Originalul "Gone Girl"? Povestea dispariţiei misterioase a Agathei Christie din 1926 - FOTO

Episodul dispariţiei Agathei Christie ar putea fi sursa de inspiraţie pentru filmul de succes "Gone Girl" al lui David Fincher, scrie o jurnalistă a publicaţiei The Independent.

Ingredientele thrillerului care îi are protagonişti pe Ben Affleck şi pe Rosamund Pilke şi ale cărţii sunt aproximativ aceleaşi din povestea reală a Agathei Christie: un soţ infidel care vrea divorţ, soţia inteligentă şi iubită în comunitate, dispariţia care apare în toate ziarele, o mobilizare imensă pentru căutarea ei şi indicii bizare şi derutante.

În 1926, cea mai îndrăgită autoare de romane poliţiste şi-a înscenat propria dispariţie, imediat după publicarea celei de-a şasea cărţi a sa, "The Murder of Roger Ackroyd".

Pe 3 decembrie 1926, în jurul orei 21.45, Christie şi-a abandonat maşina în apropiere de casa unde locuia cu soţul ei, lăsând în urmă luminile aprinse, o geantă cu haine şi un permis de şofer expirat.

Descrierea dată de poliţie pentru femeia dispărută era: "În vârstă de 35 de ani, cu înălţimea de 1,7 metri, părul roşcat şi tăiat scurt, ochii cenuşii. Cu o constituţie solidă, îmbrăcată într-un cardigan gri cu gri închis, o pălărie mică din velur de culoare verde, cu un inel de platină cu o perlă, dar fără un inel de nuntă".

Exact ca în una dintre poveştile ei, tensiunea a atins cote înalte şi nimeni nu ştia unde se afla. Cei ce citeau ziarele se aşteptau la ce era mai rău. Unii credeau că era o strategie de publicitate pentru romanul ei. Cei mai mulţi însă îl suspectau pe soţul ei, colonelul Archie Christie, fost pilot combatant în Primul Război Mondial şi un bărbat care părea interesat mai degrabă de golf decât de soţia lui.

Înainte ca Agatha să plece de acasă, soţul ei îi spusese că împăcarea lor la proces eşuase. Voia să se căsătorească cu amanta lui, o femeie mai tânără. În ziua dispariţiei, Archie i-a spus că urma să-şi petreacă weekendul cu "prietenii", ceea ce ea ştia că înseamnă de fapt amanta sa, Nancy Neele.

Agatha "voia să îi strice weekendul cu Nancy Neele şi să îl facă să sufere, deşi încă îl adora. Ceea ce nimeni nu putuse să prevadă a fost reacţia presei. A fost propulsată din poziţia de autor cu reputaţie în cea a uneia dintre cele mai faimoase femei din Anglia", scrie Jared Cade, autorul cărţii "Agatha Christie şi cele 11 zile de dispariţie".

După o mediatizare intensă (chipul Agathei Christie a ajuns şi pe coperta The New York Times), 15.000 de voluntari au luat parte la căutarea scriitoarei, alături de specialişti cu avioane şi echipe de căutare terestre. Lacuri şi râuri au fost dragate. Secretarul pentru afaceri interne a pus presiune pe poliţie să rezolve cazul, iar colegi autori s-au implicat.

După 11 zile, Agatha a fost descoperită. Un muzician a recunoscut-o la un hotel spa, a sunat la recepţie şi a aflat că trăia acolo sub un alt nume şi că plătea cu bani dintr-o borsetă, detaliu care de asemenea apare în filmul "Gone Girl". Christie îşi pusese numele de familie al amantei soţului - Neele. În "Gone Girl", Amy Dunne, personajul feminin principal, foloseşte acelaşi prenume al amantei - Nancy.

Scopul dispariţiei este încă subiect de dezbatere. A fost o încercare de a-şi pedepsi soţul pentru ca apoi să îl câştige înapoi doar pentru ea? Sau intrase într-o amnezie temporară - o stare rară cauzată de traumă sau depresie, posibil suicidală? Pentru aproape 90 de ani, povestea a fost reinventată în pagină şi pe ecran. Michael Apted a regizat "Agatha" în 1979, cu Vanessa Redgrave în rolul principal. Jared Cade a scris cartea "Agatha Christie şi cele 11 zile de dispariţie" în 1999, în care susţine că a dispărut intenţionat. Andrew Norman, în 2006, a preferat teoria "amneziei temporare". Laura Thompson, un an mai târziu, a căzut de acord cu fiica lui Christie că toată situaţia a fost creată din cauza şocului şi a scris că, personal, preferă ca misterul episodului să rămână păstrat.

Cartea şi fimul "Gone Girl" au un final incert. În viaţa reală, dorinţa lui Christie de a-şi păstra soţul alături rămâne neîmplinită. Umilit de acest episod şi mai hotârât ca niciodată să plece cu Nancy, Archie a divorţat de Agatha în 1928. S-a căsătorit cu Nancy, iar Agatha s-a căsătorit cu un arheolog, Max Mallowan. Romanul "Unfinished Portrait", scris sub pseudonimul Mary Westmacott, pare să fie încercarea Agathei de a scrie propria poveste - o căsnicie distrusă şi gânduri de sinucidere.

Întreaga întâmplare, despre care Agatha Chritie nu a vorbit niciodată în public, s-a dovedit însă a fi un punct decisiv în cariera sa, ridicând-o la un cu totul alt nivel de celebritate.