Mănăstire în care ar putea fi înmormântat regele Andrei al II-lea al Ungariei, descoperită în Timiş - GALERIE FOTO

Potrivit reprezentanţilor Muzeului Naţional al Banatului din Timişoara, arheologi ai acestei instituţii, împreună cu omologi din Ungaria, au descoperit în zona localităţii Igriş din judeţul Timiş rămăşiţele mănăstirii cisteriene Egres, care a fost fondată în anul 1179 şi ctitorită de regele Bela al III-lea al Ungariei, transmite corespondentul MEDIAFAX.

Conform surselor citate, descoperirea a fost posibilă datorită unor izvoare documentare şi a unor lucrări de istoria artei despre fragmentele arhitecturale provenite din demolarea mănăstirii, care a avut loc în cursul secolelor XVIII şi XIX. Aceste fragmente arhitecturale demonstrează că abaţia cisterciană Egres a avut două etape constructive, una la sfârşitul secolului al XII-lea şi cea de-a doua în prima jumătate a secolului al XIII-lea.

Arheologii români şi ungari vor continua cercetarea la faţa locului în acest an, în încercarea de a găsi locul în care a fost înmormântat regele Andrei al II-lea al Ungariei (1205-1235) şi soţia acestuia, Yolanda de Courtnay (decedată în 1233). Experţii au găsit în surse documentare faptul că aceştia s-ar afla în incinta mănăstirii.

Cercetările arheologice din acest an au fost precedate de cercetări geofizice efectuate în toamna anului 2013, de o echipă mixtă, româno-maghiară, care a reunit arheologi din Muzeul Banatului Timişoara şi de la Universitatea Catolică "Péter Pázmány" din Budapesta, în urma cărora s-a detectat planul edificiului de cult şi al unor clădiri ale mănăstirii.

În campania arheologică din acest an s-au efectuat cercetări în partea de sud-vest a transeptului bisericii şi s-a descoperit latura de sud a navei, latura de vest a transeptului, precum şi baza unui pilastru din colţul de sud-est al navei. De asemenea, s-a mai găsit o structură de cărămidă de formă dreptunghiulară, care este posibil să fi fost o criptă.

Au fost găsite schelete umane înhumate în biserică în cursul secolelor XIV-XV, precum şi o groapă situată tot în interiorul bisericii, în care au fost descoperite numeroase schelete umane, unele fragmentate, altele arse, amestecate cu fragmente ceramice, obiecte de metal, bucăţi de vitralii, bucăţi de fragmente arhitecturale din piatră, cărămizi, piese de pardoseală, oase de animale. Toate acestea, susţin arheologii de la Muzeul Naţional al Banatului, indică o depunere cauzată de un eveniment violent; în acest moment arheologii presupun că este vorba despre o distrugere provocată de invazia monogolă din 1241, care a afectat şi mănăstirea Egres.

Cercetările arheologice au mai relevat faptul că înainte de construirea complexului mănăstiresc, în acest areal exista o aşezare ce datează din secolele XI-XII. Locuinţele aveau vetre şi cuptoare, iar fragmentele ceramice provin de la oale modelate la roata înceată şi de la căldări de lut. Fundaţiile zidurilor bisericii şi ale pilastrului au distrus parţial aceste locuinţe.