"Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă", la premiera în cinematografele româneşti | VIDEO

Când îţi pui problema să găseşti personaje în cinematografia românească pe care să le pui în categoria "drăguţ", nu prea te alegi cu cine ştie ce listă. Un motiv este că, răi sau buni, protagoniştii noştri sunt eroi care o păţesc sau o fac lată pe o anumită scară de valori. Poţi să-i simpatizezi sau să te impresioneze o poveste sau alta, dar de puţine ori ai ocazia să spui ca bătrânelele acelea rare care văd doi tineri (homosexuali sau nu): "sunt drăguţi, maică". Poate doar am ajuns la vârsta cu pricina.

Că tot veni vorba despre orientare sexuală, este destul de la îndemână impresia că iar e vorba despre asta... Nu ştiu de unde a ieşit această impresie, pentru că, dacă te apuci să urmăreşti filmografia românească în domeniu, cifrele sunt destul de modeste şi aproape deloc scăpate din intenţii apăsat estetice.

În cazul filmului "Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă", lucrurile stau invers. Faptul că este un lungmetraj independent, realizat fără buget, cu posibilităţi care l-au ţinut pe regizor mai mult în zona filmărilor foarte simple, cu punctări care ţin mai degrabă de afectiv sau de surprize de perspectivă, are virtuţile lui.

Mai apropiată decât multe filme româneşti de realitatea documentară a unor situaţii interioare, pelicula lui Olteanu adună ceva mai mult decât promite: "De obicei, lucrez la mai multe lucruri odată. Şi acest film a fost un scurtmetraj, l-am aruncat într-un sertar şi am uitat de el, după care am revenit, după o vreme. Probabil că, în perioada asta a vieţii mele, tind să aleg, mai degrabă, subiecte care au potenţialul de a avea un impact social sau politic, de a contribui la un spaţiu public sănătos", declara regizorul Bogdan Theodor Olteanu la avanpremieră, care a avut loc miercuri, în Bucureşti.

Nu suntem tocmai obişnuiţi cu discursuri care să aibă ţinte sociale în termeni cât se poate de umani şi tocmai aceasta este performanţa peliculei lui Olteanu. Povestea de dragoste dintre două tinere este urmărită în succesiunea de interacţiuni virtuale şi reale, dar, dincolo de strategiile obişnuite de comunicare, se manifestă spaime formulate în termenii societăţii în care trăiesc. Spaima că eşti agresat, spaima că eşti refuzat, spaima că pari sărac sau jena că revolta ta se petrece pe banii părinţilor scot capul printre secvenţe candide, cum nu prea vezi în filmele româneşti care "ştiu mai bine".

Etichetată mai mult sau mai puţin publicitar ca "film cu lesbiene", producţia lui Bogdan Theodor Olteanu este una dintre puţinele româneşti care nu pretind că sunt altceva decât pot. Problema este că "lesbiene" are pentru multă lume sonorităţi sexuale şi cei care vor sex între femei vor fi destul de plictisiţi de ce se întâmplă pe ecran.

În schimb, scenariul oferă cea mai cuprinzătoare antologie de tipuri de raportare în relaţii între persoane de acelaşi sex: "Mi se pare că discuţia asta despre minorităţi, fie ele de gen sau minorităţi etnice, orice fel de minorităţi, ne arată că trăim într-un spaţiu în care, din păcate, aceasta este acum o temă mai relevantă decât acum doi ani. Mi se pare că, în 2016, eram într-o ţară un pic mai normală şi mi se pare normal să contribui la discuţia asta legată de felul în care ne raportăm la oamenii de lângă noi. Nu am avut planul acesta, a fost vorba de faptul că s-au detaşat aceste idei de altele care puteau să fie la fel de accesibile", a mai spus regizorul.

Undeva, în zona destinată specialiştilor, Bogdan Theodor Olteanu are şi obsesii din domeniu: "Unul dintre lucrurile care mă pasionează în perioada asta este felul în care comunicăm vizual din ce în ce mai mult şi limbajul vizual înlocuieşte limbajul scris. Ne trimitem mereu filme, poze, toţi facem asta tot timpul şi se naşte un limbaj hibrid, care e foarte greu de reprodus. Dacă tu îmi pui o întrebare şi eu răspund cu o fotografie care înseamnă ceva şi stârneşte o glumă, va fi foarte greu să explice oricare dintre noi de ce am râs. E o hibridizare a limbajului care e foarte interesantă, care n-ar fi prezentă într-un limbaj scris. Mă interesează cum se întâmplă lucrurile astea. Aici este dus la extrem acest proces, unul dintre personaje e studentă la film şi arată nişte lucruri un pic mai elaborate decât porumbeii din Cişmigiu, cum facem toţi. Cred că este interesant cum ne modifică limbajul şi reflexele de comunicare. Nu mai argumentăm, folosim un meme şi am scăpat", a spus regizorul la proiecţia de miercuri.

Din fericire, în film nu au ajuns aceste plonjări pansive în buna tradiţie a domeniului artistic, ci secvenţe şi strategii de comunicare expuse pentru o cauză bună (indiferent că urăşti finalul sau ţi se pare numai ok, chiar dacă e bruscat şi în altă cheie decât deschiderea de până atunci). Ca extremist, cum spuneam, filmul te va dezamăgi, în schimb, dacă nu ştii totul despre persoanele care au parteneri de acelaşi sex (cum se pare că ştiu mai ales homofobii), poţi ieşi din sală cu sentimentul că nu este suficient să nu fii heterosexual ca să scapi de fazele care te-au dat peste cap de atâtea ori.

Bogdan Theodor Olteanu este regizor independent. A lucrat în presă şi în publicitate şi este unul dintre fondatorii platformei online Sub 25. A scris şi a regizat mai multe scurtmetraje, iar "Câteva conversaţii despre o fată foarte înaltă" este debutul său în regia de lungmetraj.