JURNAL MĂDĂLINA BUCUR  Am Covid-19, dar mă bucur de viaţă - Ep. 9 : Viaţa în autoizolare e „libertatea” din închisoare

Prietena mea, Sorina, de la Ce ştie Ina să facă, mi-a adus ceva şi văd că mi-a lăsat şi un mesaj: Mădă dragă ne gândim la tine, cu drag. Sănătate, pace şi soare. Ina şi gaşca veselă. Face nişte prăjituri extraordinar de bune.

Cele câteva zile petrecute în autizolare mi-au prins bine şi asta pentru că am dormit exact cât mi-a cerut corpul. Rămăsesem cu o stare de oboseală şi mâncam, stăteam în pat şi cam aşa decurgea ziua mea. În schimb am citit, am pictat, m-am relaxat şi asta m-a ajutat foarte mult să mă refac. M-a afectat mult momentul în care tatăl meu, care este din Cluj, a venit în Braşov pentru câteva zile cu munca. Îmi era foarte dor de el, nu îl văzusem de multă vreme, voiam să îl văd să povestesc cu el şi să îl îmbrăţişez, dar nu am putut să fac asta.

Practic am ajuns acasă, dar tot am rămas închisă, nu am putut să am contact cu cei din exterior, cu prieteni, cunoştinţe. Dacă mi-am comandat ceva de mâncare totul era lăsat în faţa uşii. Am observat că faţă de începutul pandemiei, tot ce ţine de livrarea produselor la domiciliu este mult mai bine pus la punct. Adică nu mai trebuie să ai contact cu cel care livrează, banii îi pui direct într-un cont şi atunci totul este safe. Pe de altă parte, şi ce ţine de administraţia locuinţelor, acum poţi să plăteşti cheltuielile tot aşa printr-un cont şi nu mai trebuie să mergi să ai contact cu administratorul blocului. Această pandemie şi Covid 19 a adus şi plusuri în administraţia locală.

Un alt plus ar fi că sunt asociaţii care te ajută cu diverse cumpărături, doar trebuie, la fel, să virezi banii într-un cont sau să îi laşi în faţa uşii şi să spui ce ai nevoie, asta în cazul în care nu ai rude, nu ai prieteni care pot să facă diverse cumpărături pentru tine. Acest serviciu este oferit şi de primăria din Braşov. Sunt asistenţi sociali care pot să facă asta pentru persoanele aflate în autoizolare. Mi s-a părut un gest frumos din partea autorităţilor, dar şi din partea voluntarilor, care îi ajută pe cei aflaţi în dificultate. Practic nu ai cum să ieşi şi doar cineva din exterior te poate ajuta să poţi să trăieşti şi să ai cele necesare în locuinţă.

Dacă pe de-o parte acest virus dezbina oamenii, pe de altă parte pe unii îi apropie. M-am bucurat mult când într-o zi am ieşit pe terasă şi vecina mea, mai în vârstă, m-a văzut şi a început să plângă şi a zis: să ştii că am rugat-o pe fiica mea să îţi scrie un mesaj pe facebook că eu nu mă pricep .. ca să ajungi cât mai repede, sănătoasă acasă, şi când văd uşa deschisă şi te văd pe terasă sunt foarte fericită, te iubesc. Mi-a crescut inima şi am zis: Doamne ce oameni minunaţi, oameni care mi-au purtat de grijă şi mi-au transmis toată energia lor pozitivă.

Cu toate astea, deşi acum sunt vindecată medical... şi legal am voie să ies, am voie să muncesc, am voie să ma întâlnesc cu oameni, unele persoane sunt reticiente, aşa că în următorul episod o să vă povestesc cu ce m-am confruntat şi cum acest virus a reuşit să împartă lumea în două emisfere.