O nouă specie de orhidee a fost descoperită în Munţii Bucegi

Noua specie de orhidee endemică a primit numele de Epipactis bucegensis şi a dovedit, în 14 ani, că poate forma populaţii stabile, numeroase, sănătoase în partea de sud-est a parcului.

„La prima vedere, în lumina aspră a zilelor fierbinţi de vară, plantele arătau mai degrabă ca un grup deosebit de Epipactis helleborine deshidratate, verzi-gălbui, ofilite, perfect camuflate în vegetaţia maronie, ierboasă, din jur. Cele mai izbitoare trăsături au fost inflorescenţele alungite, purtând mai multe flori discrete, alb-crem, complet închise, atârnate ca un pandantiv, ovare de culoare verde-gălbui, un indiciu clar al unei specii cleistogame, autogame, total diferite de cele cu polenizare încrucişată, chasmogame de ex. Epipactis helleborine. După o examinare mai atentă, care a presupus deschiderea manuală a mai multor flori, împreună cu colaboratoarele mele Lori şi Mihaela Balogh, am observat structura neobişnuită a labelului fără nectar, căruia îi lipsea complet mezohilul, adică segmentul îngust dintre porţiunea bazală (hipohil) şi vârf (epihil), trăsătură care diferenţiază acest taxon de toate celelalte specii europene de Epipactis”, a spus Nora Anghelescu, doctorand al Univesităţii de Ştiinţe Agronomice şi Medicină Veterinară din Bucureşti şi autoarea „Orchids of Romania”, primul album botanic care include toate speciile de orhidee sălbatice cunoscute şi confirmate până în prezent în România.

Nora Anghelescu a fost, de altfel, cea care a descoperit noua specie de orhidee, în 2009.

Apariţia florii a fost monitorizată în următorii ani. Au fost făcute mai multe fotografii digitale, dar nu au fost efectuate nici măsurători detaliate, nici descrieri formale la momentul respectiv. Din păcate, monitorizarea ulterioară a populaţiei de Epipactis bucegensis nu a fost posibilă, deoarece în vara anului 2012, zona a fost complet distrusă şi cea mai mare parte a florei a fost pierdută din cauza unei dezvoltări imobiliare masive. Cu toate acestea, la 17 iulie 2022, în cadrul unui studiu de teren botanic, au fost (re)descoperite două noi populaţii în partea de sud-est a parcului natural, la o altitudine de aproximativ 820-980 metri. Împreună, cele două populaţii conţineau aproximativ 60-75 de exemplare.

Deoarece Epipactis bucegensis este autogamă, aceasta prezintă toate trăsăturile morfologice caracteristice unei specii autopolenizatoare. Florile sale sunt închise, pandante, fără miros şi colorate discret.