Uniunea Europeană se străduieşte să contracareze influenţa Chinei în Sudul Global: "trăim într-o eră a competiţiei geopolitice"

Jutta Urpilainen, comisarul european pentru parteneriate internaţionale, a declarat că birocraţia complexă şi condiţiile sociale şi de mediu ataşate finanţării UE fac ca strategia de investiţii internaţionale a blocului comunitar să fie greu să contrabalanseze Iniţiativa Belt and Road a Chinei.

"Trăim într-o eră a competiţiei geopolitice", a declarat Urpilainen pentru Financial Times. "Ne confruntăm cu o bătălie a naraţiunilor, dar din ce în ce mai mult ne confruntăm cu o bătălie a ofertelor", a spus ea, referindu-se la promisiunile Chinei de finanţare rapidă şi de finalizare rapidă a proiectelor.

"Este adevărat că s-ar putea să nu fim cel mai rapid partener", a adăugat ea. "China a fost foarte strategică. Dacă mergeţi, de exemplu, în Africa, puteţi vedea rezultate tangibile ale cooperării cu China... . Fie că este vorba de stadioane de fotbal, căi ferate, porturi sau drumuri".

Iniţiativa Belt and Road a Chinei a investit aproape 1.000 de miliarde de euro în 152 de ţări între 2013 şi jumătatea anului trecut, potrivit think-tank-ului American Enterprise Institute. Cu toate acestea, finanţarea sa anuală a scăzut brusc după ce numărul de ţări care nu şi-au plătit ratele a început să crească în 2020. China a renegociat sau a anulat aproximativ 78,5 miliarde de dolari din împrumuturi între 2020 şi martie 2023.

Proiectul Global Gateway al UE, conceput să se desfăşoare între 2021 şi 2027, urmăreşte să mobilizeze investiţii de până la 300 de miliarde de euro în proiecte de infrastructură în ţările cu venituri mici. Acesta urmăreşte să stabilească parteneriate internaţionale care să evite ca beneficiarii să formeze "dependenţe" faţă de donatori, "în care noi, în calitate de donatori, le impunem şi le spunem ce ar trebui să facă", a declarat Urpilainen.

De asemenea, comisarul european a înlăturat criticile potrivit cărora UE condiţionează finanţarea de măsurile luate de ţări pentru combaterea migraţiei, semnând acorduri cu regimurile autocratice din Tunisia şi Egipt. Cele două ţări sunt rute de tranzit pentru migranţii care încearcă să traverseze Marea Mediterană spre Europa. "Există acest obiectiv de a opri migraţia? Nu", a spus ea.

Dar, observând că se aşteaptă ca Africa să aibă o populaţie de 2,5 miliarde de locuitori până în 2050, faţă de aproximativ 450 de milioane în UE, ea a adăugat: "Este în interesul nostru să îmbunătăţim mijloacele de trai şi să creăm oportunităţi pentru cetăţenii din Africa, în special pentru tineri".