Femeile pilot din Formula 1. Cine sunt eroinele care şi-au făcut curaj să concureze într-un sport specific bărbaţilor

Ştii ideea aceea preconcepută că femeile nu ştiu să conducă? Află că unele au alergat în Formula 1. 

Prima care a luat startul într-un Grand Prix a fost italianca Maria Teresa de Filippis. Totul a început din cauza fraţilor, care o luau peste picior că nu poate conduce repede. Aşa că Maria s-a apucat de treabă. S-a dus glonţ la fabrica Maserati, unde s-a angajat ca pilot de încercare. După mai multe victorii în curse de anduranţă, în 1958  a participat la Spa-Francorchamps. Locul 10, într-un Maserati privat. Când unul dintre prieteni, Jean Behra, a murit pe pistă, s-a retras.

Familia Leilei Lombardi nu avea maşină, ci doar o bicicletă. Dar iubitul ei era pilot de raliuri. 

Leila s-a suit întâi pe scaunul din dreapta, apoi la volan, iar demonul vitezei o prinsese. După câştigarea campionatului Ford din Mexic, italianca a alergat douăsprezece curse în Formula 1. În 1975, pe circuitul de la Montjuic, Leila era pe locul şase când un accident a anulat restul turelor rămase. A luat 0.5 puncte, pentru că doar jumătate din cursă fusese parcursă. Şi a intrat în istorie ca singura femeie ce a punctat într-un Grand Prix.

Au mai fost şi alte femei care au bătut la porţile Marelui Circ, dar nu le-a deschis nimeni. 

În 71 de ani de existenţă a Formulei 1, doar cinci femei au luat parte la un weekend de cursă, şi mai bine de 750 de piloţi bărbaţi. Divina Galica, Desire Wilson, Giovanna Amati, au încercat şi ele să se califice pentru o cursă, dar nu au reuşit. Susie Wolff a fost cea mai aproape, în istoria recentă, dar nici ea nu a alergat pentru Williams într-un Grand Prix.