Războiul cu drone maritime a început. Ce fac Statele Unite?

Eficacitatea letală a dronelor maritime a fost demonstrată în Marea Neagră, unde Ucraina a desfăşurat ambarcaţiuni rapide controlate de la distanţă, pline de explozibili, pentru a scufunda fregatele şi navele de dragare a minelor ruseşti de la sfârşitul anului 2022.

Rebelii Houthi, susţinuţi de Yemen, au folosit nave similare împotriva navelor comerciale în Marea Roşie în ultimele luni, deşi fără succes.

Aceste tactici au atras atenţia Pentagonului, care încorporează lecţiile din Ucraina şi Marea Roşie în planurile sale de a contracara puterea navală în creştere a Chinei în Pacific, a declarat purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Eric Pahon, pentru Reuters.

Ca un semnal al intenţiei Pentagonului, secretarul adjunct al apărării Kathleen Hicks a anunţat în august o iniţiativă - denumită Replicator - de a desfăşura sute de drone aeriene şi maritime mici şi relativ ieftine în următoarele 18-24 de luni pentru a face faţă ameninţării militare crescânde a Chinei.

Această demonstraţie publică de angajament maschează ani de zile de ezitare din partea marinei americane de a construi o flotă de nave fără pilot, în ciuda avertismentelor repetate că acesta este viitorul războiului maritim, potrivit interviurilor cu mai multe de persoane care au cunoştinţe directe despre planurile americane privind dronele maritime, inclusiv ofiţeri ai marinei, oficiali ai Pentagonului şi directori ai companiilor de drone maritime.

Două surse din cadrul Marinei şi trei directori de la producătorii de drone maritime au declarat că cel mai mare impediment în calea progresului a fost procesul bugetar al Departamentului Apărării (DoD), care acordă prioritate navelor mari şi submarinelor construite de antreprenorii de apărare tradiţionali, relatează Reuters.

„La un moment dat, te loveşti de problema D.C.”, a declarat Philipp Stratmann, director executiv la Ocean Power Technologies (OPT), o firmă cu sediul în New Jersey care furnizează Marinei SUA WAM-V, o dronă de suprafaţă autonomă.

„Vă loviţi de faptul că există un complex militar industrial care are cei mai buni lobbyişti şi care ştie exact cum circulă banii şi cum funcţionează contractele în cadrul Departamentului Apărării”.

Un purtător de cuvânt al Marinei Militare a declarat că „achiziţionează capabilităţi pe baza semnalelor de cerere ale flotei”, referindu-se la mesajele pe care cartierul general le primeşte de la comandanţii de pe mare.

Marina Militară are un buget de 172 de milioane de dolari în acest an pentru dronele maritime submarine de dimensiuni mici şi medii, care va scădea la 101,8 milioane de dolari în 2025, a precizat purtătorul de cuvânt. Aceasta este o fracţiune infimă din bugetul de 63 de miliarde de dolari pentru achiziţiile marinei propus de administraţia preşedintelui Joe Biden pentru 2025.

Dronele maritime militare pot varia de la bărci de viteză înarmate cu rachete la submarine miniaturale de vânătoare de mine şi veliere cu energie solară echipate cu camere de spionaj de înaltă definiţie, senzori subacvatici şi difuzoare folosite pentru a striga avertismente către navele inamice.

Dar atunci când Marina a desfăşurat drone maritime în misiuni de recunoaştere în ultimii ani, nu a avut întotdeauna expertiza flotei pentru a le utiliza, au declarat cele două surse din cadrul Marinei, care au cerut să nu fie numite datorită caracterului sensibil al problemei.

Nu există suficienţi marinari ai Marinei pregătiţi să piloteze dronele sau să analizeze vastele cantităţi de date trimise înapoi de camerele şi senzorii ambarcaţiunii, au spus sursele.

Purtătorul de cuvânt a declarat că Marina se află în proces de îmbunătăţire a colectării şi analizei datelor de la senzori.

Purtătorul de cuvânt al Pentagonului, Pahon, a declarat că Departamentul Apărării s-a concentrat „cu laser pe accelerarea inovaţiei în ultimii trei ani”, inclusiv pe utilizarea dronelor maritime. Recunoscând provocările bugetare, Pahon a declarat că Pentagonul foloseşte metode inovatoare pentru a traversa „valea morţii”, un termen folosit pentru a descrie procesul chinuitor de aprobare prin care trec noile invenţii pentru a fi achiziţionate în cantităţi mari.