ani de la căderea comunismului. Mulţi dintre ei simt că România lui Băsescu este din ce în ce mai asemănătoare cu Republica Socialistă România a lui Nicolae Ceauşescu, potrivit sondajelor de opinie şi informaţiilor din presa locală, apreciază autorul articolului.

După nouă ani de preşedinţie a lui Băsescu, multe persoane se tem că le sunt ascultate telefoanele şi că un singur cuvânt sau o frază ar putea deveni o probă într-un dosar penal construit exclusiv din compilări şi înregistrări incomplete. Aceasta este o concluzie care poate fi trasă din rapoarte independente asupra sistelului judiciar din România, care arată că multe dintre cazurile împotriva liderilor politici şi oamenilor de afaceri au fost construite exclusiv pe interceptări telefonice, fără alte dovezi, scrie Dietmar Bergtahl.

Între timp, arestul preventiv cu mai mult de un an înaintea unei audieri judecătoreşti a devenit o metodă comună şi una care le aminteşte românilor de regimul opresiv al lui Stalin. Dar dincolo de sentimentele tot mai mari de frică şi anxietate, românii se simt frustraţi şi trădaţi prin faptul că voturile lor de anul trecut de la referendum au fost ignorate.

În 13 luni, România va avea un nou preşedinte, Băsescu nemaiputând candida pentru un nou mandat. Dar el nu a renunţat, ci a lansat recent ideea hilară că şi-ar putea prelungi mandatul cu cel puţin două luni, afirmă Bergthal.

Acest mod de gândire, combinat cu metodele sale folosite până în prezent şi cu reţeaua de instituţii aflate sub comanda sa ne fac pe toţi să ne gândim că orice este posibil. Chiar şi cel mai rău scenariu: să îşi schimbe fotoliul prezidenţial cu o funcţie în cadrul UE sau al NATO, conchide articolul din New Europe.