Analiză: Majoritatea copiilor ucraineni refugiați în România spun că românii sunt primitori

Cele mai mari obstacole pentru copiii ucraineni şi familiile lor care şi-au găsit refugiu în România sunt cele legate de accesul la servicii de sănătate (controalele medicale şi medicamentele), urmate îndeaproape de dificultăţile legate de locuinţă (chirie şi utilităţi). În ceea ce priveşte accesul la educaţie, doar 16,1% dintre părinţii ai căror copii sunt înscrişi în sistemul românesc de educaţie sunt de părere că aceştia nu se confruntă cu nicio dificultate la şcoală, iar principalele dificultăţi indicate sunt barierele lingvistice (74,9%) şi suprasolicitarea generată de frecventarea în paralel a două sisteme de educaţie (34,5%), arată o anchetă Salvaţi Copiii România, realizată la trei ani de la declanşarea războiului din Ucraina.

Ponderea ridicată a familiilor care semnalează imposibilitatea sau dificultatea de a acoperi nevoile legate de sănătate este şi mai îngrijorătoare, dacă ţinem cont de faptul că doar 16,7% dintre respondenţi au menţionat că niciun membru al familiei lor nu s-a confruntat cu probleme de sănătate în ultimele şase luni.

Întrebaţi fiind dacă se simt bine conectaţi şi integraţi în comunitatea românească, aproape jumătate dintre participanţii la consultare afirmă că nu au atins acest nivel (47,2%), în timp ce doar 17% au acest sentiment de integrare (diferenţa este reprezentată de indecişi).

Deşi relativ puţini dintre respondenţi au sentimentul de conectare şi integrare, peste trei sferturi dintre ei (77,2%) consideră că românii sunt primitori. În schimb, dificultăţile lingvistice, dificultatea de a găsi un loc de muncă bine remunerat şi accesul dificil la sănătate sunt motive care îi fac pe mulţi dintre respondenţi să simtă că România nu le poate deveni acasă.

4 din 5 familii cuprinse în consultare au sosit în România în urmă cu peste un an (86,8%), iar aproape 7 din 10 (69,7%) au o durată de şedere pe teritoriul României de peste 2 ani, în timp ce ponderea celor abia ajunşi este foarte redusă, doar 7% dintre respondenţi indicând un interval de sub 6 luni de la sosire.

Urmărind categoriile de nevoi pe care familiile nu le acoperă sau le acoperă cu greu, se observă că cele mai dificile obstacole apar în ceea ce priveşte sănătatea (incluzând controalele medicale şi medicamentele) – 55,5%, urmată îndeaproape de locuinţă (chirie şi utilităţi) – 54,6%. Şcolile publice continuă să reprezinte serviciul cel mai uşor de accesat, 65,1% din familiile care au avut nevoie de acest tip de serviciu considerând că şcolile sunt accesibile sau uşor accesibile. Îngrijirea copiilor (52,8%) şi necunoaşterea limbii române (50,6%) continuă să reprezinte motivele invocate de peste jumătate dintre respondenţii care nu deţin un loc de muncă.

În ceea ce priveşte intenţia de a rămâne în România, cea mai mare parte dintre familiile chestionate se află într-o situaţie de incertitudine. 56,7% au optat pentru răspunsul „Nu ştiu”, iar ponderea celor care au în vedere o relocare în viitorul apropiat (mai puţin de un an) este foarte redusă (3,7%). Aproape 2 din 5 respondenţi (39,6%) intenţionează să rămână în ţara noastră pentru cel puţin încă un an.

În ceea ce priveşte modalitatea de participare la educaţie, se remarcă faptul că odată cu nivelul de educaţie, creşte proporţia copiilor care participă exclusiv la educaţia online (de la 31% în cazul elevilor din ciclul primar la 59% în cazul liceenilor), în detrimentul celor care sunt incluşi (şi) în sistemul românesc de educaţie. Principalele dificultăţi la şcoală sunt barierele lingvistice (74,9%). Într-o măsură semnificativ mai redusă, sunt semnalate şi neglijarea din partea cadrelor didactice (9,2%), bullyingul din partea colegilor (8,3%) sau o atitudine de hărţuire din partea profesorilor (2%).

Peste 9 din 10 familii (91,6%) locuiesc în apartamente sau case închiriate, ponderi mult mai mici înregistrându-se în cazul celor care locuiesc în hoteluri sau pensiuni – gratuit sau contra cost (3,8% cumulat), în gazdă la rude sau prieteni (1,3%) sau în centre de cazare (1,3%).

În ceea ce priveşte sursele de venituri utilizate pentru acoperirea cheltuielilor cu închirierea locuinţei, cel mai frecvent sunt indicate salariile (68,5%) şi sursele de altă natură (29,9%), în timp ce doar 8,2% dintre respondenţi menţionează sprijinul guvernamental.

Analiza are la bază un chestionar online, se bazează pe 676 de răspunsuri valide, informaţiile fiind oferite la nivel de familie/gospodărie. Familiile pentru care s-au oferit răspunsurile totalizează 2.243 de membri, dintre care 1.088 de copii şi 1.155 de adulţi.