Alimentul care rezistă chiar şi mii de ani. La ce moduri de conservare pot apela oamenii în cazuri extreme

În cazul în care omenirea ar trece printr-o criză, precum o apocalipsă nucleară sau un război mondial, ce alimente ar fi sigure pentru consum şi ce termen de valabilitate ar avea acestea. Este întrebarea la care a încercat să ofere răspuns BBC, vorbind cu doi oameni de ştiinţă de la University College London din Marea Britanie.

"Majoritatea alimentelor, nu toate, se strică din acelaşi motiv, din cauza proliferării bacteriilor", a declarat Michael Sulu, expert în chimie alimentară.

Alimentele pot fi conservate prin uscare, păstrare la rece, în recipiente în vid sau în sare. Toate aceste metode de conservare sunt încercări de a limita dezvoltarea microbilor şi au fost folosite cu mai mult sau mai puţin succes de-a lungul mileniilor.

Sulu spune că uscarea este cea mai eficientă metodă, urmată de conservarea în sare, în timp ce păstrarea în vid nu este suficientă pentru prelungirea termenului de valabilitate al unui aliment.

Este aproape imposibil de eliminat complet microbii de pe alimente fără a le distruge, iar tehnicile de conservare se limitează doar la încetinirea proliferării lor.

Uscarea presupune diminuarea la maximum a nivelului de apă, astfel încât microbii nu se pot reproduce, fiind împiedicată în acelaşi timp şi oxidarea, un alt proces de alterare.

Conservarea în vid nu este eficientă pentru că alimentele conţin deja suficienţi microbi înainte de a fi puse în recipiente, iar unii dintre aceştia supravieţuiesc în medii cu nivel scăzut de oxigen. Unii microbi care provoacă alterarea cărnii sunt anaerobi.

Conservarea în sare este eficientă pentru că elimină apa, creând un mediu în care microbii nu pot supravieţui. Sarea extrage lichidul din celulele microbilor, perturbând funcţionarea lor, fenomen cunoscut ca şoc osmotic.

Acelaşi fenomen este provocat de conservarea în zahăr. Acesta este motivul pentru care dulciurile din zahăr rafinat, cu consistenţă tare, precum bomboanele, rezistă mulţi ani. Dulciurile care conţin lactate, nuci, ouă sau gelatină au un termen de valabilitate mai mic, fiind predispuse mucegăirii.

Conservanţii sunt adăugaţi pentru a prelungi termenul de valabilitate al alimentelor. Este celebru exemplul ultimului Big Mac preparat în lanţul MacDonald's din Islanda, datând din 2009, care în prezent, este doar uşor mai decolorat şi şi-a micşorat dimensiunile. Este păstrat într-un recipient în vid, dar acesta nu este singurul motiv pentru care nu a mucegăit, ci conservanţii. În mod amuzant, rivalul Burger King s-a inspirat pentru o campanie de promovare de la produsul McDonald’s, prezentând un burger care mucegăia.

Mierea nu se strică, pentru că are un conţinut ridicat de zahăr şi unul foarte scăzut de apă. Mostre de miere vechi de 3.000 de ani, bine conservate, au fost descoperite în piramidele din Egipt.

Metodele de conservare folosite în prezent sunt aceleaşi de mii de ani şi pot oferi indicii despre alimentele care ar putea fi descoperite de arheologii din viitor.

Alimentele foarte bogate în grăsimi, precum unt şi brânză, pot fi conservate mult timp, pentru că au conţinut de apă scăzut spre deloc, spune Mark Thomas, profesor de genetică.

În turbăriile din Scoţia şi Irlanda - un mediu lipsit de oxigen - a fost descoperit unt fermentat vechi de 4.000 de ani.

Îngroparea alimentelor poate fi o metodă de conservare, în condiţii care permit acest lucru. La gâtul unor mumii din China s-au găsit medalioane de brânză, iar specialiştii cred că solul uscat şi sărat a favorizat conservarea.

Cea mai veche sticlă de vin cunoscută a fost descoperită într-un mormânt roman din actuala Germanie. Are o vechime de 1.700 de ani, lichidul fiind gros şi decolorat. Până în prezent nimeni nu a testat vinul.

Totuşi, şampanie veche de 200 de ani descoperită pe o epavă în Mare Baltică s-a dovedit a fi dulce la gust şi cu bule. Vinul spumant a fost conservat pentru că a stat la o adâncime mare.

În ceea ce priveşte carnea, relevante pot fi animalele descoperite în permafrostul nordic sau prinse în gheţari. Totuşi, carnea foarte veche ce pare perfect comestibilă în stare congelată poate deveni putredă după dezgheţare. Acesta a fost cazul unui mamut de 40.000 de ani descoperit în Siberia în 1900.

Peştele suferă cea mai proastă transformare odată congelat. De exemplu, codul congelat perioade lungi îşi pierde cea mai mare parte din conţinutul de apă, iar, după dezgheţare, devine buretos.

Sulu este, totuşi, de părere că, în zece ani, agricultura viitorului va veni cu metode de a face alimentele să dureze mai mult şi să fie sigure pentru consum.

Savantul mai spune că, exceptând cazul unei contaminări, respectiv un incident nuclear sau chimic, oamenii pot consuma tot ceea se găseşte într-un magazin, fără produsele proaspete. Deci, în cazul unui dezastru natural sau al unei întreruperi bruşte în circuitul alimentar, sunt în regulă pentru consum alimentele conservate, uscate şi congelate.

Iar, dacă totul la suprafaţă este compromis, există o bancă globală de seminţe construită în munte, în Arhipelagul Svalbard, insula Spitsbergen, la jumătatea distanţei dintre Norvegia continentală şi Polul  Nord. Aceasta conţine 986.243 de mostre de seminţe de plante de pe Glob, stocate la temperaturi de -18C. Chiar şi în cazul unei apocalipse care implică întreruperea energiei electrice, locul unde este construită banca, sub permafrostul arctic, garantează faptul că seminţele vor supravieţui.

Sulu mai spune că există şi alimente concepute în laborator special pentru a rezista unor condiţii extreme, precum hrana destinată astronauţilor din spaţiu, dar şi cea folosită, de exemplu, în misiuni de soldaţii americani, precum şi diverse pudre nutritive.