Fotografii din România şi din lume. Canalele din Bucureşti, refugiaţii, nostalgicii din Cernobîl, romii

Festivalul de Film CinEast a abordat încă de la debut, alte discipline: muzică, gastronomie sau fotografie După expoziţiile "100 de ani de cinema polonez", din 2009, "10 ani, 10 luni, 10 săptămâni, 10 zile," în 2010, "Trăind la margine" în 2011, "Înapoi la rădăcini" în 2012, "Povestiri pentru femei" în 2013, "Până în prezent, atât de aproape", în 2014 şi "Poveşti urbane" anul trecut, expoziţia"Departe de casă", oferă o privire specială asupra crizei refugiaţilor, dar şi asupra simplului fapt de a trăi departe de casa pe care o numeşti "a ta".

Echipa de CinEast a dorit de-a lungul anilor să dea o direcţie politică festivalului. În acest an, pe fondul crizei imigranţilor şi a refugiaţilor, expoziţia se numeşte "Departe de casă". Mai multe instantanee încearcă să dea răspunsuri la întrebările legate de "ceea ce înseamnă cu adevărat acasă", ce înseamnă "să-ţi părăseşti locul tău" sau să-ţi construieşti o "casă nouă", rezumă directorul festivalului, Radek Lipka.

Expoziţie de fotografie a acestei ediţii CinEast urmează aceeaşi temă. Expuse în sălile boltite ale abaţiei germane din Neimënster pe tot parcursul evenimentului (şi anume, până la 23 octombrie), fotografiile celor opt artişti încadrează problema refugiaţilor şi a migranţilor într-un context mai larg, tema fiind asociată situaţiei persoanelor fără adăpost, comunităţilor de romi şi a oamenilor din Cernobâl.

Există de asemenea şi fotografii ce sugerează expatrierea. Nu numai cei care "pleacă" sunt vizibili în societate, ci şi cei care "sosesc". Unul dintre artişti a fotografiat bagajele expatriaţilor în Luxemburg.

Nostalgici după Cernobîl. Stigmatizaţii

Polonezul Adam Lach prezintă în expoziţie două proiecte. În "Nostalgici după Cernobîl", fotograful surprinde reacţia foştilor rezidenţi ai oraşului, faimos pentru incidentul nuclear, în timp ce-şi redescoperă vechea lor casă, la 30 de ani după dezastru; în timp ce în "Stigma", artistul vizual este interesat în comunitatea de romi din periferia Wroclaw, al patrulea oraş ca marime din Polonia, care are, de asemenea, titlul de Capitală europeană a culturii în acest an.

Conţinutul şi forma

Fotograful român Radu Ciorniciuc a mers pentru seria "Regii Canalizărilor" prin subsolurile din Bucureşti, în underground, pentru a-i întâlni pe cei fără adăpost din capitală. Iar dacă polonez Margo Skwara este interesat în proiectul "Casele noi", de acei oameni din alte părţi care au decis să-şi recreeze propriul lor "acasă" în Luxemburg, luxemburghezul Patrick Galbats dimpotrivă, este interesat, în impresionantele lui diptice din seria "Paris-Moldova", de muzicienii români din metroul parizian, în primul rând.

În cele din urmă, slovenul Matej Povse prezintă fotografii în seria "Refugiaţi pe ruta balcanică. Noii europeni" şi Matic Zorman seria "Noaptea Balcanică", polonezul Maciek Nabrdalik seria "Refugiaţi de criză" şi luxemburgheziul Sven Becker proiectul "Eu nu sunt un refugiat ". S-au aplecat, fiecare la rândul său, asupra la problemei migranţilor. Primii trei i-au urmat pe aceşti bărbaţi şi femei, de-a lungul călătoriei lor îndelungate pentru o viaţă mai bună, Sven Becker, dimpotrivă, a dat un chip, un nume şi o o istorie nouă acestor oameni care sunt cu mult mai mult decât nişte simpli refugiaţi.

Citeşte şi: Locurile uitate din unul dintre cele mai mari oraşe din lume: „Uneori suntem ultimele persoane care intră în acestea"

Citeşte şi: INTERVIU cu RIMARU de la trupa RACLA: "România e o ţară de care să plângi. Şi apoi să fii mai bun ca să o faci mai bună"