Mlaştinile din Irak, secate în timpul lui Saddam Hussein, înscrise în patrimoniul mondial UNESCO

Alimentate de râurile Eufrat şi Tigru, mocirlele din Mesopotamia sunt medii propice pentru a depune icre în jurul Golfului, fiind totodată un mediu adecvat pentru speciile de păsări precum sacra specie Ibis. De asemenea, acestea reprezintă un loc de odihnă pentru mii de lupi sălbatici care migrează între Siberia şi Africa.

Saddam Hussein, care a acuzat Marsh-Arabii (n.r. – cei care trăiesc în zona mlăştinoasă) de trădare în perioada războiului cu Iran, ce a avut loc între 1980 – 1988, a pus baraje şi a asanat mlaştinile în 1990, pentru a-i alunga pe rebelii care se ascundeau în stuf.

După invazia Irakului din 2003, Saddam a fost răsturnat de la putere, iar localnicii au distrus mai multe baraje, pentru a permite apei să curgă înapoi, iar agenţii străine pentru protecţia mediului i-au ajutat să readucă la viaţă mlaştinile.

Mocirlele, care acopereau 9.000 de kilometri pătraţi în anii 70, s-au micşorat până la 760 km pătraţi în 2002, înainte de a recâştiga 40% din zona originală în 2005. Cei din Irak doresc să recupereze un total de 6.000 de km pătraţi.

Citeşte şi: Singapore a numit o orhidee în onoarea UNESCO

Citeşte şi: „Castelul de vată”: Cum arată Pamukkale, minunea din Patrimoniul UNESCO ce pare desprinsă dintr-o poveste – FOTO

Citeşte şi: Belgienii vor să înscrie cartofii prăjiţi în patrimoniul mondial UNESCO

Vaste, izolate, şi situate la graniţa cu Iran, mlaştinile au fost folosite în ultimii ani pentru contrabandă cu droguri şi arme, primire de bunuri în aur şi luare de ostatici în scopul obţinerii unor recompense.

Marsh-Arabii au trăit în această zonă timp de mai multe milenii, dar se află la limită cu societatea din Irak.

Potrivit unui studiu realizat în 1950, populaţia ajungea atunci la 400.000 locuitori, dar câteva sute de mii au părăsit mlaştinile din cauza represiunii lui Saddam sau au devenit micranţi economici.

Estimările numărului de locuitori care se vor întoarce variază în extreme. Mulţi Marsh-Arabi sunt analfabeţi şi se chinuie să găsească de lucru în afara mlaştinilor.

Prim-ministrul Haider al-Abadi a elogiat decizia UNESCO, spunând: „coincide cu victoriile militare consecutive obţinute în războiul împotriva Statului Islamic”.

Grupul militant, care a fost împins înapoi de la aproximativ jumătate din teritoriul pe care îl capturase în 2014, controlează câteva dintre cele mai bogate situri arheologice din nordul Irakului, dar nu s-a apropiat de sudul ţării.