Legătura dintre ce simţi şi ce mănânci - alimentele stărilor sufleteşti

Strămoşii noştri mâncau pentru a supravieţui; mâncau pentru că le era foame sau poate pentru a sărbători vreo victorie împotriva unui trib rival.

Noi? Noi mâncăm pentru că suntem furioşi, plictisiţi, stresaţi, deprimaţi, frustraţi, când privim un film, pentru că suntem ocupaţi sau nu avem prea multă treabă, pentru că ne întâlnim cu prietenii sau suntem supăraţi că serialul nostru preferat a fost anulat.

Ceea ce percepem ca reacţie emoţională – înlocuirea conversaţiei cu o ciocolată –, a băii cu o îngheţată sau a unui sac de box cu o pungă de chipsuri – nu ţine întotdeauna de caracter ci mai ales de biochimie, potrivit CSID.

Înainte de a analiza mai atent situaţia, trebuie să ştii că reacţiile chimice care au loc în organismul tău sunt reacţii care stimulează foamea. Leptina şi grelina reprezintă manetele care ne controlează acţiunile alimentare.

Adesea, mâncatul poate fi declanşat de emoţii, care reuşesc să ne convingă să înfulecăm pe nemestecate un hotdog plin de muştar.

De vreme ce emoţiile reprezintă cea mai puţin înţeleasă problemă legată de obezitate, pentru majoritatea oamenilor ele reprezintă totuşi cea mai importantă componentă. Hipotalamusul (ţine minte, aici este situat centrul saţietăţii) reprezintă acea parte a creierului în care mintea şi corpul tău sunt, la propriu, interconectate. Ca un prieten de suflet al hipotalamusului, glanda hipofiză (numită şi glandă pituitară) secretă substanţe chimice care să vorbească restului organismului tău. Într-adevăr, aici se decide dacă jocul scăderii ponderale este câştigat sau pierdut – această legătură dintre nevoile fiziologice şi psihologice de a te alimenta.

Articolul integral poate fi citit pe CSID.